Mana din pustie (2)
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
Mana din pustie era chipul și icoana Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. El Însuși a spus acest lucru: Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer (Ioan 6, 48-50). Sunt 7 puncte care arată această icoană.
1 - Mana a venit de sus, din cer, ca un dar de la Dumnezeu
2 - La început, israelienii nu știau ce este mana (Exod 16, 15). Tot așa, nici pe Mântuitorul nu-L cunoșteau când S-a pogorât între ei. Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise - ziceau fariseii când Isus a vindecat pe orbul din naștere - dar pe Acesta (pe Isus) nu-L știm de unde este (Ioan 9, 29).
3 - Mana era dulce, ca mierea. O, ce mană dulce este și Mântuitorul! Este cea mai dulce și mai scumpă mâncare duhovnicească.
4 - Mana era trimisă pentru toți; fiecare își strângea cât îi trebuia pentru hrană (Exod 16, 16). Un popor de 2 milioane și jumătate se hrănea cu mana aceasta și nimenea nu ducea lipsă. Mana prisosea tuturor.
Și Isus Mântuitorul este o mană ce se dă tuturor. Milioane și milioane de oameni se pot hrăni cu această mană; ea nu se gată niciodată; ea prisosește tuturor.
5 - Fiecare israelian era dator să-și strângă mană. Și Isus Mântuitorul este o mană cerească cu care trebuie să ne hrănim toți creștinii.
6 - Un omer cu mană a fost ridicat și păstrat în cortul mărturiei. Asta însemna înălțarea Mântuitorului și șederea Lui pe scaun, împreună cu drepții lui Dumnezeu.
7 - Mai târziu israelienii au strigat după mană că-i o mâncare proastă și se doreau după carnea din Egipt. Așa au făcut mai târziu și cu Mântuitorul, lepădându-se de El și Evanghelia Lui. Prin aceste 7 puncte, mana din pustie se aseamănă cu Mântuitorul. Se deosebea însă în 2 puncte:
1 - Mana li s-a dat israelienilor numai până la intrarea în Canaan. Noi ne vom hrăni cu ea și după întoarcerea în Canaanul cel ceresc.
2 - Toți cei care au mâncat mană în pustie, au murit, dar noi vom trăi. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit... Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer, de va mânca cineva din pâinea aceasta viu va fi în veci... cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică (Ioan 6, 48-51).
Mana din pustie închipuie pe Isus Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă. Mana aceasta este o mâncare zilnică: nu este numai împărtășirea noastră în anumite posturi (cei mai mulți nici măcar atât nu fac), ci este legătura noastră zilnică cu Mântuitorul, este trăirea noastră clipă de clipă cu El, este hrănirea noastră clipă de clipă cu Evanghelia Lui. Isus Mântuitorul este o mană dulce cu care trebuie să ne hrănim în fiecare zi, în fiecare clipă. Isus Hristos este pâinea cea vie care s-a pogorât din cer... este hrana cu care trebuie să ne hrănim zi de zi. Este singura noastră hrană pe care o avem în pustia acestei lumi. Noi suntem străini și călători pe acest pământ (Evrei 13, 14); în călătoria aceasta avem lipsă de mană, iar mana noastră este Hristos. Fără El nici un pas nu putem face în călătoria spre Canaanul cel ceresc. Un israelian care nu și-ar fi strâns porția lui de mană și n-ar fi mâncat-o, desigur ar fi rămas în drum și ar fi pierit. Hristos este pâinea noastră cea cerească cu care trebuie să ne hrănim în fiecare zi, în fiecare clipă.
Trebuie să ne dăm seama de un lucru: mana era mâncarea celor ieșiți din Egipt și trecuți prin Marea Roșie. Era mâncarea celor trecuți prin nor și prin mare (1 Cor. 10, 2). Desigur, egiptenilor li s-ar fi părut această mană o mâncare foarte ciudată. Să o fi văzut, n-ar fi avut nici o înțelegere pentru ea și nici nu s-ar fi putut hrăni cu ea. Ba încă ar fi și râs de ea.
Așa e și cu mana cea cerească. Ea e o mâncare duhovnicească; e mâncarea celor care au rupt-o cu Egiptul și prin darul și suflarea Duhului Sfânt, au devenit oameni duhovnicești, oameni noi, făpturi noi.
Mana este o mâncare duhovnicească pe care numai oamenii cei duhovnicești o pot înțelege și o pot folosi. Hristos este o mană cerească pe care o pot gusta și folosi numai cei care mai întâi L-au aflat pe El. Mana din Biblie era așa de curată că nu suferea nici o atingere cu pământul (Exod 16, 13). O inimă lumească, un om lumesc, un om dedat cu desfătările și păcatele lumii, nici o atingere nu poate avea cu mana cea cerească. Un om lumesc nu va înțelege niciodată mana cea cerească și nici nu poate să o înțeleagă (1 Cor. 2, 14). Cei ce petrec lângă cuptoarele lui Faraon și se hrănesc cu carnea Egiptului, n-au nici o înțelegere și nici o plăcere pentru mana cea cerească. Du-te cu Biblia între oamenii cei lumești, între cei ce se hrănesc cu alcool și desfătări lumești - desigur se vor scârbi de mana aceasta.
Voi din lume sunteți - zicea Isus - dar nu sunteți în lume (Ioan 15, 19). Noi trebuie să trăim o viață duhovnicească, o viață în Duh, o viață retrasă cu totul din duhul acestei lumi (Efes. 2, 2), iar viața aceasta nu poate fi hrănită decât cu mană cerească și lucruri cerești.
Toți câți voiți să gustați și să vă hrăniți cu mană din cer, rupeți-o cu Egiptul păcatelor și primiți-L pe Domnul - și El îndată Se va face o mană dulce sufletului vostru.