Mântuirea lui Dumnezeu
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
Duhul Sfânt lucrează ca toţi să fie scoşi de sub puterea Satanei şi să fie duşi la Dumnezeu (Fap. Ap. 17, 30).
2 - Căci mântuirea lumii stă acum în mâinile noastre.
Noi putem să-i înştiinţăm pe oameni, sau putem să-i lăsăm în neştiinţă despre Singura Cale şi Jertfă Mântuitoare.
Noi putem înălţa lumina sau putem s-o ascundem sub obroc,
noi putem dezlega pe cei robi în păcate, prin cuvântul nostru şi prin rugăciunea noastră, sau putem să-i lăsăm legaţi în ele, prin tăcerea şi nepăsarea noastră.
Putem face ca lumea să se apropie de Hristos - sau putem face ca lumea să se depărteze de El (Romani 2, 24).
Depinde de noi!
Depinde în primul rând de unitatea şi de hărnicia noastră în Hristos,
apoi de sfinţenia şi de ostenelile noastre.
3 - Aduceţi-vă aminte de vremea de la început când eraţi uniţi şi harnici în Domnul, credincioşi şi înfrânaţi!
Cât de multă lume venea la Isus atunci prin noi!
Şi cât de multe suflete credeau în Evanghelia Sa, din pricină că vedeau viaţa noastră smerită şi curată!
Dacă acum nu mai este aşa, e din vina noastră!
Să ne întoarcem cu toţii, la dragostea şi la sfinţenia credinţei noastre dintâi!
4 - Hristos nu S-a schimbat şi puterea Duhului Sfânt n-a scăzut,
ci noi ne-am schimbat prin cei ce s-au dezbinat şi s-au lenevit.
Lumea va pieri din pricina păcatului ei, dar răspunderea noastră pentru aceasta va fi judecată de Dumnezeu, după mărimea dezbinărilor şi stricăciunii (Ezec. 33, 8-9).
Iar cei vinovaţi de aceasta dintre noi, nu vor scăpa de osânda lui Dumnezeu.
5 - O, lume nemântuită şi necredincioasă, - iată Lucrarea lui Dumnezeu pentru tine!
O, oameni nemântuiţi şi necredincioşi, - iată trimişii lui Hristos pentru voi.
Ei sunt cu El. Căci ei vin din partea Lui, trimişi de Dânsul.
Mântuirea voastră stă în primirea mărturiei pe care v-o aduc ei cei aleşi pentru aceasta.
Dar răspunderea neascultării rămâne întreagă asupra voastră.
6 - Voi puteţi să-i dispreţuiţi dacă vreţi.
Puteţi să nu-i primiţi.
Puteţi să-i aprindeţi, să-i chinuiţi, să-i închideţi, să-i omorâţi - dacă vreţi.
Dar toate acestea nu vor anula alegerea lor, însă vor schimba soarta voastră spre osândă veşnică.
Dacă nu-i primiţi pe ei, Dumnezeu nu vă mai trimite alţii niciodată,
căci El pe ei vi i-a rânduit.
Treziţi-vă şi ascultaţi înştiinţarea aceasta, voi toţi cei ce încă o mai auziţi.
Şi încă o mai puteţi asculta.
7 - Dacă nu-i ascultaţi pe ei, o altă lucrare nu veţi mai auzi, fiindcă nu va fi cine să v-o mai aducă din partea lui Dumnezeu.
Dacă nu-i credeţi pe ei, veţi muri în păcatele voastre, - fiindcă ei v-au fost trimişi pentru asta.
8 - Împotrivirea voastră poate să le facă lor doar un rău trupesc şi trecător,
dar vouă vă va face un rău veşnic.
Necredinţa voastră poate să întârzie Lucrarea Evangheliei, dar nu s-o nimicească.
Ura voastră poate doar să zădărnicească mântuirea voastră, dar nu şi alegerea lor.
Iată nişte adevăruri cutremurătoare şi unice.
De ascultarea voastră astăzi poate depinde mântuirea voastră şi a tuturor urmaşilor voştri, -
de neascultarea de acum poate depinde un blestem veşnic, nu numai pentru voi ci şi pentru fiii voştri.
Nu treceţi nepăsători pe lângă clipele şi adevărurile acestea!
9 - Care era slava pe care I-o dase lui Isus Tatăl, ca El s-o dea apoi ucenicilor Săi?
- În primul rând era Cunoaşterea Adevărului prin Cuvântul Voii Tatălui, descoperit lor de către Hristos.
Căci prin Înţelepciunea Sa Dumnezeiască, Mântuitorul le-a vestit ucenicilor Săi Adevărul Mântuirii
şi le-a arătat tot planul Iubirii lui Dumnezeu pentru răscumpărarea lumii.
Iar prin Puterea Sa Dumnezeiască, Mântuitorul le-a deschis mintea lor ca să înţeleagă această Taină a Evangheliei (Efes. 6, 19).
10 - În al doilea rând, slava aceasta era în starea lor de împărtăşire şi de unitate cu Dumnezeu Tatăl şi cu Fiul Său,
atât prin alegerea primită cât şi prin ascultarea arătată.
Dumnezeu venea spre ei prin Adevăr, ei mergeau spre El prin rugăciune.
Ei se alipeau de El prin credinţă, El de ei prin credincioşie.
Prin această întrepătrundere cu Dumnezeu, ucenicii lui Hristos primiseră o slavă nebănuită.
11 - În al treilea rând, slava aceasta era în primirea Duhului Sfânt şi în cinstea cea veşnică de a fi trimişi împuterniciţi ai lui Dumnezeu, pentru a aduce lumii şi Veşniciilor Mesajul Slăvit şi Unic al Mântuirii câştigată de Hristos.
De a fi interpreţii Voii şi Cuvântului Său.
De a fi socotiţi vrednici să-L reprezinte pe Dumnezeu către oameni,
şi pe oameni către Dumnezeu
12 - În al patrulea rând, - Slava care le-o dădea Hristos era Însăşi Slava pe care Şi-o câştigase El de la Tatăl,
prin deplina cunoaştere a Tatălui Dumnezeu
prin deplina părtăşie cu El
şi prin împreună-lucrarea cu Tatăl, la opera mântuirii lumii şi la realizarea Voii Lui.
13 - Toate neasemănatele promisiuni din Cartea Descoperirii Veşnice, sunt numai slavă pentru ucenicii lui Hristos,
care prin Taina Transfigurării, au devenit multiplicarea Făpturii Lui,
prelungirea Luminii Lui,
şi Copiile Chipului Său Nevăzut,
- pentru lumea care va privi la ei.
14 - Iată slava pe care Hristos a promis-o nu numai sfinţilor Săi apostoli, ci şi tuturor celor care vor crede în El prin cuvântul lor până la sfârşitul veacurilor.
Credinţa în această slavă şi semnele împărtăşirii la ea, care însoţesc totdeauna pe acei care o au, sunt dovada că cineva este ucenicul lui Hristos.
Cum stăm noi faţă de aceste lucruri?
Toţi cei care au venit la Hristos, înseamnă că sunt chemaţi ai Tatălui.
Dar dobândirea slavei de la Fiul, se primeşte numai în felul în care Fiul a dobândit-o de la Tatăl, prin ascultare, prin dragoste şi predare deplină în slujba Lui.
Ascultarea, dragostea şi predarea - sunt mijloacele dobândirii slavei.
Şi pentru ucenicii lui Hristos, ca şi pentru El.
15 - Pentru ca lumea să se încredinţeze de Dumnezeirea lui Hristos
şi de adevărul că ei, ucenicii Lui, sunt aleşii şi iubiţii Tatălui,
- ucenicii trebuie nu numai să-L aibă pe Hristos,
nu numai să cunoască Evanghelia
şi nu numai să aibă aceeaşi învăţătură
- ci să fie şi în chip desăvârşit una între ei.
16 - Aceste două condiţii sunt atât de strâns legate între ele, că de fapt nu se poate una fără cealaltă.
- Eu în ei şi Tu în Mine.
Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes.
Şi că i-ai iubit şi pe ei cum M-ai iubit şi pe Mine.
17 - După cum ucenicii lui Hristos au văzut în Fiul, Chipul şi puterea Tatălui,
- şi aceasta i-a făcut să creadă cu toată inima lor,
tot aşa şi lumea, numai văzând peste ei Chipul şi Puterea lui Hristos, va putea ajunge la aceeaşi credinţă,
- la credinţa din toată inima.
18 - Şi după cum pentru ucenici, Cuvântul Adevărului descoperit de Tatăl prin Fiul i-a adus pe ei la revelaţia Cunoaşterii lui Dumnezeu,
- tot aşa şi lumea va ajunge să cunoască strălucirea acestei descoperiri, numai prin desăvârşita lor unire cu Hristos
şi-a lor între ei înşişi.
19 - De crezut în Hristos, cred atât de mulţi oameni,
cred mai mult sau cred mai puţin, toţi oamenii.
Dar de cunoscut Îl cunosc pe Dumnezeu numai atât de puţini,
şi atât de puţin.
Căci de la credinţa începătoare a inimii şi până la cunoaşterea pătrunzătoare a înţelegerii, este un drum adeseori atât de lung şi de greu încât multe suflete nu-l mai fac niciodată.
Chiar şi sfinţilor apostoli le-a trebuit atât de mult, până au ajuns în sfârşit la această cunoaştere!
Dar singură dobândirea cunoaşterii acesteia i-a luminat.
Numai ea i-a desăvârşit şi i-a făcut de neînvins.
20 - Dragă suflete credincioase,
dacă aţi ajuns să credeţi în Hristos, daţi slavă lui Dumnezeu, - aceasta este un mare har.
Dar dacă aţi ajuns să-L cunoaşteţi pe Hristos, atunci daţi slavă de o mie de ori mai mult lui Dumnezeu, căci aceasta este un har nespus mai mare.
Dacă trăiţi într-o desăvârşită unitate cu Hristos, daţi slavă lui Dumnezeu, - aceasta este o mare binecuvântare pentru voi.
Dar dacă aţi ajuns într-o desăvârşită unitate şi cu toţi fraţii, - atunci să daţi slavă de o mie de ori mai mult lui Dumnezeu, căci aceasta este cea mai mare binecuvântare pentru întreaga lume.
O, Doamne Duhule Sfinte, dă-ne acest har tuturor şi pe totdeauna.
Amin.