Munca în epistolele Sfântului Apostol Pavel

O pildă de muncă: Apostolul Pavel

În epistolele Apostolului Pavel aflăm Evanghelia aplicată la viaţă, în toată întregimea ei. În ele aflăm şi învăţătura despre muncă.

Apostolul Pavel predică cu apăs şi munca, de care avem lipsă pentru a ne asigura traiul vieţii. Apostolul Pavel ne predică munca, întâi ca pe testamentul ce ni l-a dat şi ni l-a lăsat Domnul Dumnezeu prin strămoşul Adam: „Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din pământ; în sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Facere 3, 17-19).

Orice creştin trebuie să ştie că Evanghelia n-a şters acest testament. Ci îl predică şi azi şi îl va predica până la sfârşit. Mulţi necredincioşi au încercat să răspândească hula că Evanghelia predică lenea şi îi face pe oameni leneşi. Minciună! Evanghelia predică munca! Însuşi Mântuitorul Şi-a trăit copilăria în casa lemnarului Iosif. Creştinul cel adevărat este un om harnic, care îşi agoniseşte traiul vieţii prin muncă cinstită şi printr-o viaţă şi casă ordonate. Evanghelia nu predică lenea. Leneşul nu are duhul Evangheliei. „Mergi la furnică, leneşule - zice Cuvântul lui Dumnezeu - uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te” (Prov 6, 6-11).

Această muncă o propovăduieşte cu apăs şi Apostolul Pavel. „Căci când eram la voi vă spuneam lămurit: Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce... Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială (adică lene), nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi îi sfătuim în Domnul Iisus Hristos să-şi mănânce pâinea lucrând” (2 Tes 3, 11-12). „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit” (1 Tes 4, 11).

Adică, clar şi lămurit: Apostolul Pavel spunea că fiecare om trebuie să lucreze. Cine nu lucrează nici să nu mănânce.

Dar, ca peste tot în sfaturile sale, marele Apostol n-a dat numai sfaturi pentru alţii, ci mai întâi el însuşi le-a trăit şi le-a aplicat. N-a predicat apă, iar el a băut vin - cum de regulă se face azi -, ci a strigat: „Păşiţi pe urmele mele” (1 Cor 4, 16). Faceţi ceea ce fac eu... Luaţi pildă de la mine... Urmaţi în toate pilda mea.

Aşa a făcut şi cu munca. El însuşi a dat o pildă de muncă.

„Căci n-am trăit în neorânduială (lene) între voi,... n-am mâncat de pomană pâinea nimănui ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat” (2 Tes 3, 7-9).

Apostolul Pavel avea meseria de împletitor (ţesător) de corturi. E arătată această meserie în Faptele Apostolilor, cap. 18, vers. 2-3: „După aceea, Pavel s-a dus la Corint şi acolo a găsit pe un iudeu numit Acvila, de neam din Pont, venit cu nevastă-sa, Priscila, din Italia. Şi, fiindcă aveau acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau; meseria lor era facerea corturilor” (în chipul de pe pag. 44 se vede Apostolul Pavel lângă războiul de ţesut corturi).

Cu această meserie îşi câştiga Apostolul Pavel traiul vieţii, precum însuşi le spunea fraţilor, la despărţirea din Milet: „N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine” (Fapte 20, 33-34).

Ce pildă măreaţă! În o parte din timp, marele Apostol ţesea la „haina cea nouă” cu care îmbrăca pe „oamenii cei noi”, iar în restul timpului ţesea corturi, pentru a-şi asigura traiul vieţii şi a nu fi „spre povara nimănui”. Acesta e doar cel mai frumos imn al muncii!