O lucrare a lui Dumnezeu

Iar nașterea din nou este o lucrare a lui Dumnezeu.

Domnul Iisus a asemănat lucrarea nașterii din nou cu lucrarea vântului. „Vântul unde voiește suflă și glasul lui îi auzi; dar nu știi de unde vine și unde merge. Așa este cu oricine este născut din Duhul” (In 3, 8).

În Cuvântul lui Dumnezeu scrie în multe locuri despre lucrarea cea tainică a nașterii din nou.

Amintim, în primul rând, locul de la Ioan 1, 12: „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Deci, potrivit acestui cuvânt, nașterea din nou este o lucrare curat dumnezeiască; a fi născut din nou e tot una cu a fi născut din Dumnezeu - și aceasta, prin primirea în inimă, prin credință, a Domnului Iisus.

În Evanghelia după Ioan 3, 5-6 e scris: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh”.

Minunată „apă” trebuie să fie apa aceasta prin care se face nașterea din nou! Fără îndoială, aceasta nu poate fi o apă materială, ci un dar al lui Dumnezeu și o putere dumnezeiască, așa cum este și „apa vie” făgăduită samarinencei (Ioan 4) și „râurile de apă vie” făgăduite celor însetați care Vor crede în Iisus (Ioan 7, 37-38). Aici e vorba de Duhul Sfânt și de lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu care întocmai ca o apă curăță înlăuntru, judecă simțirile și gândurile inimii, așa cum apa materială are puterea de a îndrepta murdăria de pe corp sau de pe o haină oarecare.

În Efeseni 5, 25-26, unde Apostolul Pavel vorbește despre Biserică, scrie: ,,Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească după ce a curățit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt.” Curățire, botez, apă, Cuvânt sunt înșirate unul după altul, așa încât nu-i greu a înțelege că aici este vorba despre lucrarea curățitoare a Cuvântului.

În Epistola către Tit 3, 5 e amintită din nou „spălarea nașterii din nou și înnoirea făcută de Duhul Sfânt”.

Aceasta ne aduce aminte de cele scrise în Epistola Întâi către Corinteni (1 Corinteni 6, 9-11): „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi. Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Iisus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Deci starea de întinare și păcătuire e socotită ca trecută: „și așa erați” - dar „ați fost spălați”. Fără îndoială, e vorba de spălarea nașterii din nou.

În Epistola Sfântului Iacov 1, 18 scrie: „El de bunăvoia Lui ne-a născut din nou, prin Cuvântul adevărului”. Deci și aici e vorba despre nașterea din nou ca lucrare a Cuvântului.

Apostolul Petru, la rândul său, scrie: „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care V-a fost propovăduit prin Evanghelie” (1 Petru 1, 23-25).

Se vede lămurit deci că nașterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu. Este o lucrare pe care nu o poate face vrednicia și mâna omului, ci numai puterea și harul lui Dumnezeu. E lucrarea pe care o face vântul cel ceresc, așa cum scrie Părintele Iosif Trifa în cartea a II-a despre Duhul Sfânt.

„Vântul cel ceresc, scrie Părintele Iosif, ne trezește la o viață nouă. Aduce în țarina inimii noastre o sămânță nouă, din care crește o viață nouă, o viață schimbată, o viață duhovnicească. Din sămânța aceasta răsare o viață nouă, care nu mai este a noastră, ci este a Celui ce ne-a dăruit-o. În această viață noi nu mai suntem ai noștri, ci suntem ai Celui ce ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui. Din sămânța aceasta răsare o viață care nu mai slujește la doi domni, ci slujește și trăiește numai pentru un singur Domn și Stăpân: Iisus Mântuitorul.

Aceasta este taina cea mare a nașterii din nou, prin lucrarea Duhului Sfânt și prin căința și întoarcerea la Dumnezeu a omului. Cel intrat în taina aceasta capătă o putere extraordinară, o putere de sus. Cel născut din nou a primit în el o sămânță de viață pe care nici lumea, nici iadul n-o mai poate smulge. Mai ușor ai putea smulge soarele de pe bolta cerului decât răsadul vieții celei noi, pe care vântul cel ceresc l-a semănat în inima celui născut din nou...”

Lucrarea vântului ceresc nu se mulțumește niciodată cu smulgerea unor buruieni și urzici (cu lăsarea unor năravuri rele). Nu se mulțumește niciodată cu o împăcare între omul cel vechi și omul cel nou, între cele lumești și cele duhovnicești, ci vine ca o furtună și strigă: să piară omul cel vechi, să piară firea cea veche cu patimile ei!

„Vântul cel ceresc smulge din rădăcină, doboară totul. pustiește și omoară tot ce-i lumesc în noi, pentru ca pe urma acestui prăpăd să poată zice: «Iată, toate s-au făcut noi; cele vechi s-au dus» (2 Cor 5, 17).”

„Vântul cel ceresc nu se oprește niciodată la jumătatea drumului, la jumătatea lucrării. Oriunde veți vedea suflete care păzesc o parte din Evanghelie și calcă în picioare alta, să știți că acolo n-a suflat vântul ceresc. Oriunde veți vedea pe oameni trăind în minciuna și înșelăciunea că pot sluji la doi domni: și lui Dumnezeu, și lui Mamona (Mt 6, 24), să știți că pe acolo n-a suflat vântul ceresc.”

„Vântul cel ceresc nu se oprește niciodată la un om pe jumătate mort și pe jumătate viu (în cele sufletești), ci el se oprește numai la omul cel înviat. În legea Vechiului Testament era datină să se ducă la templu două turturele, ca jertfă de curățire. Dintre acestea, una era omorâtă, iar cealaltă lăsată vie. Așa face și vântul cel ceresc. El omoară în noi firea cea veche și lasă în viață numai pe cea nouă. Două „turturele” nu pot să trăiască în noi - și Duhul Domnului, și duhul acestei lumi. Omul nostru cel lumesc trebuie să moară. Drept la viață are numai cel duhovnicesc.”

Astfel dar, nașterea din nou este o schimbare din temelie a vieții noastre, schimbare făcută în Domnul Hristos, din clipa când ne-am predat Lui. Ea face dintr-un om păcătos un sfânt: dintr-un desfrânat, un om curat; dintr-un ucigaș, un om bun; dintr-un bețiv, un om treaz și cumpătat; dintr-un fiu al diavolului, un copil al lui Dumnezeu.

Numai prin această prefacere cu totul a ființei noastre lăuntrice, în așa fel ca să ajungem o făptură nouă, putem să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Numai spălați de El vom avea parte cu El (In 13, 8).