Lucrarea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - La zămislirea trupului meu, Binefăcătorul Tată Ceresc mă privea cu bunătate şi lucra la alcătuirea armonioasă şi sfântă a fiinţei mele, plin de o dragoste şi de o speranţă fericită.
Ca un Meşter iscusit, la crearea operei Sale celei mai alese, aşa lucra atunci Hristos la fiinţa mea.
2 - Cu câtă bunătate a pus Dumnezeu când mă zămislea, în fiinţa mea simţirea Lui, lumina Lui, asemănarea Lui, suflarea Lui de viaţă şi echilibrul Său, cu toate judecăţile, ordinea şi conştiinţa Lui,
- în forma lor începătoare şi cu puterea de a se desăvârşi până la plinătate prin harul Său şi prin măsura eforturilor mele de mai târziu (Psalm 139, 14-18).
Ce tainic şi ce minunat ne-a ţesut El fiinţa noastră chiar de la începutul ei!
3 - Cu toate aceste însuşiri, - dar duhovniceşti - a făcut apoi Domnul să mă nasc şi mai târziu şi în Biserica Sa, adică în cea mai fericită familie a mea sufletească
şi în cel mai fericit şi binecuvântat loc din care voi putea să-L slujesc pe El spre slava Sa şi mântuirea mea veşnică.
O, cât de minunată este Lucrarea dragostei Domnului pentru mine!
4 - Atunci când a sosit ceasul Dumnezeiesc al minunii naşterii mele din nou, tot El - Scumpul meu Binefăcător a făcut Cuvântul Său să-mi lumineze fiinţa şi fulgerător mintea mea pe care Mâna Sa binefăcătoare o pusese în mine.
Iar Duhul Său binefăcător mi-a deschis inima pe care tot dragostea Lui mi-o alcătuise, - astfel mi-a înviat simţirea fierbintei iubiri pentru El,
ca să-I slujească ascultarea întregii mele fiinţe pentru totdeauna.
5 - Atunci când mi s-au deschis ceilalţi ochi ai sufletului meu, - o nouă lumină au primit şi ochii mei cei trupeşti.
Auzul meu cel duhovnicesc, mi-a desfundat şi urechile trupului meu.
Iar înţelegerea lucrurilor de Sus, mi-a dat mie o nouă şi nespus mai largă înţelegere luminoasă chiar şi asupra tuturor celorlalte lucruri, care erau de jos.
6 - Sub paşii vieţii mele atât de nesiguri până la naşterea mea cea din nou, - un drum nou, drept şi sigur a căpătat înălţime, siguranţă şi statornicie în faţa mea.
Orizonturile mele au căpătat dintr-o dată un contur limpede şi un cer nemărginit de senin, de prietenos şi de larg.
O, ce şi mai mare taină este cea de a doua naştere a noastră. Cea de Sus, cea din Dumnezeu, cea din nou. Ferice de oricine o are cu adevărat!
7 - Trăirea mea cea nouă având un dreptar precis,
lupta mea cea nouă având un ţel strălucit,
iar alergarea mea cea nouă având o Nădejde sigură,
- toată viaţa mea capătă un rost şi un scop ceresc veşnic, măreţ şi înălţător.
8 - Când sunt deplin al lui Hristos, ştiu bine pentru ce alerg,
ştiu pentru ce lupt,
ştiu pentru ce cred,
şi pentru ce sufăr,
şi pentru ce trăiesc,
şi pentru ce mor,
şi pentru ce voi învia.
- O, ce minunată lumină şi temelie mi-a dat Hristos Domnul meu, în clipa legământului meu cu El!
9 - În tot ce mă înconjoară văd acum numai binefacerile Domnului Isus, Binefăcătorul meu.
Şi în tot ce mă aşteaptă, la fel.
Binefăcătorul meu Isus, mai dinainte de a fi eu, mi-a făcut numai bine, în tot timpul cât am fost aici pe pământ,
- şi va fi cu atât mai mult Binefăcătorul meu şi în tot timpul Etern al Veşniciei, când voi fi Acolo cu El.
După ce voi înceta a mai fi sub forma în care sunt acum,
10 - Sunt încredinţat deplin despre toate aceste lucruri prin Cuvântul Cel Adevărat al lui Dumnezeu, Binefăcătorul meu,
dar şi prin experienţa îndelungată şi fericită făcută în viaţa mea, trăită cu El.
- Nimeni şi nimic nu mă va mai putea clinti din această puternică încredinţare căpătată şi zidită ca o temelie în sufletul meu.
11 - Scurta, dar puternica mea trecere prin viaţa aceasta, m-a făcut să văd acest adevăr slăvit cu toţi ochii fiinţei mele, mereu mai largi şi mai atenţi deschişi.
De aceea mă arunc în braţele Binefăcătorului meu Isus,
cu toată fericirea pe care o dă în înţelegerea cea mai frumoasă
şi simţirea cea mai caldă,
în cea mai deplină putere a lor.
12 - Dacă ani de zile ai umblat cu Dumnezeu, începând chiar de la tinereţea ta şi până la bătrâneţele tale,
dacă El te-a însoţit totdeauna încă şi mai dinainte de a fi tu, de când erai doar gând şi duh,
făcându-ţi zilele mai rodnice,
nopţile mai curate,
anii mai frumoşi,
mintea mai limpede,
şi inima mai fericită...
- atunci cum să-L părăseşti tu pe Dumnezeul tău acum, chiar în pragul morţii?
Chiar acum când ai şi mai multă nevoie de El,
când apusul tău, care este atât de aproape, ai atâta nevoie să-ţi fie liniştit şi senin?
13 - Dacă timpul îndelungat al vieţii tale de credinţă ai rămas statornic în legământul cu Hristos, - cum să-ţi pierzi statornicia tocmai la sfârşit?
Dacă ai ascultat de învăţătura ta de la început până azi, - cum s-o părăseşti după atâţia ani frumoşi în ea?
Dacă aceste hotărâri ţi-au dat atâta tărie şi valoare şi biruinţe în lupta Domnului - cum să-ţi calci tocmai acum legământul dintâi, făcând altul,
sau să-ţi laşi credinţa ta de la început, primind alta?
Vai ce amar se înşală cei ce fac aceasta, crezând ei că fac mai bine, dar făcând cel mai rău!
14 - Cum să-ţi părăseşti fraţii tăi, chiar acum la bătrâneţele cărunte când eşti atât de aproape de cinstirea cununii şi răsplătirii acestora?
Dacă nu te-ai lăsat atâţia ani, ademenit de păcat
şi dacă atâta parte din viaţă n-ai fost biruit de frică,
- cum să te laşi tocmai acum biruit de acestea?
15 - Dacă prin atât de multe încercări şi necazuri nu ţi-ai părăsit lupta ta, munca ta şi chemarea ta, -
dacă cea mai frumoasă parte a vieţii tale sunt tocmai bucuriile pe care ţi le-au dat statornicia ta,
- cum tocmai acum, la bătrâneţele cărunte, să te laşi şi să cazi în noroiul necinstei,
în ispitele josnice,
şi în laţurile trădării şi a vânzării?
- Sau în ispitele părăsirii adunării şi credinţei tale?
- Nu, nu te lăsa, ca să nu-ţi pierzi totul!
16 - Nu, nu te lăsa biruit de rău!
Ci biruieşte răul prin bine!
Cu atât mai mult acum când eşti la bătrâneţele tale,
când ai ajuns la anii cei care îţi dau întregii tale vieţi o frumuseţe şi mai bună şi blândă,
o lumină şi mai înaltă
şi un înţeles şi mai de preţ!
17 - Domnul a spus: Până la bătrâneţele voastre Eu voi fi Acelaşi!
Şi până la adânci cărunteţe vă voi sprijini...
O, ce puternic îndemn la statornicie trebuie să fie şi pentru noi aceste dulci făgăduinţe ale statorniciei Lui.
Cu câtă lumină trebuie să ne umple aceste scumpe cuvinte, hotărârea noastră!
Şi câtă putere trebuie să ne dea ele în ceasurile grele ale marilor noastre încercări!
Nimic să nu ne mai poată clătina de pe temelia noastră!
18 - Nu te teme şi nu te înspăimânta nici tu, sufletul meu şi urmaşul meu, de nici o primejdie, de nici un vrăjmaş şi de nici o luptă,
Fii credincios şi tu făgăduinţei tale faţă de El din clipa legământului tău, până la bătrâneţele cărunte, ba cu atât mai mult atunci.
19 - Nici un alt sprijin pe lume nu te va mai putea face să mergi atât de sigur pe drumul tău cu Dumnezeul Cel Tare şi Sfânt care te-a ajutat până acum, - decât făgăduinţa statorniciei Lui.
Prin ea să trăieşti cu folos viaţa ta
şi să priveşti cu seninătate moartea ta,
căci Cel ce te-a ajutat în toate până azi, va fi cu tine.
Numai cu El poţi să întâmpini cu bucurie veşnicia ta.
Nu-L părăsi deci niciodată nici tu pe El.
20 - Iar tu dragă suflete care ai trăit atâta viaţă fără Dumnezeul tău şi fără mântuirea ta, tu care ai ajuns zilele bătrâneţelor cărunte cu toată povara multelor tale păcate asupra conştiinţei tale şi asupra sufletului tău,
- oare ce mai aştepţi?
În fiecare clipă poate să se înfăţişeze îngerul morţii ca să-ţi ceară sufletul, iar apoi toate faptele tale vor merge pe urma ta, spre a te osândi înaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 25; 1 Tim. 5, 24).
Vino chiar acuma la Domnul Isus ca să-ţi spele păcatele şi să-ţi dea mântuirea Lui.
Numai aşa ai să poţi muri liniştit şi fericit.
Domnul să-ţi ajute!
Amin.