Mana cea din cer
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai, nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul (Deut. 8, 3).
Mana din Biblie li s-a dat israelienilor ca un fel de învățătură. Această mană le spunea despre legătura lor cu cerul, cu Dumnezeu. Această mană le arăta că ei sunt niște copii ai lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu îi hrănește cu pâine cerească. Această mană le arăta în chip văzut că nu numai cu pâine poate trăi omul, ci și cu ceea ce vine de sus, de la Dumnezeu.
Dar mana cea din Biblie nu s-a dat numai spre învățătura israelienilor, ci și a noastră. Mana din Biblie stă în fața noastră ca o icoană despre hrana și mâncarea noastră cea sufletească, duhovnicească. Ea strigă și pe noi: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ea strigă pe noi că suntem străini și călători pe acest pământ (Evrei 11, 13); în călătoria și pustia acestei vieți avem și noi lipsă de mană, de mâncare duhovnicească. Noi trebuie să ne hrănim zilnic și neîncetat cu această mâncare.
Mergeți în casa creștinului de azi și faceți o cumpănă de cheltuieli: pentru asta a cheltuit atât și atât... pentru dări atât și atât... pentru încălțăminte și haine atât și atât... pentru tutun atât și atât... pentru avocat atât și atât... pentru băutură atât și atât dar pentru sufletul lui n-a cheltuit nici un ban... pentru mana, hrana cea sufletească, nimic... mii de lei pentru cele trebuitoare... mii de lei pentru cele netrebuitoare, dar pentru o Biblie, sau o psaltire, sau o foaie religioasă, nimic!
Mergeți dimineața când se scoală creștinul și uitați-vă la el cum se scapă de mană cu câteva cruci făcute la repezeală. Alții nici atât, ci aleargă direct la mana diavolului.
- Ce zice tatăl tău când se scoală de dimineață? - întrebă odată un învățător pe un elev din clasa primă, voind să-i vorbească despre rugăciune.
- Zice - răspunse elevul - să fie al dracului cine a scumpit tutunul!
Israelienii trebuiau să mănânce în ziua aceea toată mana ce o strângeau dimineața (Exod 16, 19). Viața noastră cea sufletească își are și ea porția ei de mană, de hrană duhovnicească, fără de care nu poate trăi. Creștinul cel adevărat, omul cel duhovnicesc, își are mana lui, mâncarea lui zilnică. Mie parcă mi-ar lipsi ceva și m-aș simți foarte slab dacă n-aș apleca mereu genunchii în fața Celui răstignit pe Cruce și n-aș vorbi cu El neîncetat prin rugăciune și nu m-aș hrăni neîncetat cu cuvintele Lui din Biblie.
Cu bucurie și cu mulțumită lui Dumnezeu constat că prin mișcarea Oastea Domnului s-au trezit în multe suflete gustul și foametea după mana cea cerească. Mii și mii de suflete din Oastea Domnului se hrănesc azi cu mană. Totuși numărul lor este așa de mic față de gloata cea mare a celor ce se hrănesc cu mana diavolului.
Ce mișel mare-i diavolul! El totdeauna imită pe Domnul. Nu numai cu pâine va trăi omul - zice Domnul. Nu numai cu pâine va trăi omul - zice diavolul, ci și cu alcool și cu tutun și alte patimi și plăceri lumești. Și omul, nepriceputul, ascultă sfatul acesta. Sfatul lui Dumnezeu nu vrea să-l asculte, dar pe al diavolului îl ascultă cu toată puterea. Pe toate drumurile poți auzi vorbe ca acestea: mai bine nu mănânc decât să mă las de fumat!... mai bine rabd de foame de pâine decât de tutun!
Dar ați auzit dv. pe cineva zicând: Mai bine nu mănânc decât să mă lipsesc de o carte sau de o foaie religioasă? Ah, ce mișel mare-i diavolul și cât de bine îl ascultă creștinii de azi!
Se bea și se fumează în țara noastră anual câteva miliarde de lei. Cele ce se cheltuiesc pentru cele sufletești sunt niște biete fărâme căzute din masa cea încărcată a diavolului.
Unii zic: Da’ ce păcat așa mare o fi, spre pildă, fumatul? Păi cum să nu fie păcat când ți-ai făcut din el o dulceață pe care o prețuiești mai mult și îți place mai mult decât mana cea cerească? Cum să nu fie păcat când pentru o Biblie, o carte sau o foaie religioasă, sau pentru atare sărac, ce reprezintă pe Hristos, n-ai parale, dar pentru tutun ai? Să nu-mi spui că fumatul n-ar fi un păcat. Spune-i diavolului acest lucru căci el te-a învățat să zici așa!