Nădejde și înviere
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Este o priveliște cerească să vezi câte unul din acele suflete zdrobite de tot, cum începe să învie și să se lumineze, la auzirea cuvântului dătător de viață al lui Hristos care le umple de nădejde viața.
Dar ce puțini pot să împartă cu tărie și cu seninătate astăzi siguranța întăritoare a Cuvântului nădejdii, în marea mulțime a sufletelor doborâte de tot.
2 - O, cât de neuitate sunt astfel de priveliști, care numai acolo se pot vedea, unde este mai adâncă noaptea durerii,
când pustietatea se bucură și cei zdrobiți se ridică la o viață nouă și plină.
Nu-i sărbătoare mai strălucită ca Învierea asta!
3 - Pentru unii, anii cei mai buni sunt anii copilăriei.
Dar acești ani trec așa de repede, încât nici nu știi,
- decât din câteva amintiri de pe suflet și câteva de pe trup,
- că i-ai avut.
4 - Pentru alții, anii cei mai buni sunt anii tinereții...
Dar voioșia săritoare și cântăreață a acestor ani, zboară așa de curând, încât nu rămân din ea decât puține prietenii
și multe păcate.
5 - Pentru cei mai mulți oameni însă anii cei mai buni sunt cei pe care nu i-au trăit încă.
Anii pe care tot mai nădăjduiesc să-i ajungă,
- dar adesea nu-i ajung niciodată.
6 - O, cât de mulți dintre oameni, când ar putea să-și folosească anii cei mai buni în felul cel mai bun,
n-au nici minte, și nici voința cu care să-i folosească astfel.
Când vine mintea - anii cei mai buni s-au dus.
7 - O, cât de mare binefacere este să afli un învățător bun și o învățătură bună, la timpul potrivit.
Dar o și mai mare binecuvântare este când, având aceste daruri, le știi folosi în felul cel mai cuminte.
8 - Cât de mare har este să-L afli pe Hristos, Învățătorul Cel mai Bun și Cuvântul Lui, învățătura cea mai bună, încă de la începutul vieții.
Pentru că începând calea vieții împreună cu El
și umblând sub îndrumarea Lui,
toți anii vieții devin anii cei mai buni. Toate faptele lor sănătoase și toate amintirile lor pline de frumusețe...
Dragă suflete, oare tu ce-ai făcut cu anii cei mai buni ai vieții tale?
9 - Nu există un gând mai binecuvântat,
nu există o hotărâre mai înțeleaptă
și nu există o stare mai înaltă și mai de valoare, decât un astfel de gând și un astfel de om: Gândul de-a umbla smerit.
Și omul care într-adevăr umblă smerit.
10 - Umblă smerit și ascultă smerit de Domnul tău și de Cuvântul Lui...
De frații tăi și de Cuvântul mărturisirii lor,
- pentru ca și Domnul să nu fie silit să te pedepsească, nici frații să te înstrăineze.
Chiar și dacă ai ajuns la pedeapsa Domnului, învață măcar din aceasta, ca să nu ajungi în pedeapsa din care nu mai poate fi scăpare.
11 - Mai înainte de a ajunge în primejdiile și în valurile prin care va trebui să trecem ca niște biruitori,
- nouă Hristos ne-a lăsat Cuvântul Său puternic: Nu vă temeți.
Și făgăduința Sa cea tare: Căci Eu sunt cu voi!
12 - Cât de siguri ar trebui să fim noi de aceste adevăruri!
Cât de puternică încredere ar trebui să avem neîncetat și fiecare dintre noi în sprijinul pe care ni l-a făgăduit Dumnezeu.
Și cât de liniștiți am străbate noi, prin toate necazurile vieții, dacă nu ne-am îndoi câtuși de puțin că acesta este chiar așa.
13 - Iată de ce, oricine vrea mântuirea lui Dumnezeu, trebuie neapărat să ajungă la Hristos. Pentru că Dumnezeu a pus în Fiul Său Isus Hristos toată plinătatea Dumnezeirii Sale (Col. 1, 19).
Și în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care să poată fi mântuiți decât El (Fap. Ap. 4, 12).
14 - În multe rânduri și în multe chipuri a vorbit Dumnezeu oamenilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (Evrei 1, 1).
Dar niciodată nu le-a vorbit atât de apropiat și atât de cutremurător, atât de limpede și atât de serios ca acum.
15 - Dar dacă n-ai ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu până acum, acum trebuie să asculți.
Dacă nu te-ai hotărât pentru Hristos până acum, acum trebuie să te hotărăști.
Și dacă nu te-ai îngrozit de sfârșitul care te așteaptă și dacă n-ai ascultat de Voia lui Dumnezeu până acum,
acum trebuie să te îngrozești. Fiindcă și mântuirea și pierzarea n-au fost niciodată atât de aproape de tine ca acum.
16 - Din pricina aleșilor lui Dumnezeu, El are o nespus de mare milă și bunătate chiar și față de casa lor și de urmașii lor până cine știe când.
Nimeni nu se bucură de atât de mare milă și bunătate din partea lui Dumnezeu, ca familiile și urmașii aleșilor Lui.
17 - Față de nimeni altcineva pe lume, ca față de soția sau părinții, sau fiii sau frații sau surorile unui credincios ucenic al lui Hristos,
Dumnezeu nu Se arată atât de binevoitor.
Căci toți ceilalți au parte așa de puțin să fie împreună cu omul lui Dumnezeu, dar aceștia sunt cel mai mult cu el.
Totuși de cele mai multe ori, aceștia sunt cei mai străini.
18 - Toți ceilalți sunt mai mult sau mai puțin depărtați de omul lui Dumnezeu,
dar ei sunt totdeauna atât de aproape.
Toți ceilalți îi aud numai din când în când glasul lui și îndrumările sale, dar ei au prilejul să le audă totdeauna.
Și totuși, de cele mai multe ori, ei sunt acei ce le ascultă cel mai puțin.
19 - Ai lui, au zilnic prilejul să se roage cu el, să cânte cu el, să stea și să lucreze cu el. Putându-se astfel face împreună cu el părtași la o atât de mare slavă și răsplată de la Dumnezeu în Hristos Isus Domnul nostru.
- Dar vai, cât de puțin înțelege să asculte de Dumnezeu, de cele mai multe ori, chiar casa lui Iacov... chiar familia lui Moise, chiar fiii lui David!
- Spre durerea Domnului și spre durerea alesului Său.
20 - Suflete preaiubite Domnului, ascultați-L pe Domnul și voi, așa cum L-a ascultat acela lângă care trăiți voi acum.
Sau lângă care ați trăit.
Căci nu-i de-ajuns să faceți parte cu trupul din casa unui credincios, ci trebuie și voi înșivă să vă faceți prin nașterea din nou părtași la aceeași credință ca și el.
Astfel în curând veți fi despărțiți de el
și nu vă va folosi decât la o mai mare osândă - tot harul care nu l-ați știut folosi când l-ați avut.
O, Doamne al părinților noștri sfinți, ajută-ne să-i știm prețui și urma, ca să ajungem și noi fericiți la Tine și la ei.
Amin.