Poruncile și legămintele

Suntem sub Muntele Sinai, unde li s-au dat israelienilor tablele legii cu cele 10 porunci. Suntem la locul unde Domnul Dumnezeu a încheiat un legământ cu poporul lui Israel. Dacă veți asculta glasul Meu și veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei, le-a zis Domnul (Exod 19, 5).

Întrebarea este: au ținut israelienii acest legământ? Au ținut cele 10 porunci și legământul? Hotărât că nu. Vițelul de aur, tablele sfărâmate, rânduielile necinstite, trimișii Domnului uciși cu pietre, Hristos răstignit, Sfântul Duh întristat, sunt martori despre aceasta.

Și nici nu prea se putea altcum pentru că Legea era numai cunoștința păcatului. Legea era numai o arătare a lui Dumnezeu despre ce trebuie să fie omul. Darul și adevărul care să plinească această lege și să dea omului putere să țină legile și poruncile - urma să vină mai târziu prin Isus Hristos.

În felul ei, Legea era desăvârșită. Ea arăta păcatul în chip desăvârșit. Ea îl arăta pe om și starea lui în chip desăvârșit. Ea arăta sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu în chip desăvârșit.

Dar Legea se oprea aici. Atât era hotarul ei rânduit de Bunul Dumnezeu. Mai încolo, urma să lucreze harul. Cealaltă parte: plinătatea Legii urma să vină prin Isus Hristos.

Legea era și este ca o oglindă desăvârșită trimisă din cer pe pământ să arate omului păcatul și stricăciunea sufletească în care se află. Când stau în fața unei oglinzi, oglinda îmi arată murdăria de pe obraz. Dar lumina atât: ea îmi arată murdăria, dar nu o șterge.

Când ies pe întuneric cu o lumină în mână, lumina îmi arată piedicile și gropile din calea mea, dar nu le urnește din loc. Razele soarelui îmi arată praful din casă, dar nu mătură casa.

Legea era lampa Celui Atotputernic (Iov 29, 3), care făcea lumină în viața omului arătându-i păcatul și murdăria.

Legea trebuia împlinită în toate punctele ei. Și cum omul nu putea face aceasta, legea îl punea sub blestem. Cine călca legea lui Moise, era omorât fără milă (Evrei 10, 28). Blestemat era tot cel ce nu împlinea toate cuvintele legii (Deut. 27, 26; Gal. 3, 10).

O stare nenorocită era aceasta. Era starea omului de la Romani cap. 7, care se tânguia că cunoaște binele și are voință să-l facă, dar n-are putere (Rom. 7, 18-24).

Dar tocmai starea aceasta era o pregătire pentru mântuire, pentru Acela care a venit să ne scoată de sub blestemul legii. Blestemul legii l-a pregătit pe omul de la Romani cap. 7 să strige: O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi dintr-o astfel de stare?

La acest hotar s-a ivit darul ce ni s-a dat prin Sângele Crucii de pe Golgota.

Sub Muntele Sinai - și peste tot în Vechiul Testament - s-ar putea zice că Dumnezeu este lege. Dar sub Dealul Golgotei, Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4, 8). Și aceasta era plinătatea legii. Numai prin darul și harul Crucii de pe Golgota pot rodi poruncile și legămintele.

După tablele legii de sub Muntele Sinai, a urmat vițelul de aur, a urmat moarte și prăpăd mult în popor, până când israelienii au ajuns la șarpele de aramă, care închipuia pe Isus Cel Răstignit. Numai acest șarpe de aramă i-a putut izbăvi de moarte (Numeri 21, 8).

Am stăruit asupra acestor învățături pentru că ele au cea mai mare însemnătate pentru mântuirea noastră. Mântuirea nu stă în păzirea poruncilor și în opreliști; să faci ceia și ceia; să nu faci ceia și ceia - ci mântuirea stă în a afla darul și harul care ne dă putere să păzim poruncile. Iar acest dar și har este Jertfa cea scumpă și sfântă de pe Crucea Golgotei. Scrie nu mai departe despre aceasta.

Acum vom spune numai atât: Legământul și poruncile de sub Muntele Sinai trebuie stropite cu legământul Sângelui de pe Muntele Golgotei, căci altcum nu putem scăpa din Egiptul păcatelor și pieirii sufletești.

Fără de Mine nu puteți face nimic - zice Domnul Isus (Ioan 15, 5). El este buciumul vieții și numai prin El putem rodi.

Fiule! Ostașule! Cititorule! Nu uita că poruncile și legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota.

Creștinismul nu stă atât în porunci și opreliști, ci stă în darul și puterea ce ni s-a dat și ni se dă prin Sângele vărsat pe Crucea Golgotei. Cum spunea ap. Pavel: Creștinismul e dar, nu lege, căci altcum darul (harul) n-ar mai fi dar și Hristos a murit în zadar (Rom. 11, 6; Gal. 2, 21). Trebuie să fim bine lămuriți asupra acestui lucru pentru că de aici purcede și duhul.

Dacă creștinismul nostru de azi este așa cum este: fără putere și fără roadă, apoi cauza e a se căuta tocmai aici. Creștinătatea noastră stă numai la hotarul dintre Noul și Vechiul Testament, dintre lege și dar. N-a intrat încă în împărăția cea tainică a harului și darului ce ne-a venit prin Sângele Crucii.

Marea majoritate a creștinilor de azi trăiește în afară de buciumul vieții cel odrăslit prin Sângele vărsat pe Crucea Golgotei. De aici, lipsa roadelor vieții creștine.

În atâtea și atâtea locuri mai stăruie încă și azi predica și morala lui nu. Să nu faci aceea și ceea... să faci ceea și ceea. Stăruie mai ales la noi această morală în semnul că suntem încă tot sub Muntele Sinai. N-am ajuns încă sub Dealul Golgotei.

A căuta să te mântuiești și a căuta să-i mântuiești și pe alții fără această altoire - înseamnă a pretinde unor pădureți să facă mere bune. A căuta și a afla mântuirea înseamnă a căuta și a afla pe Isus Cel Răstignit și Jertfa Lui cea scumpă.

De sub Muntele Sinai să luăm învățătură în special și noi, ostașii Domnului. Oastea Domnului este un legământ să ținem poruncile și să trăim așa cum cere Evanghelia. Dar acest legământ n-are nici o putere câtă vreme nu e stropit cu Sângele Crucii de pe Golgota. N-are nici o putere câtă vreme nu e sigilat cu pecetea Golgotei.

Un frate ostaș mă sfătuia, mai astă vară, să scriu toate opreliștile Oastei pentru cei ce vor să intre în Oaste. Foarte bine, iubite frate - i-am răspuns eu - dar puterea Oastei nu stă numai în opreliști. Încă nici un bețiv sau altfel de pătimaș nu s-a îndreptat numai cu cele 10 porunci. Puterea Oastei stă în a afla și a-i ajuta și pe alții să afle izvorul puterii și îndreptării: pe Isus Cel Răstignit.

În fața celor ce vor să intre în Oaste - pe lângă opreliști - să-L punem mai ales și mai întâi pe Isus Cel Răstignit. Să le spunem să-și aplece mereu genunchii sub brațele Crucii strigând cu lacrimi: Isuse Doamne, eu sunt un prins în cursa lui Satana... eu sunt un legat în lanțul lui Satana... patimile cele rele m-au biruit cu totul... nu pot face nimic pentru izbăvirea mea... nu mai am nici o putere decât lacrimile mele și suspinul meu: fie-Ți milă de mine Doamne... mântuiește-mă Doamne din această pieire căci Tu singur mă poți mântui...

Sub Dealul Golgotei acest vom face tot, se schimbă în noi nu putem face nimic. Fără darul și harul Domnului, noi nu putem face nimic. Fără de Mine, nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). Să răsune neîncetat în urechile noastre aceste cuvinte ale Domnului. Fără de El, noi nu putem face nimic, decât păcate.

Cel ce rămâne în Mine, acela aduce multă roadă (Ioan 15, 5).

Fiule! Ostașule! Cititorule! Nu uita că toate poruncile și legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota.