Munca în epistolele Sfântului Apostol Pavel

O pildă de muncă: Apostolul Pavel

În epistolele Apostolului Pavel aflăm Evanghelia aplicată la viață, în toată întregimea ei. În ele aflăm și învățătura despre muncă.

Apostolul Pavel predică cu apăs și munca, de care avem lipsă pentru a ne asigura traiul vieții. Apostolul Pavel ne predică munca, întâi ca pe testamentul ce ni l-a dat și ni l-a lăsat Domnul Dumnezeu prin strămoșul Adam: „Cu multă trudă să-ți scoți hrana din pământ; în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Facere 3, 17-19).

Orice creștin trebuie să știe că Evanghelia n-a șters acest testament. Ci îl predică și azi și îl va predica până la sfârșit. Mulți necredincioși au încercat să răspândească hula că Evanghelia predică lenea și îi face pe oameni leneși. Minciună! Evanghelia predică munca! Însuși Mântuitorul Și-a trăit copilăria în casa lemnarului Iosif. Creștinul cel adevărat este un om harnic, care își agonisește traiul vieții prin muncă cinstită și printr-o viață și casă ordonate. Evanghelia nu predică lenea. Leneșul nu are duhul Evangheliei. „Mergi la furnică, leneșule - zice Cuvântul lui Dumnezeu - uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te” (Prov 6, 6-11).

Această muncă o propovăduiește cu apăs și Apostolul Pavel. „Căci când eram la voi vă spuneam lămurit: Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce... Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială (adică lene), nu lucrează nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceștia și îi sfătuim în Domnul Iisus Hristos să-și mănânce pâinea lucrând” (2 Tes 3, 11-12). „Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi și să lucrați cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit” (1 Tes 4, 11).

Adică, clar și lămurit: Apostolul Pavel spunea că fiecare om trebuie să lucreze. Cine nu lucrează nici să nu mănânce.

Dar, ca peste tot în sfaturile sale, marele Apostol n-a dat numai sfaturi pentru alții, ci mai întâi el însuși le-a trăit și le-a aplicat. N-a predicat apă, iar el a băut vin - cum de regulă se face azi -, ci a strigat: „Pășiți pe urmele mele” (1 Cor 4, 16). Faceți ceea ce fac eu... Luați pildă de la mine... Urmați în toate pilda mea.

Așa a făcut și cu munca. El însuși a dat o pildă de muncă.

„Căci n-am trăit în neorânduială (lene) între voi,... n-am mâncat de pomană pâinea nimănui ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înșine o pildă vrednică de urmat” (2 Tes 3, 7-9).

Apostolul Pavel avea meseria de împletitor (țesător) de corturi. E arătată această meserie în Faptele Apostolilor, cap. 18, vers. 2-3: „După aceea, Pavel s-a dus la Corint și acolo a găsit pe un iudeu numit Acvila, de neam din Pont, venit cu nevastă-sa, Priscila, din Italia. Și, fiindcă aveau același meșteșug, a rămas la ei și lucrau; meseria lor era facerea corturilor” (în chipul de pe pag. 44 se vede Apostolul Pavel lângă războiul de țesut corturi).

Cu această meserie își câștiga Apostolul Pavel traiul vieții, precum însuși le spunea fraților, la despărțirea din Milet: „N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine” (Fapte 20, 33-34).

Ce pildă măreață! În o parte din timp, marele Apostol țesea la „haina cea nouă” cu care îmbrăca pe „oamenii cei noi”, iar în restul timpului țesea corturi, pentru a-și asigura traiul vieții și a nu fi „spre povara nimănui”. Acesta e doar cel mai frumos imn al muncii!