Mama și învățătorul
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Sfânta Maică Binecuvântată a Domnului și Mântuitorului nostru, tu ai fost primul învățător binecuvântat al Fiului tău, Împăratul și Învățătorul Lumii.
Nici o facultate din lume nu L-ar fi putut învăța atât de mult cât smerenia ta.
Ce minunat a învățat El apoi la rândul Lui pe ai Săi spunându-le: învățați de la Mine că sunt smerit.
Fiecare învață pe ucenicii săi după cum l-a învățat și pe el mama sa.
O, ce mare este răspunderea unei mame! Ce învățător bun trebuie să fie ea!
2 - Tu mamă îți apleci întâia dată fața duioasă și ochii plini de dulcea și sfânta lumină a iubirii, asupra fiului tău care va deveni lumină și iubire pentru mulți.
Fă-o aceasta cu toată conștiința mamei și sfintei tale răspunderi fiindcă nici o operă din lume nu-i atât de însemnată ca aceea pe care o creezi tu.
3 - Tu împreuni întâiași dată spre rugăciune mânuțele Fiului tău care va deveni Mijlocitor și Mântuitor pentru alții.
Tu Îi pui în gura Lui Cuvântul prin care vor învăța mulți să creadă, să iubească, să ierte, să mângâie, să se roage.
- Sau Cuvântul care va nimici din mulți toate acestea.
O mamă, nici o răspundere din lume nu-i atât de mare ca a ta!
4 - Cuvintele învățătorului viitor sunt învățătura pe care i-ai dat-o tu.
Cuvintele scriitorului sunt opera geniului tău.
Cuvintele cântărețului sunt muzica inimii tale.
Cuvintele profetului sunt inspirația duhului tău.
O mamă, nici un cuvânt de pe lume nu creează atât de frumos
sau nu distruge atât de mult,
ca al tău!
5 - Cei mai minunați fii ai tăi mamă, au mărturisit că cele mai minunate lucrări ale lor, erau partea ta.
Că cele mai avântate inspirații ale lor aveau aripile tale.
Că cele mai profunde acorduri din muzica lor purtau durerea sufletului tău, șiroaiele lacrimilor tale.
6 - Binecuvântată fii tu mamă care nu-ți uiți juruințele sfinte care ți-au adus un fiu sfânt, pentru ca să-l crești pentru slava lui Dumnezeu.
Ferice de tine că ai crezut atât de puternic
și ți-ai împlinit atât de frumos legământul tău sfânt.
7 - Câte din pildele frumoase ale Fiului tău au fost auzite de El cândva din gura ta.
Atunci când ținându-L pe genunchii tăi sfinți, cu obrăjorii Lui lipiți de inima ta, lângă sânul tău stâng, tu I-ai călăuzit gândurile spre adevăr, spre dragoste și spre milă...
8 - Cât de minunat cunoșteai tu Cuvintele cele Sfinte ale lui Dumnezeu.
O, tu, cea mai binecuvântată dintre toate mamele lumii!
Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lor izvoare, - când plecăciunea arhanghelului te-a fericit.
Vestea pe care ți-a adus-o el, te-a făcut să înalți cea mai inspirată cântare de laudă lui Dumnezeu.
Cea mai duioasă mângâiere pentru cei smeriți.
Tu Maica iubirii celei mai înalte
și a Durerii celei mai adânci.
9 - Sfântă și binecuvântata mamă, laudă veșnică îți vor aduce faptele tale, jertfa ta, dragostea și smerenia ta pentru Fiul și Domnul tău și al nostru, fiindcă tu singură din tot neamul omenesc le-ai avut desăvârșite toate virtuțile sfinte de la început și până la sfârșit.
Prin suferințele tale S-a Născut Alinul nostru al tuturor.
10 - Cine ar putea ști până unde profeția vorbește despre tine,
- și de unde vorbește despre Biserică?
Pentru că tu te-ai cuprins în ea și ea s-a cuprins - într-un fel - în tine.
Istoria ta parcă este istoria ei...
Și a ei, parcă este a ta.
11 - Împărăteasa de la Dreapta Împăratului, îmbrăcată în aur de ofir, - ni se pare că ești când tu, când ea (Psalm 45, 9).
Cuvântul care vorbește despre strălucirea acestor lucruri, ni se pare că te arată când pe tine,
12 - Din slava acestei lumini iese o față care ni se pare că seamănă când cu fața ta, când cu fața ei.
Căci amândouă seamănă atât de mult una cu alta, parcă sunteți una și aceeași...
În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel...
13 - Fiecare zi este un început. Fiecare dimineață urmează după o noapte care este un sfârșit.
În fiecare dimineață totul e altfel de cum a fost seara.
Seara totul e îmbătrânit și moare, - dimineața totul e tânăr și renaște.
În fiecare seară o lume moare și în fiecare dimineață o altă lume învie.
Așa a fost și la începutul acestei lumi în care trăim noi acum.
14 - Numai Domnul Dumnezeu care este Veșnic, El Singur știe câte alte zile au mai fost înainte de ziua acestei lumi de acum și câte alte forme de vieți înainte de forma asta a vieții de acum.
O veche scriere ebraică spune că Domnul Dumnezeu a tot creat mereu lumi - și toate le-a nimicit,
- până când a creat-o pe asta în care trăim noi acum,
cu istoria ei așa cum o știm.
Suntem între două mari taine: cerul de deasupra și pământul dedesubt și singurul fir sigur de care atârnăm, - este Hristos.
15 - La începutul fiecărei vieți a fost Dumnezeu.
Pentru că Singur El este fără început și fără sfârșit.
Singur El este Nemuritor și de neînlocuit.
Singur El este Creatorul vieții.
Toate cele care au avut un început cândva, au avut și un sfârșit - sau vor avea unul cândva.
Orice creatură și creație a început cândva și va sfârși cândva,
numai Creatorul Însuși este Etern.
El face să se nască și să se renască mereu zile noi și lumi noi,
care intră în viață și ies din ea prin Mâinile Sale, prin voința Sa, prin Veșnicia Sa,
în eternă și nouă lucrare, mișcare și formă.
O, ce minunat este Dumnezeu!
16 - Și ce minunat este gândul că la fiecare început este El Dumnezeu... El care este Iubirea, Ordinea și Lumina...
În felul acesta înțelegem că tot ce se creează și durează - prin El, este frumos, curat și fericit.
Fiindcă așa este El, Creatorul Minunat, iar Creatura și Creațiunea Sa, nu poate semăna decât cu Cel care a conceput-o și a realizat-o.
17 - Sfârșitul fiind tot Dumnezeu, - putem să credem de neclintit în adevărul că și încheierea tuturor lucrurilor și a tuturor existențelor, va fi tot în frumusețe, curăție și fericire...
fiindcă mai presus de toate puterile este Puterea Lui și mai tare decât toate voințele este Voința Sa.
Și acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un faliment.
18 - Prin această Putere și Voință Eternă și Unică a lui Dumnezeu - toate lucrurile și întâmplările vor căpăta forma dorită de El,
fiindcă după fiecare lucrare El dorește să-Și admire opera Sa, neodihnindu-Se decât după ce a constatat că totul este realizat în cel mai desăvârșit fel.
19 - De când a fost despărțită Lumina de întuneric și a fost numită lumina zi, iar întunericul noapte, - Cuvântul Sfânt nu spune pentru lumea asta de acum că a fost o zi și apoi a fost o noapte... Ci că a fost o seară apoi a fost o dimineață...
fiindcă totul acum este încă în luptă. Uneori este seară - când biruie întunericul,
- alteori este dimineață, - când biruie lumina,
- depinde pe care o ajutăm noi să biruie în noi - și în lume.
20 - A fost o seară - adică o stare când lumina este amestecată cu întunericul - binele cu răul - dar lumina scade iar întunericul crește - până ce cuprinde totul.
Sau a fost o dimineață, adică o stare când întunericul este amestecat cu lumina, dar întunericul - răul scade iar lumina, binele crește - până ce ea cuprinde totul.
Dumnezeule al luminii, ajută-ne să ajutăm binele, ca să biruie lumina.
Iar întunericul să nu mai fie.
Amin.