Privegheați și rugați-vă
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Sufletul înțelept trebuie totdeauna să se pregătească mai din timp, pentru ceasul grelelor încercări cu priveghere, cu rugăciune (Matei 26, 14; 1 Petru 4, 7 și 5, 8).
Să se pregătească mai devreme, până nu vine clipa aceea grea și nimicitoare în care nu mai poate face nimic.
2 - Când vine clipa nenorocită, sufletul nici nu se poate ruga
și nu mai poate nici priveghea, spre a se feri.
De aceea privegheați și rugați-vă înainte de a veni, pentru ca atunci când va veni să vă afle pregătiți.
Și să nu cădeți trecând prin ea.
3 - Întotdeauna când Biserica Domnului a trecut în lupta ei pe pământ, prin vremuri de secetă duhovnicească,
sau de prigoniri și de piedici, pentru mărturisirea Cuvântului lui Hristos,
- privegherile au fost slabe și rugăciunile puține,
- de aceea în strâmtorările și în opreliștile din lucrarea de vestire a adevărului Evangheliei, - mulți au căzut.
O, de am învăța și noi ceva din asta, ca să nu pățim la fel!
4 - În vremea grelelor încercări ale Bisericii Domnului, rugăciunile stăruitoare ale tuturor fiilor ei credincioși, cereau Domnului grăbirea trecerii acestei vremi de asuprire
Să facem și noi totdeauna așa, - pentru ca Domnul să ne asculte.
5 - Totuși când vezi cum potrivnicul și prigonitorul îngrozește sufletele ascultătorilor Domnului, - cea mai mare nevoie este de rugăciune.
Când vrăjmașul caută furios să înșele cu frica sau cu ademenirea sa pe atât de mulți frați, - să te doară inima și să-ți sângere sufletul văzând cum se dezbină Lucrarea Adevărului cu învățături greșite de către atâția învățători stricați...
Ca să te rogi cu cea mai mare putere și stăruință pentru salvarea Lucrării lui Dumnezeu.
Cu cât vor fi mai mulți și mai stăruitori cei ce se vor ruga astfel, - cu atât va veni mai grabnic izbăvirea.
6 - Văzând cum duhurile răpitoare amăgesc și fură sufletele neștiutoare cu șiretenia lor
și cu tot felul de înșelătorii și promisiuni, furând mintea și inima atâtora chiar și din cei mai aleși (Matei 24, 24),
nu tăceți și nu vă odihniți! Ridicați-vă toți la rugăciune strigând către Domnul - până ce duhurile rele vor fi alungate, iar pacea și lumina vor veni din nou în suflete și în adunare.
Totul este cu putință celui ce se roagă cu încredere și răbdare pentru pacea Ierusalimului duhovnicesc, care este adunarea Domnului.
7 - Când vezi cum dezbinătorul și tulburătorul dinăuntrul Lucrării Domnului lucrează cu satanică hărnicie spre a grăbi nimicirea ei, mai ajutați fiind și de către iscoadele vrăjmașului dinafară
și de către toate puterile vicleșugului,
iar frații sinceri și neștiutori nu văd ca să se ferească,
- atunci într-adevăr, ce-i mai rămâne Lucrării Sfinte decât singura nădejde în intervenția Puterii lui Dumnezeu!
Și singura dorință mare este să vadă venind cât mai grabnic izbăvirea lui Hristos.
S-o ajutăm toți rugându-ne pentru asta.
8 - În vremuri grele rugăciunea tuturor rămășițelor credincioase ale Oștirii lui Hristos, trebuie să fie un fierbinte și necontenit strigăt de grăbire a izbăvirii lui Dumnezeu.
Cu cât va fi mai unit și mai fierbinte, va fi ascultat mai repede.
9 - De nimic nu se teme niciodată mai mult un adevărat credincios decât să nu rămână cumva de rușine în fața celor care-l urmăresc, care-l privesc sau îi dușmănesc credința sa și pe Domnul său Isus Hristos.
La nimic nu ține niciodată mai mult un adevărat credincios, ca la cinstea Bisericii Domnului, a Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu și a Lucrării Evangheliei, la bunul nume al Frățietății sale duhovnicești.
Atâta vreme cât un credincios ține la aceste comori - e dovada că el stă bine în Domnul.
10 - În fața lumii, în fața oamenilor care ne văd, sau în fața vrăjmașilor Domnului, Cinstea lui Hristos, adică Numele și Slava Domnului nostru Isus Hristos și a Lucrării Sale, trebuie să rămână mereu numai în lumină, în vrednicie și prețuire sfântă.
Și nimic nu poate face mai bine aceasta, decât purtarea sfântă și frumoasă a credincioșilor Lui.
11 - Poate să se spună despre Biserica Domnului și despre Evanghelia Lui de către vrăjmașii Lui oricât rău, dar cel ce spune asta trebuie să nu aibă dreptate niciodată în bârfirea lui.
Atunci Domnul și Lucrarea Lui nu vor rămâne niciodată de rușine, ci vor rămânea rușinați totdeauna vrăjmașii bârfitori.
Sau va rămânea de rușine numai acel credincios nevrednic, din cauza căruia este rușinea.
Dar vai de acela prin care vine o astfel de sminteală și rușine!
12 - Dar nimic nu-l doare mai mult și mai adânc pe un suflet bun, ca atunci când aude și vede că vrăjmașul lui Hristos are dreptate în ceea ce el vorbește rău despre trăirea acelora care ar trebui să umble ca niște îngeri ai lui Dumnezeu (Gal. 4, 14).
O, de ne-ar durea pe toți asta, spre a ne feri cu toții să nu dăm nici cel mai mic prilej diavolului să poată vorbi de rău.
13 - Când din pricina unor bieți oameni slabi în credință și duhovnicește iresponsabili (Luca 23, 34),
- suferă Adevărul lui Dumnezeu,
și este batjocorită Biserica, ori este hulită credința cea sfântă și întru totul vrednică de cinstire, - să ne doară sufletul pentru asta și să facem tot ce putem spre reabilitarea ei din nou.
14 - Din pricina acelei mari răspunderi pe care fiecare fiu al Domnului trebuie să o simtă față de cinstirea Numelui Cel Sfânt al lui Dumnezeu,
și față de Adevărul în care el crede cu toată puterea sa,
- din pricina aceasta zic, nici un credincios adevărat nu poate sta nepăsător când vede că ceva sau cineva umblă să batjocorească aceste lucruri sfinte.
Ci trebuie să sară cu curaj în apărarea lor. Altfel el se face vinovat de un mare păcat.
- adevăratul închinător al Domnului, nu poate tăcea atunci când aude o gură batjocoritoare vorbind în chip nevrednic despre sfintele lucruri în care el crede
și pe care le respectă,
atunci el nu poate tăcea,
și nu trebuie să poată tăcea.
Căci vai de el dacă tace și nu apără Adevărul și sfințenia față de care are o mare răspundere!
16 - Cu tot respectul față de cei care prin funcția lor sunt mai marii săi duhovnicești, sau lumești,
- credinciosul va trebui să îndrăznească totdeauna să se ridice hotărât împotriva a tot ce este contra Casei Domnului și rânduielilor ei sfinte și eterne.
Nu este atunci, în atitudinea lui nici o trufie, nici o neascultare, nici o lipsă de bun simț, ci o sfântă și îndurerată îngrijorare ca să nu rămână de rușine cauza lui Dumnezeu.
Numai apărarea aceasta a noastră să fie plină de înțelepciune, de demnitate și de adevăr.
17 - Când un om necredincios greșește, nimeni nu se sesizează; nimănui nu-i pasă prea mult.
Dar când cade în vreo greșeală unul care cunoaște și este cunoscut ca un slujitor al credinței, cu toții sar și țipă, spunând că așa sunt toți cei credincioși și așa este toată Oastea Domnului, în loc să-l socotească vinovat numai pe cel greșit, - lumea aruncă vina aceluia asupra tuturor.
De aceea trebuie să avem cea mai mare grijă să nu greșim.
18 - Cei vrăjmași cu toții fac din păcatul unui frate o pată pentru Hristos și o rușine pentru toată Lucrarea Lui.
De aceea orice adevărat credincios trebuie să simtă o mare frică și o mare grijă față de orice pas greșit al său.
19 - De fiecare dată când cade un credincios, este înjosită credința și ocărâtă cinstea lui Hristos.
Credinciosul va dori mai mult ca orice să nu rămână de rușine niciodată fiindcă el știe că nu de sine personal este vorba - ci de Numele și de Cinstea Împăratului său Isus Hristos.
Domnul să ne păstreze pe toți totdeauna numai în lumină!
20 - Dumnezeu Tatăl nostru, nu este numai Făcătorul nostru ci este și Binefăcătorul nostru,
încă mai dinainte de a fi noi.
Când m-a chemat din neființă spre ființă, atunci El a unit trupul meu încă neformat, în sânul mamei mele cu sufletul meu desprins din Sine Însuși, din Viața Lui și din dragostea Lui.
Ce minunată este Taina dragostei lui Dumnezeu Făcătorul nostru - și cât de mult ar trebui să avem noi grijă să rămânem în sfințenia voii Lui care ne-a creat tocmai pentru asta.
Ajută-ne Doamne pe toți așa.
Amin.