Moise un pedagog spre Hristos

Călătoria israelienilor spre Canaan a fost un pedagog; a fost o pregătire pentru călătoria creştinismului spre Canaanul ceresc. Călătoria spre Canaan a fost o şcoală pregătitoare, iar Moise era dascălul şi pedagogul spre Hristos.

Ce potrivit a spus aceste lucruri sf. Ioan Gură de Aur: Căci Dumnezeu - zice Sf. Ioan Gură de Aur - le-a dat israelienilor pe Moise de pedagog, ca şi unor copii. Moise îi învăţa ca pe nişte copii, după cum şi noi învăţăm literele alfabetului. Pentru că Legea avea umbra bunătăţilor celor viitoare iar nu însuşi chipul lucrurilor (Evrei 10, 1). După cum şi noi îi momim pe copii cu plăcinte şi le dăm şi parale, cerând de la ei un singur lucru: ca să se ducă la şcoală; tot aşa şi Dumnezeu, pe lângă bogăţie le dă şi hrană cerând un lucru, numai de a asculta pe Moise. Şi priveşte cum israelienii numai de Moise se sfiau, căci nu întrebau unde este Dumnezeu, ci unde este Moise, şi când Dumnezeu este prezent, îi apuca groaza. Poporul tremura şi stătea departe şi a zis lui Moise: vorbeşte-ne tu şi te vom asculta, dar să nu ne vorbească Dumnezeu (Exod 20, 19). Când făceau ceva rău, priveşte cum imediat îi pedepsea Dumnezeu. Voia a-i pedepsi cu asprime, însă Moise nu i-a lăsat. După cum părintele ameninţă, dar şi dascălul ameninţă a demisiona din post, tot aşa a făcut şi Moise, ameninţând că îşi dă abzicerea dacă nu-i va ierta, şi Dumnezeul i-a iertat. În modul acesta, pustiul a devenit o şcoală pentru israelieni. Şi după cum copiii stând prea mult în şcoală, se îngreuiază şi voiesc a pleca, tot aşa şi ei vor în continuu înapoierea în Egipt... Ba încă şi tablele le-a sfărâmat, ceea ce face şi dascălul când se supără şi luând din mâna elevilor caietele, le aruncă jos şi le rupe... astfel că nu ar greşi cineva dacă l-ar numi pe Moise şi dascăl şi hrănitor şi pedagog în acelaşi timp...

Cu adevărat, Vechiul Testament era numai abecedarul, era numai cartea de introducere în şcoala cea mare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei începători aveau lipsă de mâncare uşoară, de lapte. În şcoala mântuirii trebuiau atraşi cu plăcinte, precum aşa de potrivit spunea sf. Ioan Gură de Aur.

Cei care citiţi Biblia, poate aţi băgat de seamă un lucru. În Vechiul Testament nu se vorbeşte aproape nicăieri despre rai, despre răsplata unei vieţi veşnice. De ce? Pentru că asta era o mâncare grea pentru începători. Erau prea slabi să li se vorbească despre bucuriile şi comorile vieţii celei veşnice. Erau prea slabi ca să poată face binele de dragul răsplăţii unei vieţi veşnice. De aceea, Vechiul Testament făgăduie răsplata pământească. Ascultă de Dumnezeu ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ.

Şi celor ce mergeau spre Canaan li s-a făgăduit o ţară plină de lapte şi miere. Moise îşi încheie călătoria punând în faţa poporului - în loc de rai şi iad - binecuvântare sau blestem în averile lor, aşa după cum vor păzi sau ba poruncile Domnului.

Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeu şi vei împlini toate poruncile Lui, binecuvântat va fi rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale. Coşniţa ta şi postava ta vor fi binecuvântate... iar de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeu, blestemat va fi rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale. Coşniţa ta şi postava ta vor fi blestemate. Domnul te va lovi cu friguri, cu călduri, cu secetă, cu rugină în grâu şi cu tăciune (Deut. cap. 28).

Abia după această şcoală introducătoare, se iveşte comoara Împărăţiei lui Dumnezeu. Domnul Isus vine în lume cu făgăduinţa vieţii celei veşnice. Între Vechiul și Noul Testament este un hotar nou, este trecerea într-o şcoală nouă. Introducerea se făcuse. În Noul Testament nu mai întâlnim răsplata cu averile. Dimpotrivă, Domnul Isus arată preţul cel slab ce-l au averile pe care le rod moliile şi le fură hoţii şi îndeamnă pe oameni să-şi strângă averi în cer.

Pentru ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, în loc de belşuguri pământeşti, Isus le spune oamenilor că plata şi răsplata lor multă va fi în ceruri. Aici pe pământ, în loc de răsplată, de multe ori vor trebui să culeagă lacrimi, necazuri şi încercări. Cerul ne dă răsplata cea adevărată.

Iată, aşa a înaintat şcoala cea mare pe care Domnul Dumnezeu a făcut-o cu mântuirea oamenilor şi omenirii.

De încheiere, voi spune încă ceva. Într-o bună parte, poporul nostru trăieşte azi în spiritul Vechiului Testament. Se teme să facă răul mai mult de frica fulgerelor şi face bine gândindu-se mai mult la sporul bunurilor sale decât la dragostea lui Dumnezeu şi răsplata vieţii celei veşnice.

Dar din şcoala Vechiului Testament noi avem ceva şi mai mult decât aceasta, avem litera legii.