Mene, Techel, Fares...

Biblia spune că împăratul Baltazar din Babilon a făcut odată un chef mare cu o mie de învățați. Câte prostii nu face omul la chefuri și beții!

În toiul chefului, Baltazar a poruncit să i se aducă vasele cele sfinte din templul (biserica) Ierusalimului, să bea vin din ele. „Și au adus vasele cele sfinte de aur și argint și au băut din ele împăratul și boierii lui și țiitoarele (curvele) cele ce se culcau cu el și îi lăudau pe dumnezeii cei de aur, și de argint, și de aramă, și de fier, și de piatră”... Dar, în acel ceas, o mână s-a ivit și a scris pe perete vorbele: „Mene, Techel, Fares”. Atunci „împăratul s-a tulburat și boierii lui au încremenit” și nimeni n-a putut citi scrisoarea. Împăratul a chemat pe toți „înțelepții Babilonului” să citească scrisoarea, dar n-au putut nici unul s-o citească, nici s-o tălmăcească împăratului. La sfatul împărătesei, împăratul l-a chemat pe Daniel prorocul, care a tâlcuit scrisoarea, spunând că cele trei vorbe înseamnă „spargerea împărăției lui”.

Citiți pe larg această istorie în cartea prorocului Daniel, la capitolul 5; chipul următor îl arată pe Daniel tâlcuind scrisoarea.

Ce plină de învățătură pentru noi și pentru vremile noastre este această întâmplare din Biblie! Ca pe vremea Babilonului și a lui Baltazar, așa e pornită și lumea de azi spre cumplite stricăciuni sufletești: beții, chefuri, desfrânări și destrăbălări.

Suntem pe un grozav povârniș sufletesc.

Se pare că și lumea de azi e un mare ospăț al lui Baltazar, în care oamenii se închină la idolii plăcerilor, ai desfătărilor, ai înșelăciunilor, ai zavistiilor și ai altor nesfârșite răutăți și stricăciuni sufletești. În mijlocul acestor stricăciuni sufletești s-a ivit și în zilele noastre o mână înfricoșătoare, o mână nevăzută, care de ani de zile scrie mereu fel de fel de semne și arătări înfricoșate.

Zi de zi, an de an, mâna aceasta se ivește tot mai tare și scrisoarea ei se face tot mai mare.

De ani de zile, o mână nevăzută scrie mereu greutăți, necazuri, frământări, lipsuri care n-au fost încă în lume. Dar oamenii nu s-au spăimântat și nu s-au îndreptat. Mâna cea nevăzută a început să scrie și fel de fel de înfricoșătoare semne și arătări cerești.

Deasupra capului nostru, cu adevărat, parcă o mână nevăzută scrie fel de fel de arătări și semne înfricoșătoare. Mâna Domnului Dumnezeu este această mână. Semnele și arătările vremilor noastre sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a ne lăsa de răutăți.

Baltazar i-a pus pe „înțelepții Babilonului” să afle tâlcul celor trei cuvinte. S-au frământat mult înțelepții Babilonului să afle tâlcul, dar nu l-au putut afla. Scrisoarea era de la Dumnezeu și tâlcuitorul ei nu putea fi decât un om al lui Dumnezeu, un om credincios, Daniel prorocul. Nu știința, ci credința era chemată să tâlcuiască cele trei cuvinte.

Învățații de astăzi se frământă și ei să afle tâlcul și înțelesul semnelor și arătărilor din vremile noastre. Despre cutremure, despre ploile de cenușă, despre uragane etc., spun fel de fel de păreri și teorii. Însă adevărul deplin despre aceste lucruri, știința nu l-a putut afla. Și nici nu-l va putea afla, pentru că semnele și arătările din vremile noastre sunt scrisoarea cea nevăzută a Tatălui Ceresc. Tâlcul ei îl poate afla numai credința și credincioșii. Nu știința, ci credința e chemată să tâlcuiască semnele vremilor noastre.

O mână nevăzută - mâna Domnului Dumnezeu - scrie în lume de ani de zile fel de fel de semne și arătări înfricoșătoare. Este și azi un Daniel, care singur poate dezlega și tâlcui aceste semne. Acest Daniel este Sf. Scriptură, Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scriptură spune apriat, în tot locul, că urgiile sunt pedeapsa Domnului Dumnezeu și sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a se întoarce oamenii din calea răutăților.

„Așa zice Domnul: «Iată, Eu chem toate neamurile pământului și voi grăi către ele cu judecată, pentru toată răutatea lor, căci m-au părăsit pe Mine și s-au închinat idolilor»” (Ier 16, 11). Ca și la ospățul lui Baltazar, deasupra omenirii de azi și deasupra stricăciunilor sufletești de azi s-a ivit o mână care a scris trei cuvinte. Învățații nu pot citi aceste cuvinte și nu le pot tâlcui. Aceste cuvinte sunt: Întoarceți-vă la Dumnezeu! (Ezec18, 30). „Întoarceți-vă către Mine și Eu Mă voi întoarce către voi, zice Domnul” (Mal 3, 7).

Tâlcul cuvintelor Mene, Techel, Fares a fost acesta: Numărat, Cântărit, Împărțit (Dan 5, 25). Poate că mâna Domnului Dumnezeu ne scrie și nouă o sentință ca aceasta. Domnul ne-a cântărit și n-a aflat nimic bun în noi. Ne-a topit în cuptorul urgiei și n-a aflat argint în noi (Is 48, 10)... Ne-a bătut și n-am vrut să ne întoarcem (Ier 5, 3)... Poate că zilele și anii noștri sunt împărțiți și numărați.

Prin urgiile, necazurile și frământările vremilor noastre, noi trebuie să trecem ca printr-un foc curățitor de păcate.

Ascultați ce zice prorocul Daniel:

„În zilele acelea va fi vreme de necaz, de care n-a fost niciodată de când sunt neamurile pe pământ... mulți se vor curăți, se vor albi, se vor lămuri (în aceste necazuri), dar cei fărădelege vor nelegiui.

Cei răi vor face răul și nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege” (Dan 12, 10).

Între care din aceștia ești tu, cititorule?

Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înțeleagă. Căile Domnului sunt drepte și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele (Osea 14, 9).