Foto Traian Dorz

Mă sfințesc pentru ei

Traian Dorz - Hristos - Mijlocitorul nostru

Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
O slujbă sfântă cere un vas sfințit.
O lucrare sfântă cere un lucrător sfințit.
Un Dumnezeu Sfânt cere ucenici sfințiți.
Cel care putea sfinți, trebuia să fie Sfântul Însuși.
Sfințit mai presus de toate El Singur este în stare să sfințească totul.
În fața Tatălui Preasfânt, Fiul Sfințeniei Sale trebuie să-i înfățișeze sfințiți pe cei pe care Și i-a ales.
Pentru că Și-i făcuse una cu Sine, Hristos a trecut Sfințenia Sa asupra ucenicilor Săi, făcându-i pe ei părtași cei dintâi după Sfânta Fecioară Maria, sfințirii aduse de Jertfa Sa de pe Cruce.
- Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca ei să fie sfințiți prin Adevăr.
Toată lucrarea Mijlocitorului dintre Dumnezeu și oameni este să treacă sfințirea Lui asupra lor, pentru a-i face iarăși una cu cerul Lui sfânt, cum erau înainte de păcat.
Sfințenia este singura condiție a locuirii cu Dumnezeu (Apoc. 21, 27).
Sfințenia este singurul mijloc de a ajunge veșnica fericire.
Sfințenia este singura stare vrednică de Hristos.
Sfințenia este singurul veșmânt cu care se ajunge la Nunta Cerească.
Fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu,
nimeni nu va putea dobândi fericirea adevărată,
nimeni nu va locui cu Hristos,
nimeni nu va fi primit la Sărbătoarea Cerurilor (Matei 22, 12; Efes. 4, 24).
Și pentru că nimeni dintre oameni n-ar fi putut câștiga niciodată sfințenia, a venit Însuși Dumnezeu Fiul, Cel prin care am fost făcuți sfinți întâia dată, să ne aducă sfințirea cu prețul Jertfei Sale, cu care ne-a câștigat-o de la cel care ne-o răpise prin păcatul nostru (Colos. 3, 10-12).
Sfințenia este cununa pe care o pune Hristos pe fruntea ucenicului Său, după ce acesta s-a îmbrăcat în toate veșmintele virtuților Sale (Apoc. 3, 4; 19, 8).
La începutul Evangheliei cuvintele: frate sau credincios sau creștin - însemnau același lucru ca și sfânt.
Pentru că din clipa când devenea frate credincios și creștin, el nu numai că era sfințit prin Hristos, dar se sfințea și el însuși printr-o viață asemănătoare cu Hristos al cărui Nume Îl purta și la a cărui lucrare venise să ajute prin predarea și supunerea ascultării totale.
Scump suflet ales de Hristos și chemat la sfințire,
- care este starea ta?
Nu te cutremuri tu în fața marii răspunderi pe care o ai?
Locul în care ai venit este sfânt.
Lucrarea în care ai ajuns este sfântă.
Temelia pe care zidești,
înaintașul în lucrul căruia ai intrat,
scopul pentru care trebuie să lucrezi,
Duhul care îndrumă,
Ochiul care supraveghează,
- totul-totul este sfânt.
Tu cum ești?
Cum sunt mâinile tale?
Cum este gura ta?
Cum sunt pașii tăi?
Cum sunt gândurile tale?
Cum sunt zilele și nopțile tale?
Cum este ascunzișul ființei tale întregi?
Pe voi înșivă încercați-vă! (2 Cor. 13, 5).
Dar încercați-vă cu o necruțătoare asprime, fiindcă Acela care vă va încerca prin foc în curând, va fi de o necruțătoare sfințenie (Evrei 10, 31).
Hristos S-a sfințit pentru ucenicii Săi, de aceea ei au fost sfințiți prin Cuvântul Adevărului, pe care li l-a adus El.
Ucenicii Domnului s-au sfințit și ei înșiși pentru urmașii lor, de aceea și urmașii lor au dat atâtea înalte pilde de sfințenie.
Tu frate lucrător al lui Hristos, trebuie să te sfințești, pentru ca lucrarea pe care o faci și tu să fie sfințită de roade și de pilde adevărate ale sfințeniei.
S-a mai spus că lucrătorul trebuie să fie pe o treaptă mai sus decât lucrarea,
și învățătorul decât ucenicii săi.
Numai dacă e mai sus, va vedea cum să lucreze.
Numai dacă e mai înțelept va ști cum să îndrume.
Și numai dacă e mai sfânt va putea duce pe alții la sfințire.
Dar lupta de sfințire nu încetează niciodată.
Și munca de a deveni și mai priceput nu trebuie să înceteze decât la capătul vieții.
Cine se nevoiește spre sfințenie, acela a și început să o aibă.
Cine începe să-și închipuie că o are, acela o și pierde.
Slavă Ție Sfânt Mijlocitor
și Binecuvântatul Sfințitor al celor ce Te urmează,
Isuse Doamne, slavă Ție.
Prin Viața Ta Sfântă, Tu ești Modelul nostru sfințitor,
prin Cuvântul Tău Sfânt, Tu ești Adevărul care ne sfințește,
prin Jertfa Ta Sfântă, Tu ești Mijlocul sfințirii noastre.
Slavă Ție, slavă veșnică Ție.
Te rugăm sfințește-ne și pe noi prin toate acestea.
- Și ne dă Duhul care să ne călăuzească și să ne păstreze în sfințenia dată de Prețul Jertfei Tale Sfințitoare.
Te rugăm ajută-ne ca și noi să urmăm Pilda Ta.
Să ne sfințim pentru cei ce ne ascultă,
prin viața noastră,
prin mărturisirea noastră
și prin jertfa noastră sfințitoare în Lucrarea Ta.
Amin.
+
Spre păcat când te-atrage a ispitei neagră fune
ca să nu te biruiască nu uita de rugăciune.
Articol 40 din 56
Folosește săgețile ← → pentru navigare