Mama şi învăţătorul
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Sfânta Maică Binecuvântată a Domnului şi Mântuitorului nostru, tu ai fost primul învăţător binecuvântat al Fiului tău, Împăratul şi Învăţătorul Lumii.
Nici o facultate din lume nu L-ar fi putut învăţa atât de mult cât smerenia ta.
Ce minunat a învăţat El apoi la rândul Lui pe ai Săi spunându-le: învăţaţi de la Mine că sunt smerit.
Fiecare învaţă pe ucenicii săi după cum l-a învăţat şi pe el mama sa.
O, ce mare este răspunderea unei mame! Ce învăţător bun trebuie să fie ea!
2 - Tu mamă îţi apleci întâia dată faţa duioasă şi ochii plini de dulcea şi sfânta lumină a iubirii, asupra fiului tău care va deveni lumină şi iubire pentru mulţi.
Fă-o aceasta cu toată conştiinţa mamei şi sfintei tale răspunderi fiindcă nici o operă din lume nu-i atât de însemnată ca aceea pe care o creezi tu.
3 - Tu împreuni întâiaşi dată spre rugăciune mânuţele Fiului tău care va deveni Mijlocitor şi Mântuitor pentru alţii.
Tu Îi pui în gura Lui Cuvântul prin care vor învăţa mulţi să creadă, să iubească, să ierte, să mângâie, să se roage.
- Sau Cuvântul care va nimici din mulţi toate acestea.
O mamă, nici o răspundere din lume nu-i atât de mare ca a ta!
4 - Cuvintele învăţătorului viitor sunt învăţătura pe care i-ai dat-o tu.
Cuvintele scriitorului sunt opera geniului tău.
Cuvintele cântăreţului sunt muzica inimii tale.
Cuvintele profetului sunt inspiraţia duhului tău.
O mamă, nici un cuvânt de pe lume nu creează atât de frumos
sau nu distruge atât de mult,
ca al tău!
5 - Cei mai minunaţi fii ai tăi mamă, au mărturisit că cele mai minunate lucrări ale lor, erau partea ta.
Că cele mai avântate inspiraţii ale lor aveau aripile tale.
Că cele mai profunde acorduri din muzica lor purtau durerea sufletului tău, şiroaiele lacrimilor tale.
6 - Binecuvântată fii tu mamă care nu-ţi uiţi juruinţele sfinte care ţi-au adus un fiu sfânt, pentru ca să-l creşti pentru slava lui Dumnezeu.
Ferice de tine că ai crezut atât de puternic
şi ţi-ai împlinit atât de frumos legământul tău sfânt.
7 - Câte din pildele frumoase ale Fiului tău au fost auzite de El cândva din gura ta.
Atunci când ţinându-L pe genunchii tăi sfinţi, cu obrăjorii Lui lipiţi de inima ta, lângă sânul tău stâng, tu I-ai călăuzit gândurile spre adevăr, spre dragoste şi spre milă...
8 - Cât de minunat cunoşteai tu Cuvintele cele Sfinte ale lui Dumnezeu.
O, tu, cea mai binecuvântată dintre toate mamele lumii!
Ce limpede curgeau de pe buzele tale sfintele lor izvoare, - când plecăciunea arhanghelului te-a fericit.
Vestea pe care ţi-a adus-o el, te-a făcut să înalţi cea mai inspirată cântare de laudă lui Dumnezeu.
Cea mai duioasă mângâiere pentru cei smeriţi.
Tu Maica iubirii celei mai înalte
şi a Durerii celei mai adânci.
9 - Sfântă şi binecuvântata mamă, laudă veşnică îţi vor aduce faptele tale, jertfa ta, dragostea şi smerenia ta pentru Fiul şi Domnul tău şi al nostru, fiindcă tu singură din tot neamul omenesc le-ai avut desăvârşite toate virtuţile sfinte de la început şi până la sfârşit.
Prin suferinţele tale S-a Născut Alinul nostru al tuturor.
10 - Cine ar putea şti până unde profeţia vorbeşte despre tine,
- şi de unde vorbeşte despre Biserică?
Pentru că tu te-ai cuprins în ea şi ea s-a cuprins - într-un fel - în tine.
Istoria ta parcă este istoria ei...
Şi a ei, parcă este a ta.
11 - Împărăteasa de la Dreapta Împăratului, îmbrăcată în aur de ofir, - ni se pare că eşti când tu, când ea (Psalm 45, 9).
Cuvântul care vorbeşte despre strălucirea acestor lucruri, ni se pare că te arată când pe tine,
12 - Din slava acestei lumini iese o faţă care ni se pare că seamănă când cu faţa ta, când cu faţa ei.
Căci amândouă seamănă atât de mult una cu alta, parcă sunteţi una şi aceeaşi...
În lumina lui Dumnezeu vă vedem la fel...
13 - Fiecare zi este un început. Fiecare dimineaţă urmează după o noapte care este un sfârşit.
În fiecare dimineaţă totul e altfel de cum a fost seara.
Seara totul e îmbătrânit şi moare, - dimineaţa totul e tânăr şi renaşte.
În fiecare seară o lume moare şi în fiecare dimineaţă o altă lume învie.
Aşa a fost şi la începutul acestei lumi în care trăim noi acum.
14 - Numai Domnul Dumnezeu care este Veşnic, El Singur ştie câte alte zile au mai fost înainte de ziua acestei lumi de acum şi câte alte forme de vieţi înainte de forma asta a vieţii de acum.
O veche scriere ebraică spune că Domnul Dumnezeu a tot creat mereu lumi - şi toate le-a nimicit,
- până când a creat-o pe asta în care trăim noi acum,
cu istoria ei aşa cum o ştim.
Suntem între două mari taine: cerul de deasupra şi pământul dedesubt şi singurul fir sigur de care atârnăm, - este Hristos.
15 - La începutul fiecărei vieţi a fost Dumnezeu.
Pentru că Singur El este fără început şi fără sfârşit.
Singur El este Nemuritor şi de neînlocuit.
Singur El este Creatorul vieţii.
Toate cele care au avut un început cândva, au avut şi un sfârşit - sau vor avea unul cândva.
Orice creatură şi creaţie a început cândva şi va sfârşi cândva,
numai Creatorul Însuşi este Etern.
El face să se nască şi să se renască mereu zile noi şi lumi noi,
care intră în viaţă şi ies din ea prin Mâinile Sale, prin voinţa Sa, prin Veşnicia Sa,
în eternă şi nouă lucrare, mişcare şi formă.
O, ce minunat este Dumnezeu!
16 - Şi ce minunat este gândul că la fiecare început este El Dumnezeu... El care este Iubirea, Ordinea şi Lumina...
În felul acesta înţelegem că tot ce se creează şi durează - prin El, este frumos, curat şi fericit.
Fiindcă aşa este El, Creatorul Minunat, iar Creatura şi Creaţiunea Sa, nu poate semăna decât cu Cel care a conceput-o şi a realizat-o.
17 - Sfârşitul fiind tot Dumnezeu, - putem să credem de neclintit în adevărul că şi încheierea tuturor lucrurilor şi a tuturor existenţelor, va fi tot în frumuseţe, curăţie şi fericire...
fiindcă mai presus de toate puterile este Puterea Lui şi mai tare decât toate voinţele este Voinţa Sa.
Şi acestea nu pot încheia lucrarea lor printr-un faliment.
18 - Prin această Putere şi Voinţă Eternă şi Unică a lui Dumnezeu - toate lucrurile şi întâmplările vor căpăta forma dorită de El,
fiindcă după fiecare lucrare El doreşte să-Şi admire opera Sa, neodihnindu-Se decât după ce a constatat că totul este realizat în cel mai desăvârşit fel.
19 - De când a fost despărţită Lumina de întuneric şi a fost numită lumina zi, iar întunericul noapte, - Cuvântul Sfânt nu spune pentru lumea asta de acum că a fost o zi şi apoi a fost o noapte... Ci că a fost o seară apoi a fost o dimineaţă...
fiindcă totul acum este încă în luptă. Uneori este seară - când biruie întunericul,
- alteori este dimineaţă, - când biruie lumina,
- depinde pe care o ajutăm noi să biruie în noi - şi în lume.
20 - A fost o seară - adică o stare când lumina este amestecată cu întunericul - binele cu răul - dar lumina scade iar întunericul creşte - până ce cuprinde totul.
Sau a fost o dimineaţă, adică o stare când întunericul este amestecat cu lumina, dar întunericul - răul scade iar lumina, binele creşte - până ce ea cuprinde totul.
Dumnezeule al luminii, ajută-ne să ajutăm binele, ca să biruie lumina.
Iar întunericul să nu mai fie.
Amin.