Foto Arcadie Nistor

O lucrare a Duhului Sfânt

Arcadie Nistor - Umblând cu Domnul Iisus

Noi creștem din punct de vedere duhovnicesc sau cădem în păcat, după cum în viața noastră ascultăm de îndrumările Duhului Sfânt sau de cele ale firii pământești.
După ce Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, el era neînsuflețit. Domnul Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viață, adică a dat omului duh. Prin neascultare de Dumnezeu, omul a căzut în păcat, murind duhovnicește față de Domnul Dumnezeu. Deși în decursul vremii Dumnezeu a vorbit oamenilor în multe rânduri și în multe feluri (Evrei 1, 1), totuși omul a rămas un exilat.
Departe de fața Creatorului, așteptând venirea Izbăvitorului, cu toate jertfele ce se aduceau, omul era tot un păcătos pornit spre răzvrătire. Dumnezeu a dat Duhul Său proorocilor din vechime, care vorbeau în numele Domnului. Duhul a vestit judecățile lui Dumnezeu din cauza neascultării. Duhul a chemat pe oameni la ascultare de Dumnezeu. El a vestit mai dinainte venirea Mântuitorului, pentru ca omenirea să se pregătească spre a-L primi. Prin Duhul s-a vestit în amănunțime despre nașterea, propovăduirea, pătimirea, moartea, învierea și înălțarea la Cer a Domnului Isus. Duhul a fost acela care a condus lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Prin proorocul Isaia, Duhul a arătat în amănunt patimile Domnului. Deci Duhul, în Vechiul Testament, vestește venirea Domnului, după cum este scris: „Toți proorocii mărturisesc despre El...” (Fapte 10, 43).
Ioan Botezătorul, care a fost umplut cu Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale, prin Duhul, vestește și arată mulțimii, adunate pentru a asculta propovăduirea lui, venirea Mântuitorului, prin cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29-36). Omenirea, gârbovită de povara păcatelor, în așteptarea Mântuitorului, este înștiințată că El a venit. Era scris cu multe sute de ani înainte despre venirea Lui: „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule” (Ps. 40). Deci venea să facă voia lui Dumnezeu. Și cum a venit? Ca un miel. Acest lucru un miel care să fie jertfit pentru a fi salvați cei ce, prin neascultarea de Dumnezeu, au căzut în păcat... Aceasta a fost vestirea Duhului: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii”.
Și oriunde pe fața pământului vor fi adunați păcătoși a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu se va vesti că El, Isus, a ridicat păcatele lumii. Jertfa Mielului fiind primită de Dumnezeu, împăcarea cu Dumnezeu este săvârșită. Isus este înălțat la cer, a primit făgăduința Tatălui și în ziua Cincizecimii a turnat, după cum spune Sfântul Pavel: „...Ce vedeți și auziți” (Fapte 2, 33). De atunci Duhul Sfânt face de cunoscut lumii pe Domnul Isus, după cum a spus Însuși Domnul: „El va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).
Orice lucrare care nu are ca centru pe Domnul Isus, nu este de la Duhul Sfânt, după cum este scris:„...și orice duh, care nu mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4, 3).
Sfântul Pavel, insuflat de Duhul Sfânt, spune: „Pe El propovăduim noi, și sfătuim pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus” (Col. 1, 28). Iar în altă parte zice: „Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Lucrarea Duhului este deci mărturisirea Domnului Isus, ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viața veșnică” (Ioan 6, 40).
Dar după cum vrășmașul diavol a căutat întotdeauna să abată pe oameni de la ascultarea de adevăr, tot așa și acum el caută să abată de la adevăr sufletele care însetează după adevăr. Chiar din timpurile apostolilor, duhurile rele au căutat pe orice cale să întunece lucrarea lui Dumnezeu, să abată de la credință pe oameni. În Pafos, Sfântul Pavel întâlnește pe un anume Bar-Isus, vrăjitor de meserie, care căuta să abată de la credință pe dregătorul Sergius. În Filipi, era o roabă călăuzită de un duh de ghicire, care s-a luat după Sfântul Pavel și ceilalți tovarăși de lucru ai Sfântului Pavel, în mărturisirea ei. Aceste duhuri sunt ușor de recunoscut. Totuși, dacă cel credincios nu veghează, ușor va fi dus în rătăcire. Scriptura spune: „...nu dați crezare oricărui duh... căci în lume au ieșit mulți prooroci mincinoși” (1 Ioan 4, 1).
Călăuziți de duhuri rele, oamenii se ridică și caută să răstoarne adevărul Evangheliei. La întâlnirea din Milet cu presbiterii Bisericii din Efes, Sfântul Pavel spune: „... și se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor” (Fapte 20). Apostolul Pavel spune: „se vor scula”, iar Sf. Ioan: „au ieșit”. În Biserică s-au furișat duhuri rele, care au ca scop ruperea credincioșilor de la cunoștința și credincioșia care sunt față de Hristos (2 Cor. 11, 3).
„Băgați de seamă să nu vă înșele cineva”, zice Scriptura (Mat. 24, 4). Dar cum vom cunoaște rătăcirea, va zice cineva? Dacă într-o adunare sunt mai multe duhuri, cum vom cunoaște, deoarece toți se folosesc de Scriptură? Cei de la curtea împărătească, care îl urau pe Daniel, negăsind nici o greșeală la el și nici un lucru rău, au zis: Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară dacă vom găsi vreunul în legea Dumnezeului lui (Dan. 6, 5). Și în adevăr, au găsit. De puncte din legea Dumnezeului celui Viu s-au folosit și se folosesc și astăzi cei despărțiți de Hristos.
S-a mai spus: lucrarea Duhului Sfânt este să-L facă de cunoscut credincioșilor și lumii pe Domnul Isus Hristos și să arate că totul se găsește în El.
Doamne Duhule Sfinte, care pretutindenea ești, Te rugăm nu pleca de la noi, ci zi de zi arată-ne nouă tuturor pe Hristos Domnul.