După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt.
Darul Duhului Sfânt este insuflarea Dumnezeiască,
puterea Dumnezeiască,
autoritatea Dumnezeiască.
Darul insuflării, al inspiraţiei, al fiorului divin pe care îl are cineva în cuvântul şi în lucrarea sa, acest dar îi este dat lui de la Hristos.
Numai darul pe care îl pune Hristos în cineva, poate produce înfiorare şi cutremur sufletesc în alţii.
Darul puterii în vorbire şi în scriere,
în cântare şi în orice atitudine,
este tot o înzestrare de la Hristos.
Nimeni nu poate nici înfrunta un păcat, nici birui o ispită, nici mişca un suflet, nici cuceri o inimă, nici cuprinde o iubire - fără puterea Duhului lui Hristos şi a darului Său.
Unde este Duhul lui Hristos acolo este putere, este dovada prezenţei Duhului Sfânt, este semnul neîndoios al trimiterii lui Dumnezeu. Darul autorităţii Lui este un dar care îi însoţeşte totdeauna pe acei care au dovada insuflării şi a puterii Duhului lui Hristos în ei. Sfântul Pavel spune: Dumnezeu ne-a socotit vrednici de încredere şi ne-a pus în slujba Lui (1 Tim. 1, 12).
Când Hristos Se face una prin Duhul Său cu acela cu care îl trimite El, atunci pe acest slujitor al Său îl învăluie cu tot mai puternic şi tot mai luminos nimb de autoritate divină, în faţa tuturor care privesc, adânc la viaţa lui.
În faţa lui sufletele sunt cuprinse de un sfânt respect.
În prezenţa lui simt o nebănuită putere.
În urma lui rămâne un freamăt neobişnuit, ca după trecerea unei adieri cereşti.
Când Moise se întorcea, insuflat de Dumnezeu, purtând autoritatea poruncilor Lui sfinte, faţa lui strălucea (Exod 34, 29).
De atunci autoritatea lui avea un nimb Dumnezeiesc.
Insuflarea, puterea şi autoritatea Duhului lui Hristos, a venit peste sfinţii Săi apostoli numai după ce, în sufletele lor şi între sufletele lor, au primit pacea Lui.
Numai după ce ei au acceptat o cruce ca a Lui, un pahar ca al Lui, o soartă ca a Lui, o trimitere ca a Lui, atunci Duhul Lui Se putea revărsa deplin peste ei, dând gândurilor lor lumina inspiraţiei, dând cuvintelor lor căldura puterii, dând prezenţei lor autoritatea sfinţeniei.
Acesta este mereu felul de a lucra al lui Hristos.
Harul lui Isus Domnul nostru se revarsă în orice fel de rod sfânt şi de dovadă cerească şi mântuitoare, numai asupra acelora ce au ajuns la deplina părtăşie a păcii, şi la deplina acceptare a ascultării de Hristos.
Oricine aduce astfel o slavă lui Hristos şi o izbăvire a sufletelor, o face îndemnat şi insuflat de Duhul lui Hristos.
După cum oricine aduce o hulă lui Hristos şi o lepădare sufletelor, o face aceasta îndemnat de duhul diavolului, adeseori foarte şiret ascuns.
Un slujitor al lui Isus chiar dacă are parte tot mai mult de ocara lui Hristos, el o iubeşte aceasta cu mult mai mult decât orice slavă lumească.
Despre Moise se spune: el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire (Evrei 11, 26).
Duhul lui Hristos este nu numai acela care ne dă în afară inspiraţia şi puterea şi autoritatea,
ci este şi acela care ne ajută înăuntru, dăruindu-ne înţelegerea adevărată a Cuvântului pentru a avea puterea şi lumina adevărului lăuntric.
Este acela care ne întăreşte în slăbiciunile noastre, făcându-ne biruitori, ne răvăşesc adesea sufletul şi duhul.
El este şi acela care ne inspiră binefacerile, care ne îndeamnă să ne rugăm,
care ne însoţeşte în rugăciunea noastră şi Se luptă El Însuşi pentru noi, cu toate rafalele îngheţate ale potrivnicului rugăciunilor noastre,
ajutându-ne să le străpungem pe acestea şi să ne ridicăm până la odihnirea în Dumnezeu.
Domnul Isus a suferit pentru toţi şi le-a zis fiecăruia: Luaţi Duh Sfânt.
Hristos L-a pus pe Duhul Său la îndemâna fiecăruia din ai Lui şi i-a zis oricăruia dintre ei: Luaţi-L!
Hristos ne îmbie acest har sfânt tuturor, dar nu fiecare din noi îl luăm în aceeaşi măsură. Căci măsura cu care îl putem lua, este aceea cu care ne putem preda mai întâi pe noi înaintea lui Dumnezeu, este măsura cu care ne putem dărui păcii şi împăcării,
este măsura cu care ne putem preda crucii şi jertfei, ocării şi morţii, pentru Hristos şi între ai Săi.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Te rugăm ajută-ne să-Ţi putem preda Ţie, în întregime, fiinţa şi viaţa noastră cu o dorinţă de pace şi de ascultare desăvârşită,
aşa după cum Te-ai predat Tu Tatălui, făcându-Te astfel vrednic de trimiterea Lui.
Tot astfel Te rugăm să ne faci şi pe noi vrednici de trimiterea Ta. Să sufli peste noi Duhul Tău, prin care tot ce vom face sau vom vorbi şi vom fi, să fie luminat de insuflarea, de puterea şi de autoritatea Ta.
Ca lucrarea noastră să fie o continuare fericită a Ta. Şi prin aceasta, Tatăl să fie slăvit.
Amin.
+
Fericită-i mintea care în al rugăciunii-avânt
ca un vas golit, se umple pe deplin, de Duhul Sfânt.