Sfințirea prin Adevăr
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - În fața Tatălui Preasfânt, Fiul Sfințeniei Sale trebuie să-I înfățișeze sfinți pe toți pe care Și I-a ales.
Pentru că și-I făcuse una cu Sine, Hristos a trecut Sfințenia Sa asupra ucenicilor Săi, făcându-i pe ei părtași cei dintâi după Sfânta Fecioară Maria, sfințirii aduse de Jertfa Sa de pe Cruce, de împreună-lucrarea Lui cu ei.
El Se angaja: și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca ei să fie sfințiți prin Adevăr.
2 - Toată Lucrarea Mijlocitorului dintre Dumnezeu și oameni, este să-Și treacă sfințirea Lui asupra ucenicilor Săi, pentru a-i face iarăși una cu cerul Lui Cel Sfânt, cum erau înainte de păcat.
Sfințenia este singurul mijloc de a ajunge veșnica fericire.
Sfințenia este singura stare vrednică de Hristos.
Sfințenia este singurul veșmânt cu care se ajunge la Cununa Cerească.
3 - Fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu,
fără sfințenie, nimeni nu va putea dobândi fericirea adevărată,
fără sfințenie nimeni nu va locui cu Hristos,
- Și pentru că nimeni dintre oameni n-ar fi putut câștiga niciodată sfințenia, a venit Însuși Dumnezeu Fiul, Cel prin care am fost făcuți îndată,
să ne aducă sfințirea cu prețul Jertfei Sale, cu care ne-a câștigat-o de la cel care ne-o risipise prin păcatul nostru (Colos. 3, 10-12).
4 - Sfințenia este cununa pe care o pune Hristos pe fruntea ucenicului Său, după ce acesta s-a îmbrăcat în toate veșmintele Sale (Apoc. 3, 4; 10, 8).
La începutul Evangheliei cuvintele „frate” sau „credincios” sau „creștin” - însemna același lucru ca și „sfânt”.
Pentru că din clipa când devenea frate, credincios și creștin, sufletul lui nu numai că era sfințit prin Hristos, se sfințea și el însuși printr-o viață asemănătoare cu a lui Hristos,
al cărui Nume îl purta
și la a cărui lucrare venise să ajute,
prin predarea și prin supunerea ascultării lui totale de Dumnezeu.
5 - Care este oare starea ta în lumina Adevărului acestuia?
Nu te cutremuri tu în fața marii răspunderi pe care o ai?
Locul în care ai venit tu este sfânt.
Lucrarea în care ai ajuns tu este sfântă.
Temelia pe care ai fost zidit și pe care o zidești tu, este la fel, căci ea este Hristos.
Înaintașul în lucrul căruia ai intrat a fost un sfânt.
Scopul pentru care trebuie să lucrezi în Oastea Domnului la fel este sfânt.
Duhul care îndrumă această Lucrare, este Duhul Sfânt.
Ochiul care supraveghează, Mâna care păzește, puterea care îndrumă,
- totul-totul este sfânt.
Cutremură-te și nu mai păcătui!
6 - Atunci oare tu cum ești?
Cum sunt mâinile tale?
Cum este gura ta?
Cum sunt pașii tăi?
Cum sunt gândurile tale?
Cum sunt zilele și nopțile tale?
Cum este ascunzișul ființei tale întregi?
Dar încercați-vă cu o necruțătoare asprime, fiindcă Acela care vă va încerca prin foc în curând, va fi de o necruțătoare sfințenie (Evrei 10, 31).
7 - Hristos S-a sfințit pentru ucenicii Săi, de aceea ei au fost sfințiți prin Cuvântul Adevărului, pe care li l-a dat El.
Ucenicii Domnului s-au sfințit și ei înșiși pentru urmașii lor, de aceea și urmașii lor, au dat atâtea înalte pilde de sfințenie.
Noi frate lucrător al lui Hristos, trebuie să ne sfințim, pentru ca lucrarea pe care o facem și tu și eu, să fie sfințită de roade și de pilde adevărate ale sfințeniei.
8 - S-a mai spus și se știe că lucrătorul trebuie să fie totdeauna într-o stare pe o treaptă mai presus decât lucrarea la care construiește,
părintele mai presus decât fiii săi
și învățătorul mai presus decât ucenicii lui.
Căci numai dacă este mai presus, va vedea cum să lucreze,
și numai dacă este mai înțelept, va ști cum să îndrume,
și numai dacă este mai sfânt, va putea duce pe alții la sfințire.
9 - Dar lupta de sfințire, de creștere și de înaintare în Domnul, nu încetează și nici nu trebuie să înceteze a crește niciodată.
Vai aceluia care crede că a crescut destul!
Nici munca de a deveni și mai priceput, nu trebuie să înceteze decât la capătul vieții,
căci cine se nevoiește spre sfințenie, acela a și început să o aibă,
dar cine începe să-și închipuie că o are, acela a și pierdut-o.
Chiar și pe cea care credea că o are.
10 - Biblia este mijlocirea Adevărului.
Prin ea ni se dă înțeles Cuvântul Adevărului Tainic și ni se arată văzut semnul Adevărului Ascuns...
Prin Biblie cunoaștem legătura dintre viață și întâmplări,
dintre soartă și păcat,
dintre har și ascultare,
dintre văzut și nevăzut,
dintre Timp și Veșnicie.
11 - Rugăciunea este mijlocirea sfințirii.
Prin rugăciune ni se dă părtășia cu Dumnezeu
și descoperirea voii sfințitoare
și călăuzirea în lucrarea noastră pentru Domnul,
și puterea în luptele cu ispititorul, cu lumea și cu firea veche.
Și lumina și îndoielile și slăbiciunile noastre
și priceperea în îndrumarea altora pe Calea Sfântă.
12 - Biblia și Rugăciunea deci sunt cele două puternice mijloace care ne duc la părtășia sfințitoare cu Hristos.
Și prin El, ele ne duc și ne țin sub paza Puterii lui Dumnezeu.
Pe aceste două mijloace le-a lăsat Hristos ucenicilor Săi, ca ei să le aibă și prin ele să aibă ei asigurată dragostea și ocrotirea Tatălui Ceresc.
13 - În fața marilor primejdii care îi așteptau pe ucenicii Mântuitorului, nici o altă putere nu i-ar fi izbăvit de marea amenințare a păcatului și a lui Satan, decât Puterea lui Dumnezeu.
- „Mă rog să nu-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” - S-a rugat Domnul Isus, gândindu-Se la singurul rău adevărat: Satana și păcatul.
Pe acest rău, Hristos îl biruise.
Dar trebuie să-l biruiască și ei, pe urmele Lui.
Hristos îl biruise prin stăruința în Adevăr și prin sfințirea în Rugăciune.
Prin aceste două mijloace îl vor birui și urmașii Lui.
14 - Credinciosul adevărat nu este ca o cucuvaie de dărâmături,
sau ca un huhurez din scorburi, care umblă noaptea cu vaiete și cu tânguiri, făcând ca această noapte să fie și mai urâtă și mai chinuitoare.
Ci este ca o privighetoare care schimbă noaptea în zori,
și schimbă temerile în siguranță
și îngrijorările în bucurie
este ca un nor ceresc și plin, care varsă peste uscăciunile pe unde trece, ploaia binefăcătoare și rodnică a Adevărului și a Rugăciunii,
care îl însoțește totdeauna pe un trimis al lui Hristos.
15 - O, frații și surorile mele, noi să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit El, dându-ne în Mâinile mântuitoare ale Domnului nostru Isus, care s-au lăsat străpunse pentru a ne mântui pe noi de osânda în care eram
și să-I mulțumim Domnului nostru Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru Iubit care ne-a încredințat spre paza Mâinilor puternice ale Tatălui - și spre călăuzirea dulce a Duhului Sfânt.
16 - Noi nu ne știm acum viitorul cel apropiat...
Și nici n-avem nevoie să-l știm.
Dar ni-l știm sigur pe cel îndepărtat.
Dacă știm că Dumnezeu este Adăpostul nostru - nu mai avem nici nevoie nici voie să ne mai temem de nimic.
Căci fie noapte cât de mare, Adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu ne încredințează de Marea Lumină în care ni se va sfârși noaptea noastră pe totdeauna.
Să fie încercarea cât de grea, puterea rugăciunii ne va umple inimile cu bucuria de a pătimi împreună cu Hristos, arvuna Împărăției cu El (2 Timotei 2, 11-12).
17 - În clipa cea mai mare
prin cuvintele cele mai mari,
în fața Tatălui
în fața omenirii,
în fața Judecății,
și în fața Veșniciei,
- Hristos trecea asupra ucenicilor Săi
de atunci și pe totdeauna,
cea mai grea dintre porunci
și cea mai mare dintre răspunderi:
- „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu ești în Mine Tată și Eu în Tine,
ca și ei să fie una în Noi, - pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes”.
18 - O, ucenici ai lui Hristos și urmași ai ucenicilor lui Hristos.
Voi ați fost creați de Tatăl,
chemați de Duhul,
și zidiți în Hristos, -
- pentru ca să aduceți toată lumea la credința și la ascultarea de Evanghelia Lui.
Nimeni nu ne va putea nici scuti și nici dezvinovăți de răspunderea aceasta.
19 - Lumea, toată lumea, trebuie să ajungă să creadă...
toată lumea trebuie să ajungă să creadă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu,
că este Unicul Mântuitor trimes pentru mântuirea tuturor oamenilor,
că Numele Lui este Singurul Nume dat tuturor oamenilor în care pot fi mântuiți.
Și că oricine vrea să-și mântuiască sufletul, nu va putea nici acum și nici în veacul veacului să se mântuiască decât prin credința în Numele lui Hristos
și în Jertfa Lui ispășitoare
adusă pe Crucea Golgotei,
odată pentru totdeauna.
DE El, Unul Singur, pentru noi toți.
20 - Aceasta este Marea Lucrare a lui Dumnezeu - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
și aceasta este marea noastră chemare
și aceasta este marea noastră răspundere
- pentru care ați fost aleși de Hristos
și de care nimeni nici din Cer,
nici de pe pământ
și nici de sub pământ,
nu ne va putea nici scuti, nici ierta, nici abate, nici dezvinovăți niciodată.
O, Marele nostru Dumnezeu, ajută-ne să facem tot ce putem pentru a ne împlini fiecare și toți, această datorie.
Amin.