Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea și Jertfa Mântuitorului

În chipul de alături se vede mai departe istoria lui Ion despre care am vorbit până aici. Duhul Sfânt l-a adus și l-a îngenuncheat la picioarele Crucii. Mult a lucrat Duhul Sfânt până să-l poată aduce aici. Mai întâi l-a trezit - abia l-a putut trezi - din somnul păcatelor. I-a deschis apoi ochii să-și vadă pieirea... I-a dat lacrimi să-și plângă păcatele... I-a deschis gura să strige îngrozit: „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de o astfel de moarte!” Și acum, iată, Duhul Sfânt l-a adus sub brațele Crucii, l-a adus la izvorul mântuirii sale sufletești.

Îngenuncheat sub brațele Crucii, i se deschid mintea și înțelegerea să se afle pe sine însuși și rosturile vieții sale. Îngenuncheat la picioarele Crucii, află Ion cât de grozav a fost păcatul lui, încât a trebuit ca Însuși Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru el și iertarea lui. La picioarele Crucii află cu câtă dragoste l-a iubit Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. La picioarele Crucii află cea mai minunată veste care s-a auzit cândva pe acest pământ pentru un om: că Iisus este un Mântuitor al său, că a murit pentru el, pentru păcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iubirea și scăparea lui...

Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheat sub brațele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângele iertării picură peste lacrimile și păcatele tale... Iată, mâinile tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum un naufragiat care era să se înece în valurile morții a găsit o scăpare! Și cu toată tăria se ține de ea. Ferice de tine, căci L-ai aflat pe Acela care de mult te căuta... Tu L-ai aflat pe Acela care a zis: „Eu sunt Ușa. Prin Mine de va intra cineva se va mântui” (In 10, 9).

O, ce lucru scump și măreț se vede în chipul de mai nainte! Un păcătos șade îngenuncheat la picioarele Crucii. Un om a aflat Ușa mântuirii sale sufletești: Crucea și Jertfa Mântuitorului... Un suflet a scăpat la mântuire... Un păcătos se împacă cu Dumnezeu prin Jertfa cea mare a Fiului Său... Un om moare și învie la o viață nouă... Se bucură și îngerii din cer de această schimbare. „Se bucură și îngerii din cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Lc 15, 10). Cerul și pământul se bucură când un păcătos se apleacă sub brațele Crucii și află izvorul mântuirii sale sufletești.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poți face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silințele tale, toate sforțările tale sunt scântei ce se sting suflate de vântul ispitelor, dacă nu trăiești o viață îngenuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă darul și puterea din Jertfa Mântuitorului. Viața noastră de creștini n-are nici o putere până când n-am aflat izvorul puterii: Crucea și Jertfa Mântuitorului.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii! Ia seama că diavolul încearcă în multe chipuri și feluri să te poată ține departe de Crucea și Jertfa Mântuitorului. Satan e șiret mare. El te lasă să te hotărăști contra păcatelor... Te lasă să-ți faci rugăciunile (așa, la repezeală și de mântuială), te lasă să mergi din când în când și la biserică (pentru ca după ce te-ntorci de la biserică să dai și pe la crâșmă)... Nu se sperie Satan nici când pui jurământ că ieși din rele (și pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozește Satan și tremură când te apropii de Crucea și Jertfa Domnului Hristos... Se cutremură Satan și fuge îngrozit când te apleci plângând sub brațele Crucii Mântuitorului...

Satan a fost definitiv înfrânt și bătut prin Jertfa Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această înfrângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile Crucii de pe Golgota.

Satan nu se sperie de hotărârile noastre contra păcatelor, dar tremură și fuge îngrozit când îngenunchem cu hotărârile noastre sub brațele Crucii Mântuitorului și le sigilăm cu Scump Sângele Lui.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la picioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul și pe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim.

O, cum n-am eu glas de înger și de arhanghel să strig să se audă în toată țara cuvintele Scripturii: „Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3, 16). „Căci Unul este Dumnezeu, Unul și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuși S-a dat preț de răscumpărare pentru toți” (1 Tim 2, 5).

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci Crucea nu este altceva decât brațele Domnului deschise pentru orice păcătos care însetează după mântuirea sufletului său! O, ce dar mare este pentru noi Crucea! Brațele Crucii, brațele Domnului stau totdeauna deschise pentru primirea și iertarea noastră.

Rugăciune

Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Îți mulțumesc că m-ai atras și pe mine la picioarele Crucii Tale. O, bunul meu Mântuitor! Cât de mult ai umblat după mine să mă poți atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce și eu nu Te-am ascultat... M-ai bătut și eu nu Te-am priceput... O cruce grea de suferințe ai pus pe umerii mei și eu n-am înțeles-o. Pe urmă ai deschis în fața mea mormântul pieirii mele trupești și sufletești. Abia atunci m-am îngrozit... Abia atunci am alergat și am scăpat sub brațele Crucii Tale. Căzut la picioarele Crucii Tale, mi s-au deschis ochii să înțeleg că Tu, Mântuitorul meu cel bun, ai suferit și ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iertarea și mântuirea mea.

Mă cutremur, o Dumnezeule, stând îngenuncheat lângă Crucea Ta! Mă cutremur gândindu-mă că pentru un ticălos și nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O, Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dragoste? Eu n-am nici un răspuns, o Doamne, decât lacrimile mele. Copleșit și biruit de o dragoste ca aceasta, eu cad plângând la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, cu ce voi răspunde eu, ticălosul, la o astfel de dragoste ce mi-ai arătat? Dă-mi lacrimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pe mine și păcatele mele. Și dă-mi putere, o, Hristoase al meu, să mă răstignesc împreună cu Tine, ca să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăiești în mine (Gal 2, 20); să nu mai fiu al meu, ci să fiu numai al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preț atât de mare (cf. 1 Cor 3, 23 și 6, 19-20).

Cu ce voi răsplăti, o, Iisuse al meu, acest dar mare ce mi-ai arătat? Lumea mă mustră că vorbesc prea mult despre Tine și Jertfa Ta cea sfântă... Dar, până ce moartea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre o dragoste ca aceasta.

O Doamne, învrednicește-mă și întărește-mă să petrec până la sfârșitul vieții mele rugându-mă și plângând la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Eu trăiesc astăzi prin Jertfa Ta. Tot ce sunt și tot ce am este Jertfa Ta cea scumpă. Crucea Ta, Mântuitorule, este un hotar mare pentru viața mea. Crucea Ta a împărțit în două viața mea: înainte de aflarea Crucii Tale am trăit o viață contra Ta, iar după aflarea Crucii trăiesc o viață cu Tine. Ah, în ce orbie sufletească am trăit înainte de a fi atras la picioarele Crucii! Spală cu Sângele Tău trecutul meu cel păcătos. Spală cu Sângele Tău și toate ieșirile păcătoase pe care le mai face încă firea mea veche în viața mea.

Eu stau sub brațele Crucii Tale, Doamne, să picure peste mine neîncetat Sângele iertării și împăcării mele cu Dumnezeu. Eu stau sub brațele Crucii Tale ca să sigilez cu scump Sângele Tău toate hotărârile mele, toate planurile mele, toate vorbele și toate faptele mele. Învrednicește-mă, Doamne, și mă întărește să pot rămâne până la sfârșitul vieții mele strângând în brațele mele sufletești Crucea Ta cea sfântă: izvorul vieții și mântuirii mele.

Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că viața mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce și trebuie să o trăiesc întreagă cu El și pentru El. Întărește-mă, ca să „nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.