Lucrarea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - La zămislirea trupului meu, Binefăcătorul Tată Ceresc mă privea cu bunătate și lucra la alcătuirea armonioasă și sfântă a ființei mele, plin de o dragoste și de o speranță fericită.
Ca un Meșter iscusit, la crearea operei Sale celei mai alese, așa lucra atunci Hristos la ființa mea.
2 - Cu câtă bunătate a pus Dumnezeu când mă zămislea, în ființa mea simțirea Lui, lumina Lui, asemănarea Lui, suflarea Lui de viață și echilibrul Său, cu toate judecățile, ordinea și conștiința Lui,
- în forma lor începătoare și cu puterea de a se desăvârși până la plinătate prin harul Său și prin măsura eforturilor mele de mai târziu (Psalm 139, 14-18).
Ce tainic și ce minunat ne-a țesut El ființa noastră chiar de la începutul ei!
3 - Cu toate aceste însușiri, - dar duhovnicești - a făcut apoi Domnul să mă nasc și mai târziu și în Biserica Sa, adică în cea mai fericită familie a mea sufletească
și în cel mai fericit și binecuvântat loc din care voi putea să-L slujesc pe El spre slava Sa și mântuirea mea veșnică.
O, cât de minunată este Lucrarea dragostei Domnului pentru mine!
4 - Atunci când a sosit ceasul Dumnezeiesc al minunii nașterii mele din nou, tot El - Scumpul meu Binefăcător a făcut Cuvântul Său să-mi lumineze ființa și fulgerător mintea mea pe care Mâna Sa binefăcătoare o pusese în mine.
Iar Duhul Său binefăcător mi-a deschis inima pe care tot dragostea Lui mi-o alcătuise, - astfel mi-a înviat simțirea fierbintei iubiri pentru El,
ca să-I slujească ascultarea întregii mele ființe pentru totdeauna.
5 - Atunci când mi s-au deschis ceilalți ochi ai sufletului meu, - o nouă lumină au primit și ochii mei cei trupești.
Auzul meu cel duhovnicesc, mi-a desfundat și urechile trupului meu.
Iar înțelegerea lucrurilor de Sus, mi-a dat mie o nouă și nespus mai largă înțelegere luminoasă chiar și asupra tuturor celorlalte lucruri, care erau de jos.
6 - Sub pașii vieții mele atât de nesiguri până la nașterea mea cea din nou, - un drum nou, drept și sigur a căpătat înălțime, siguranță și statornicie în fața mea.
Orizonturile mele au căpătat dintr-o dată un contur limpede și un cer nemărginit de senin, de prietenos și de larg.
O, ce și mai mare taină este cea de a doua naștere a noastră. Cea de Sus, cea din Dumnezeu, cea din nou. Ferice de oricine o are cu adevărat!
7 - Trăirea mea cea nouă având un dreptar precis,
lupta mea cea nouă având un țel strălucit,
iar alergarea mea cea nouă având o Nădejde sigură,
- toată viața mea capătă un rost și un scop ceresc veșnic, măreț și înălțător.
8 - Când sunt deplin al lui Hristos, știu bine pentru ce alerg,
știu pentru ce lupt,
știu pentru ce cred,
și pentru ce sufăr,
și pentru ce trăiesc,
și pentru ce mor,
și pentru ce voi învia.
- O, ce minunată lumină și temelie mi-a dat Hristos Domnul meu, în clipa legământului meu cu El!
9 - În tot ce mă înconjoară văd acum numai binefacerile Domnului Isus, Binefăcătorul meu.
Și în tot ce mă așteaptă, la fel.
Binefăcătorul meu Isus, mai dinainte de a fi eu, mi-a făcut numai bine, în tot timpul cât am fost aici pe pământ,
- și va fi cu atât mai mult Binefăcătorul meu și în tot timpul Etern al Veșniciei, când voi fi Acolo cu El.
După ce voi înceta a mai fi sub forma în care sunt acum,
10 - Sunt încredințat deplin despre toate aceste lucruri prin Cuvântul Cel Adevărat al lui Dumnezeu, Binefăcătorul meu,
dar și prin experiența îndelungată și fericită făcută în viața mea, trăită cu El.
- Nimeni și nimic nu mă va mai putea clinti din această puternică încredințare căpătată și zidită ca o temelie în sufletul meu.
11 - Scurta, dar puternica mea trecere prin viața aceasta, m-a făcut să văd acest adevăr slăvit cu toți ochii ființei mele, mereu mai largi și mai atenți deschiși.
De aceea mă arunc în brațele Binefăcătorului meu Isus,
cu toată fericirea pe care o dă în înțelegerea cea mai frumoasă
și simțirea cea mai caldă,
în cea mai deplină putere a lor.
12 - Dacă ani de zile ai umblat cu Dumnezeu, începând chiar de la tinerețea ta și până la bătrânețele tale,
dacă El te-a însoțit totdeauna încă și mai dinainte de a fi tu, de când erai doar gând și duh,
făcându-ți zilele mai rodnice,
nopțile mai curate,
anii mai frumoși,
mintea mai limpede,
și inima mai fericită...
- atunci cum să-L părăsești tu pe Dumnezeul tău acum, chiar în pragul morții?
Chiar acum când ai și mai multă nevoie de El,
când apusul tău, care este atât de aproape, ai atâta nevoie să-ți fie liniștit și senin?
13 - Dacă timpul îndelungat al vieții tale de credință ai rămas statornic în legământul cu Hristos, - cum să-ți pierzi statornicia tocmai la sfârșit?
Dacă ai ascultat de învățătura ta de la început până azi, - cum s-o părăsești după atâția ani frumoși în ea?
Dacă aceste hotărâri ți-au dat atâta tărie și valoare și biruințe în lupta Domnului - cum să-ți calci tocmai acum legământul dintâi, făcând altul,
sau să-ți lași credința ta de la început, primind alta?
Vai ce amar se înșală cei ce fac aceasta, crezând ei că fac mai bine, dar făcând cel mai rău!
14 - Cum să-ți părăsești frații tăi, chiar acum la bătrânețele cărunte când ești atât de aproape de cinstirea cununii și răsplătirii acestora?
Dacă nu te-ai lăsat atâția ani, ademenit de păcat
și dacă atâta parte din viață n-ai fost biruit de frică,
- cum să te lași tocmai acum biruit de acestea?
15 - Dacă prin atât de multe încercări și necazuri nu ți-ai părăsit lupta ta, munca ta și chemarea ta, -
dacă cea mai frumoasă parte a vieții tale sunt tocmai bucuriile pe care ți le-au dat statornicia ta,
- cum tocmai acum, la bătrânețele cărunte, să te lași și să cazi în noroiul necinstei,
în ispitele josnice,
și în lațurile trădării și a vânzării?
- Sau în ispitele părăsirii adunării și credinței tale?
- Nu, nu te lăsa, ca să nu-ți pierzi totul!
16 - Nu, nu te lăsa biruit de rău!
Ci biruiește răul prin bine!
Cu atât mai mult acum când ești la bătrânețele tale,
când ai ajuns la anii cei care îți dau întregii tale vieți o frumusețe și mai bună și blândă,
o lumină și mai înaltă
și un înțeles și mai de preț!
17 - Domnul a spus: Până la bătrânețele voastre Eu voi fi Același!
Și până la adânci căruntețe vă voi sprijini...
O, ce puternic îndemn la statornicie trebuie să fie și pentru noi aceste dulci făgăduințe ale statorniciei Lui.
Cu câtă lumină trebuie să ne umple aceste scumpe cuvinte, hotărârea noastră!
Și câtă putere trebuie să ne dea ele în ceasurile grele ale marilor noastre încercări!
Nimic să nu ne mai poată clătina de pe temelia noastră!
18 - Nu te teme și nu te înspăimânta nici tu, sufletul meu și urmașul meu, de nici o primejdie, de nici un vrăjmaș și de nici o luptă,
Fii credincios și tu făgăduinței tale față de El din clipa legământului tău, până la bătrânețele cărunte, ba cu atât mai mult atunci.
19 - Nici un alt sprijin pe lume nu te va mai putea face să mergi atât de sigur pe drumul tău cu Dumnezeul Cel Tare și Sfânt care te-a ajutat până acum, - decât făgăduința statorniciei Lui.
Prin ea să trăiești cu folos viața ta
și să privești cu seninătate moartea ta,
căci Cel ce te-a ajutat în toate până azi, va fi cu tine.
Numai cu El poți să întâmpini cu bucurie veșnicia ta.
Nu-L părăsi deci niciodată nici tu pe El.
20 - Iar tu dragă suflete care ai trăit atâta viață fără Dumnezeul tău și fără mântuirea ta, tu care ai ajuns zilele bătrânețelor cărunte cu toată povara multelor tale păcate asupra conștiinței tale și asupra sufletului tău,
- oare ce mai aștepți?
În fiecare clipă poate să se înfățișeze îngerul morții ca să-ți ceară sufletul, iar apoi toate faptele tale vor merge pe urma ta, spre a te osândi înaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 25; 1 Tim. 5, 24).
Vino chiar acuma la Domnul Isus ca să-ți spele păcatele și să-ți dea mântuirea Lui.
Numai așa ai să poți muri liniștit și fericit.
Domnul să-ți ajute!
Amin.