După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: Luați Duh Sfânt.
Darul Duhului Sfânt este insuflarea Dumnezeiască,
puterea Dumnezeiască,
autoritatea Dumnezeiască.
Darul insuflării, al inspirației, al fiorului divin pe care îl are cineva în cuvântul și în lucrarea sa, acest dar îi este dat lui de la Hristos.
Numai darul pe care îl pune Hristos în cineva, poate produce înfiorare și cutremur sufletesc în alții.
Darul puterii în vorbire și în scriere,
în cântare și în orice atitudine,
este tot o înzestrare de la Hristos.
Nimeni nu poate nici înfrunta un păcat, nici birui o ispită, nici mișca un suflet, nici cuceri o inimă, nici cuprinde o iubire - fără puterea Duhului lui Hristos și a darului Său.
Unde este Duhul lui Hristos acolo este putere, este dovada prezenței Duhului Sfânt, este semnul neîndoios al trimiterii lui Dumnezeu. Darul autorității Lui este un dar care îi însoțește totdeauna pe acei care au dovada insuflării și a puterii Duhului lui Hristos în ei. Sfântul Pavel spune: Dumnezeu ne-a socotit vrednici de încredere și ne-a pus în slujba Lui (1 Tim. 1, 12).
Când Hristos Se face una prin Duhul Său cu acela cu care îl trimite El, atunci pe acest slujitor al Său îl învăluie cu tot mai puternic și tot mai luminos nimb de autoritate divină, în fața tuturor care privesc, adânc la viața lui.
În fața lui sufletele sunt cuprinse de un sfânt respect.
În prezența lui simt o nebănuită putere.
În urma lui rămâne un freamăt neobișnuit, ca după trecerea unei adieri cerești.
Când Moise se întorcea, insuflat de Dumnezeu, purtând autoritatea poruncilor Lui sfinte, fața lui strălucea (Exod 34, 29).
De atunci autoritatea lui avea un nimb Dumnezeiesc.
Insuflarea, puterea și autoritatea Duhului lui Hristos, a venit peste sfinții Săi apostoli numai după ce, în sufletele lor și între sufletele lor, au primit pacea Lui.
Numai după ce ei au acceptat o cruce ca a Lui, un pahar ca al Lui, o soartă ca a Lui, o trimitere ca a Lui, atunci Duhul Lui Se putea revărsa deplin peste ei, dând gândurilor lor lumina inspirației, dând cuvintelor lor căldura puterii, dând prezenței lor autoritatea sfințeniei.
Acesta este mereu felul de a lucra al lui Hristos.
Harul lui Isus Domnul nostru se revarsă în orice fel de rod sfânt și de dovadă cerească și mântuitoare, numai asupra acelora ce au ajuns la deplina părtășie a păcii, și la deplina acceptare a ascultării de Hristos.
Oricine aduce astfel o slavă lui Hristos și o izbăvire a sufletelor, o face îndemnat și insuflat de Duhul lui Hristos.
După cum oricine aduce o hulă lui Hristos și o lepădare sufletelor, o face aceasta îndemnat de duhul diavolului, adeseori foarte șiret ascuns.
Un slujitor al lui Isus chiar dacă are parte tot mai mult de ocara lui Hristos, el o iubește aceasta cu mult mai mult decât orice slavă lumească.
Despre Moise se spune: el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire (Evrei 11, 26).
Duhul lui Hristos este nu numai acela care ne dă în afară inspirația și puterea și autoritatea,
ci este și acela care ne ajută înăuntru, dăruindu-ne înțelegerea adevărată a Cuvântului pentru a avea puterea și lumina adevărului lăuntric.
Este acela care ne întărește în slăbiciunile noastre, făcându-ne biruitori, ne răvășesc adesea sufletul și duhul.
El este și acela care ne inspiră binefacerile, care ne îndeamnă să ne rugăm,
care ne însoțește în rugăciunea noastră și Se luptă El Însuși pentru noi, cu toate rafalele înghețate ale potrivnicului rugăciunilor noastre,
ajutându-ne să le străpungem pe acestea și să ne ridicăm până la odihnirea în Dumnezeu.
Domnul Isus a suferit pentru toți și le-a zis fiecăruia: Luați Duh Sfânt.
Hristos L-a pus pe Duhul Său la îndemâna fiecăruia din ai Lui și i-a zis oricăruia dintre ei: Luați-L!
Hristos ne îmbie acest har sfânt tuturor, dar nu fiecare din noi îl luăm în aceeași măsură. Căci măsura cu care îl putem lua, este aceea cu care ne putem preda mai întâi pe noi înaintea lui Dumnezeu, este măsura cu care ne putem dărui păcii și împăcării,
este măsura cu care ne putem preda crucii și jertfei, ocării și morții, pentru Hristos și între ai Săi.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Te rugăm ajută-ne să-Ți putem preda Ție, în întregime, ființa și viața noastră cu o dorință de pace și de ascultare desăvârșită,
așa după cum Te-ai predat Tu Tatălui, făcându-Te astfel vrednic de trimiterea Lui.
Tot astfel Te rugăm să ne faci și pe noi vrednici de trimiterea Ta. Să sufli peste noi Duhul Tău, prin care tot ce vom face sau vom vorbi și vom fi, să fie luminat de insuflarea, de puterea și de autoritatea Ta.
Ca lucrarea noastră să fie o continuare fericită a Ta. Și prin aceasta, Tatăl să fie slăvit.
Amin.
+
Fericită-i mintea care în al rugăciunii-avânt
ca un vas golit, se umple pe deplin, de Duhul Sfânt.