Foto Traian Dorz

Niciodată n-a vorbit cineva astfel...

Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru

Aprozii au răspuns: Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.
O, voi toți cei care Îl urâți pe Hristos, de ce nu veniți o dată măcar, să-L auziți cu urechile voastre pe El vorbind?
De ce nu vreți oare, înainte de a căuta să-L prindeți, să-L ascultați și voi măcar o dată?
V-ați încredința atunci și voi, că niciodată n-a mai vorbit cineva astfel.
Din aceasta veți vedea apoi că El nu-I numai om, fiindcă nici un numai om, nu poate vorbi astfel.
O, voi toți cei care doriți și însetați după ceea ce este desăvârșit de frumos, veniți și ascultați armonia cuvintelor Dumnezeiești și priviți strălucirea lor!
Străluminați de puterea lor nemaicunoscută, veți trăi simțământul unei fericiri nemaigustate spunând și voi ca aprozii: ah, niciodată n-a vorbit vreun om, ca Omul Acesta!
Și veți vedea astfel că Hristos n-a fost numai om, pentru că nici un numai om, nu poate vorbi astfel.
Voi toți care suferiți amar și plângeți,
toți cei care flămânziți după iubire și după prietenie,
cei care vă uscați în singurătate, în uitare și în tăcere,
cei pe care nu vă satisface nici gloria, nici arta, nici cărțile,
cei care tânjiți după mai frumos, după mai curat, după mai bun,
cei care ați ajuns într-o astfel de stare încât nimic să nu vă mai poată mulțumi (căci există și astfel de stări),
- veniți să-L ascultați pe Hristos...
Glasul Lui este cu totul altfel, decât toate celelalte pe care voi le-ați auzit până acum,
- nimeni n-a mai putut vorbi pe lume așa ca El!
Voi care ați ascultat predici, pastorale, mesaje, cuvântări,
voi care ați ascultat extaziați glasul Filozofiei, Muzicii și Poeziei,
voi care ați ascultat vocea îngerilor, a stelelor și a oamenilor,
- veniți să-L ascultați acum pe Hristos.
Și spuneți apoi dacă ați mai auzit vreodată ceva asemenea cuvintelor Lui!
Voi care ați ascultat glasul dulce al copiilor voștri fericiți,
voi care v-ați îmbătat simțurile și mintea de chemările plăcute ale prietenilor voștri doriți și neuitați,
voi care v-ați înfiorat de fericire ascultând șoaptele dorite și negrăit de dulci ale ființei pe care o iubiți mai mult decât orice pe lume,
în stările voastre cele mai fericite,
- veniți să-L ascultați după toate acestea pe Hristos, vorbindu-vă în taină și apropiere, inimilor voastre.
Veți suspina și voi ascultându-L, ca mireasa din Cântarea Cântărilor: ah, înnebuneam când îmi vorbea (Cânt. Cânt. 5, 6).
Și ca ucenicii din Emaus: ardea inima în noi când ne grăia (Luca 24, 32).
Căci niciodată pe pământul acesta, un alt glas decât Glasul Lui, n-a mai putut grăi astfel.
Așa este Glasul lui Dumnezeu.
Cei care L-au auzit întâi, au părăsit totul și au mers după Isus (Matei 19, 27).
Au mers după El, bolnavi după dragostea Lui (Cânt. Cânt. 5, 8).
Au părăsit părinți și case (Luca 18, 29).
Au părăsit copii, soții, mame și surori (Marcu 10, 29-30).
Au părăsit situații, prietenii și patrii (Fap. Ap. 9, 15).
Și-au jertfit din dragoste pentru Hristos dorințele lor, iubirea lor și viața lor,
fiind fericiți că în schimbul marii Lui iubiri pentru ei, pot să-I jertfească și ei ceva.
Glasul Lui fiind pentru ei mult mai plăcut decât toate farmecele lumii acesteia, au socotit totul ca un gunoi, față de prețul nespus de mare al părtășiei cu Isus (Filip. 3, 8).
Hristos i-a rupt de toate celelalte lucruri de pe pământ și le-a luat inima pe veci cu El.
Ce frumos scrie despre Domnul Isus, Biblia, Cuvântul Său:
“Cerul gurii Lui este numai dulceață și toată Ființa Lui este plină de farmec.
Așa este Iubitul meu, așa este Scumpul meu,
fiice ale Ierusalimului” (Cânt. Cânt. 5, 16).
Facă harul lui Dumnezeu să vă apropiați și voi, toți cei care nu v-ați apropiat încă de Hristos
și să aveți și voi fericirea să-L ascultați
și să-L cunoașteți, să-L iubiți și să-L urmați.
Cred din toată inima mea că aceasta este unica fericire.
Cred din toată inima mea că nu mai există o alta, asemenea ei.
Preaiubitul Dulce al sufletului nostru, Isuse Mântuitorul vieții noastre,
cu ochii plini de strălucirea și lacrimile iubirii Tale,
în mută fericire, Te slăvim cu toată ființa cuprinsă de flăcări.
Nimic nu iubim mai mult,
nimic nu dorim și nu avem mai mult decât pe Tine.
Iubim pe toți oamenii fiindcă Te ascultăm pe Tine,
suferim toate prigoanele fiindcă Te iubim pe Tine,
ne putem lepăda de orice de pe pământ, fiindcă Te avem pe Tine, pe Tine și dreptatea Ta, prin care nu mai dorim nimic altceva mai presus.
Te rugăm ține-ne mereu în această fericire și dulce părtășie cu Tine,
căci nimic nu este asemenea ei,
ca asemenea Ție.
Amin.
Articol 108 din 125
Folosește săgețile ← → pentru navigare