Nevoia cea mai mare
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Nevoia cea mai mare a celor pierduți este de apropierea simțită și caldă, dulce și binefăcătoare care singură îi poate ridica.
Numai față de un astfel de binefăcător sufletele oamenilor își dezvăluie rănile și își vor arăta durerile lor cu încredere.
Numai atunci mângâierea se primește cu speranță,
iar mustrarea se urmează cu îndreptarea.
2 - Dragă suflet de păstor și părinte - cum te porți tu oare cu cei căzuți din casa ta, din familia ta, din biserica ta?
Te porți oare numai cu asprime și cu lovituri?
Ori cu nepăsare, cu judecată și cu nebăgare de seamă?
Sau te porți cu bunătatea mântuitoare a Samariteanului Milostiv?
Așa Se va purta și Dumnezeu față de tine!
3 - De câte ori te-ai aplecat tu până la starea copilului tău sau a părintelui tău, ori până la starea soțului tău, sau a fraților tăi?
Te-ai aplecat cu rugăciune, cu lacrimi, cu fierbinte și repetată chemare la Dumnezeu, ca să nu se piardă lângă tine aceste suflete?
- Ori nici nu-ți pasă de ele?
4 - De câte ori te-ai aplecat plângând cu fratele tău sau lângă el, pentru păcatele lui?
De câte ori te-ai aplecat rugându-te cu el sau pentru el, ca să fie iertat sau ridicat? Cât untdelemn mângâietor și simțit ai turnat pe ranele lui, pentru ca el să poată primi apoi vinul mustrării curățitor și vindecător, îndreptându-se?
Nu uita că aceasta este cea mai mare nevoie a lui
și datorie a ta!
5 - Cel mai greu de străpuns este zidul urechilor omenești.
De multe ori este mai ușor de străpuns un munte sau o stâncă, decât o ureche spre inimă.
6 - Muntele și stânca tot cedează de la o vreme lovindu-o mereu, - dar urechea multor oameni nu se mai lasă străpunsă niciodată.
Pentru un munte sau o stâncă, sau pentru un zid, chiar și de fier, ai unelte... și el se lasă străpuns de uneltele potrivite pentru aceasta,
- dar pentru urechile și inima omenească, adesea nu mai știi ce fel de unelte să mai întrebuințezi.
7 - În mod normal, pentru o ureche, cuvântul clar, adevărat și cinstit, ar fi de-ajuns să o străpungă,
- pentru ca Adevărul cel curat, dreptarul învățăturilor sănătoase să ajungă la convingerea minții,
iar puterea și dovezile dragostei lui Dumnezeu să înfrângă inima,
- și pe multe urechi și inimi, acestea le-au străpuns.
8 - Dar vai, cât de multe din urechile care ani de zile tot aud chemările Cuvântului lui Dumnezeu nu se lasă străpunse de acest Cuvânt, pentru ca el să ajungă la minte și apoi la inimă spre a le iubi și salva...
O Dumnezeule, cât de învârtoșate pot fi unele inimi. Și cât de înfundate unele urechi!
9 - Vai cât de multe suflete se învârtoșează și se împietresc în așa fel, că nici sunetele lacrimilor,
nici ascuțișul mustrării,
nici lanțurile pedepsei,
nici îndulcirile celei mai fierbinți și simțite stăruințe,
- nu le pot străpunge.
Până le ajunge blestemul Judecății. Și până le arde flăcările osândei.
Dar ce ușor și cu câtă plăcere se lasă aceste suflete să fie străpunse de săgețile rușinoase ale păcatului și ale întinăciunii!
10 - Binecuvântate sunt urechile care cedează chemărilor Domnului,
și lăsându-se străpunse, deschid drumul Adevărului Său spre minte
și a dragostei Sale spre inimă.
11 - Când mintea se lasă spălată și înnoită prin învățătură de Cuvântul Sfânt,
- atunci se naște omul cel nou, omul cel duhovnicesc, care hrănindu-se apoi din aceste două izvoare prin meditație și prin rugăciune, crește spre mântuire, modelându-se mereu după Chipul Celui ce l-a făcut.
12 - Cine umblă după învățătura care este Adevărul și după dragostea care este Duhul, ajunge să fie binecuvântat cu tot harul ceresc -
una lucrând prin Cuvânt, cealaltă prin părtășia frățească,
13 - Străpungerea urechilor era în vremea veche semnul robiei. Când cineva își cumpăra un rob, ca semn al stăpânirii asupra lui, îi străpungea urechile și îl însemna cu semnul său. După aceea robul aparținea în totul aceluia care i-a străpuns urechile pe totdeauna.
Așa ne dorește Dumnezeu să-I fim robi Lui!
14 - Suflete prea scump, tu ai fost răscumpărat de Hristos de la un stăpân monstruos, care era păcatul și diavolul.
Ai fost răscumpărat cu Scump Sângele Său vărsat pe Cruce,
așa că tu nu mai ești nici al vrăjmașului,
ci ești al lui Hristos care te-a răscumpărat.
Fii deci al Lui în totul!
Predă-te Lui ca să fii un rob ascultător și supus lui Dumnezeu,
căci numai El are un drept deplin asupra vieții și a sufletului tău, fiindcă te-a răscumpărat cu cel mai mare preț.
16 - Nu te mai lăsa înșelat de stăpânul blestemat al păcatului, ca să te atragă prin acest lanț otrăvit la iazul pierzării veșnice.
Primește semnul Domnului și stăpânirea Lui deplină peste întreagă ființa ta,
și răstignindu-ți firea pământească, în așa fel ca să nu mai fii robit de el (Gal. 5, 24; 1 Ioan 2, 4).
Să faci mereu numai voia Domnului,
ca un rob supus și ascultător de Hristos.
O, ce dulce și fericită este robia aceasta!...
17 - În adâncul inimii mele este desigur numai ceea ce am cel mai prețuit și cel mai drag pe lume, pentru viața mea și pentru ființa mea.
Adâncul inimii mele este locuit și stăpânit permanent de aceea ce este comoara mea scumpă.
Isus, este Comoara aceasta!
18 - La Comoara pe care o am eu în inima mea, voi cugeta mereu și mă voi retrage mereu oricând și oriunde cu plăcere și cu drag.
Acesteia îi jertfesc munca mea, dragostea mea, bunurile mele, trupul meu, ființa mea.
Isus este și El Singur trebuie să fie Comoara aceasta!
19 - Când în adâncul inimii mele este Hristos, toate bunurile vieții mele le voi supune numai ascultării de El.
Planurile mele vor avea drept țintă numai pregătirea și grăbirea venirii Împărăției Lui,
în mine și prin mine,
până ce va fi totul ca în ceruri și pe pământ și până ce va fi ca în ființa gândurilor mele și în ființa faptelor mele.
20 - Când ființa mea întreagă va fi stăpânită de Hristos, atunci și munca și lupta mea vor fi îndreptate întregi numai spre propășirea Cauzei Domnului și spre mântuirea semenilor mei (1 Tim. 4, 10).
Cu toate faptele și toate cuvintele mele voi căuta atunci să servesc numai acest unic gând.
Doamne Isuse, ajută-mă.
Amin.