Muncitor vrednic

Marea credință a cuiva se vede în lucrurile mici cel mai bine. Marile stânci sunt formate din nisipul mic, lipit unul de altul. Iar marile caractere au fost acelea care au știut să facă fiecare lucru mic cu o grijă mare și cu un respect sfânt.

Mântuitorul a spus cu gura Sa sfântă aceste nemuritoare adevăruri: Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari. Și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? (Luca 16, 10-12).

În viața noastră de fiecare zi, multe sunt lucrurile care trebuie să le facem. Și nu toate sunt nici de durată lungă, nici de însemnătate mare. Dar un om care are conștiința răspunderii fiecărui act al său nu-și permite să facă cu nebăgare de seamă chiar nici unul din lucrurile pe care le face.

Mintea lui trează dă valoare fiecărei lucrări pe care o înfăptuiește. Dacă nu-i nevoie, nu face nici un lucru numai pentru a se afla în treabă. Dar dacă e nevoie să fie făcut, atunci el știe că trebuie făcut cel mai bine.

Un cui, dacă trebuie bătut undeva, trebuie nu oriunde, ci exact acolo unde este cel mai potrivit loc pentru el. Nu va fi bătut oricum, ci exact așa cum e cel mai bine. Bineînțeles că aceasta este un exemplu, dar de aici, de la cel mai mic lucru, pornesc toate. Iar cine se deprinde a fi în felul acesta în lucrurile sale, nu va putea fi altfel nici în lucrurile altuia.

Cine s-a obișnuit să-și facă o problemă de conștiință din fiecare act al vieții lui, acela nu va putea face nicăieri și nimic decât așa cum știe cel mai bine. Și cum se cere cel mai frumos. Fie că-l vede cineva, fie că nu-l vede. Fie că primește pentru aceasta o plată corespunzătoare, fie că nu. Fie că lucrează unui mulțumitor, fie că lucrează unui nemulțumit.

Iată, aici am ajuns la adevăratul fel de a fi al unui muncitor care este credincios al Domnului Iisus. Munca este un act divin. Dumnezeu Însuși lucrează (Ioan 5, 17). Hristos lucrează (Ioan 9, 4). Duhul Sfânt lucrează (1 Cor. 12, 11). Cuvântul lucrează (Evrei 4, 12). Și toate aceste lucrări sunt desăvârșite. Iată gândul care trebuie să ne însuflețească și pe noi, care suntem, dacă suntem, împreună-lucrători cu Dumnezeu.

Cine știe să facă binele și nu-l face săvârșește un păcat (Iacov 4, 17; Luca 12, 47). Munca noastră este pâinea noastră. Și, după cum pâinea este sfântă, și munca trebuie socotită la fel.

Încă din copilărie noi am fost crescuți de părinții noștri în credința că pâinea este ceva sfânt. Că, dacă o calci în picioare sau dacă umbli neatent cu ea, faci un păcat de moarte. Față de muncă, noi tot așa am fost învățați. N-am început niciodată nici un fel de muncă decât cu rugăciune, cerând ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu peste tot lucrul mâinilor noastre.

Acum trebuie să facem aceasta cu atât mai mult. Privind actul muncii, în întregime, ca pe un act sfânt, ca pe o rugăciune, tot așa privim și fiecare părticică a ei. Și, cum știm că rugăciunea nu se poate face oricum, tot așa gândim și despre muncă.

De aceea, frate, dacă vrei să fii cu adevărat credincios, înalță munca ta până la nivelul rugăciunii și al pâinii de pe masa ta. Și fă-o în întregime, oriunde, oricând și de orice fel ar fi ea, numai în acest fel. De la cel dintâi minut, până la cel din urmă al ei. În fața lui Hristos. Pentru ochii lui Hristos. Pentru plata și dragostea lui Hristos. Atunci vei fi cu adevărat vrednic de Dumnezeu. Și cinstit de oameni.

Slavă veșnică Ție, Dumnezeul nostru, Ziditorul și Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute...

Slavă Ție, Celui ale Cărui Mâini lucrează atât de mult și atât de frumos.

Te rugăm, ajută-ne pe fiecare din lucrătorii Tăi să luăm pildă de la Tine. Și, în orice loc de muncă am fi puși, mâinile noastre să se deprindă a lucra cu dragoste, cu spor și frumusețe tot ceea ce trebuie să iasă din ele pentru Tine, pentru semenii noștri și pentru cei ce au nevoie de lucrul nostru.

Trezește în fiecare om care muncește conștiința datoriei și a răspunderii pentru orice moment și pentru orice părticică a muncii sale, ca să-și dea toate silințele să câștige nu numai priceperea, dar și evlavia pentru tot ce muncește.

Amin.