Într-un cântar ceresc stăm şi noi

Trăim vremuri biblice, pentru păcatele şi fărădelegile noastre, Domnul Se judecă cu noi.

„Ascultaţi Cuvântul Domnului, căci vrea să Se judece Domnul cu cei ce locuiesc pământul, că nu este adevăr, nici milă, nici cunoştinţă de Dumnezeu pe pământ. Blestem şi minciună, ucidere şi furtişag şi preacurvie s-a revărsat pe pământ... Pentru aceea va plânge tot pământul” (Osea 3, 1-3).

Nu caută oamenii altceva decât să-şi facă rău unul altuia (Dan 11, 27). „Fiecare iubeşte mita şi umblă după plată” (Is 1, 23). „De la cel mic, până la cel mare, sunt lacomi de câştig; de la proroc, la preot, toţi înşală” (Ier 6, 13).

„Toţi sunt nişte preacurvari, au limbă mincinoasă şi merg din răutate în răutate... Se înşală frate pe frate şi tot prietenul umblă cu vicleşug... Se înşală unii pe alţii, îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău... Camătă peste camătă şi vicleşug peste vicleşug... Şi să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri? zice Domnul” (Ier 9, 2-9).

La Daniel 5, 27 este unul care „s-a aflat cu lipsă la cântar”. Cântăreşte-te şi tu, să vezi, nu cumva eşti şi tu cu „lipsă la cântar”?

„Aşa zice Domnul: Mă voi judeca cu voi şi cu copiii voştri pentru că aţi pângărit pământul Meu” (Ier 2, 9).

„Apropiaţi-vă, neamuri, şi auziţi! Popoare, luaţi aminte! S-audă pământul şi cei ce locuiesc pe dânsul, căci mânia Domnului este peste toate neamurile” (Is 34, 1-2). „Vai peste vai va fi şi veste peste veste” (Ezec 7, 26).

„Aşa zice Domnul: Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată, pentru toată răutatea lor, căci m-au părăsit pe Mine şi s-au închinat idolilor” (Ier 16, 11).

Mâna cea tainică de la ospăţul lui Baltazar a scris cuvintele: Mene, Tekel, Fares. Al doilea dintre aceste cuvinte (Tekel) înseamnă „cântărit”.

Într-un cântar ceresc stăm şi noi - cum se vede şi în chipul dinainte. De-o parte stau poruncile Domnului şi sabia judecăţii, iar de cealaltă parte stau idolii păcatelor şi ai răutăţilor noastre. Cumpăna e aplecată spre idoli, de aceea nu ne mai slăbesc bătăile şi urgiile cereşti.

Şi nu ne vor slăbi până când cumpăna purtărilor noastre nu se va îndrepta.