Moise un pedagog spre Hristos

Călătoria israelienilor spre Canaan a fost un pedagog; a fost o pregătire pentru călătoria creștinismului spre Canaanul ceresc. Călătoria spre Canaan a fost o școală pregătitoare, iar Moise era dascălul și pedagogul spre Hristos.

Ce potrivit a spus aceste lucruri sf. Ioan Gură de Aur: Căci Dumnezeu - zice Sf. Ioan Gură de Aur - le-a dat israelienilor pe Moise de pedagog, ca și unor copii. Moise îi învăța ca pe niște copii, după cum și noi învățăm literele alfabetului. Pentru că Legea avea umbra bunătăților celor viitoare iar nu însuși chipul lucrurilor (Evrei 10, 1). După cum și noi îi momim pe copii cu plăcinte și le dăm și parale, cerând de la ei un singur lucru: ca să se ducă la școală; tot așa și Dumnezeu, pe lângă bogăție le dă și hrană cerând un lucru, numai de a asculta pe Moise. Și privește cum israelienii numai de Moise se sfiau, căci nu întrebau unde este Dumnezeu, ci unde este Moise, și când Dumnezeu este prezent, îi apuca groaza. Poporul tremura și stătea departe și a zis lui Moise: vorbește-ne tu și te vom asculta, dar să nu ne vorbească Dumnezeu (Exod 20, 19). Când făceau ceva rău, privește cum imediat îi pedepsea Dumnezeu. Voia a-i pedepsi cu asprime, însă Moise nu i-a lăsat. După cum părintele amenință, dar și dascălul amenință a demisiona din post, tot așa a făcut și Moise, amenințând că își dă abzicerea dacă nu-i va ierta, și Dumnezeul i-a iertat. În modul acesta, pustiul a devenit o școală pentru israelieni. Și după cum copiii stând prea mult în școală, se îngreuiază și voiesc a pleca, tot așa și ei vor în continuu înapoierea în Egipt... Ba încă și tablele le-a sfărâmat, ceea ce face și dascălul când se supără și luând din mâna elevilor caietele, le aruncă jos și le rupe... astfel că nu ar greși cineva dacă l-ar numi pe Moise și dascăl și hrănitor și pedagog în același timp...

Cu adevărat, Vechiul Testament era numai abecedarul, era numai cartea de introducere în școala cea mare a Împărăției lui Dumnezeu. Cei începători aveau lipsă de mâncare ușoară, de lapte. În școala mântuirii trebuiau atrași cu plăcinte, precum așa de potrivit spunea sf. Ioan Gură de Aur.

Cei care citiți Biblia, poate ați băgat de seamă un lucru. În Vechiul Testament nu se vorbește aproape nicăieri despre rai, despre răsplata unei vieți veșnice. De ce? Pentru că asta era o mâncare grea pentru începători. Erau prea slabi să li se vorbească despre bucuriile și comorile vieții celei veșnice. Erau prea slabi ca să poată face binele de dragul răsplății unei vieți veșnice. De aceea, Vechiul Testament făgăduie răsplata pământească. Ascultă de Dumnezeu ca să-ți fie bine și să trăiești mulți ani pe pământ.

Și celor ce mergeau spre Canaan li s-a făgăduit o țară plină de lapte și miere. Moise își încheie călătoria punând în fața poporului - în loc de rai și iad - binecuvântare sau blestem în averile lor, așa după cum vor păzi sau ba poruncile Domnului.

Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeu și vei împlini toate poruncile Lui, binecuvântat va fi rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor și oilor tale. Coșnița ta și postava ta vor fi binecuvântate... iar de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeu, blestemat va fi rodul pământului tău, fătul vacilor tale și fătul oilor tale. Coșnița ta și postava ta vor fi blestemate. Domnul te va lovi cu friguri, cu călduri, cu secetă, cu rugină în grâu și cu tăciune (Deut. cap. 28).

Abia după această școală introducătoare, se ivește comoara Împărăției lui Dumnezeu. Domnul Isus vine în lume cu făgăduința vieții celei veșnice. Între Vechiul și Noul Testament este un hotar nou, este trecerea într-o școală nouă. Introducerea se făcuse. În Noul Testament nu mai întâlnim răsplata cu averile. Dimpotrivă, Domnul Isus arată prețul cel slab ce-l au averile pe care le rod moliile și le fură hoții și îndeamnă pe oameni să-și strângă averi în cer.

Pentru ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, în loc de belșuguri pământești, Isus le spune oamenilor că plata și răsplata lor multă va fi în ceruri. Aici pe pământ, în loc de răsplată, de multe ori vor trebui să culeagă lacrimi, necazuri și încercări. Cerul ne dă răsplata cea adevărată.

Iată, așa a înaintat școala cea mare pe care Domnul Dumnezeu a făcut-o cu mântuirea oamenilor și omenirii.

De încheiere, voi spune încă ceva. Într-o bună parte, poporul nostru trăiește azi în spiritul Vechiului Testament. Se teme să facă răul mai mult de frica fulgerelor și face bine gândindu-se mai mult la sporul bunurilor sale decât la dragostea lui Dumnezeu și răsplata vieții celei veșnice.

Dar din școala Vechiului Testament noi avem ceva și mai mult decât aceasta, avem litera legii.