Părinții noștri...
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - În urma părinților noștri au rămas cele mai frumoase sălașe de rugăciune, biserici, schituri, paraclise, cruci, mânăstiri... Aceste dovezi arată marea lor credință și adânca lor închinare...
- iar noi nevrednicii nu suntem în stare nici măcar să le păstrăm!
2 - Nu-i de-ajuns să vezi numai,
nu-i de-ajuns să afli numai câteva adevăruri începătoare,
ci trebuie să mergi până la credință.
Cele ce se văd trebuie să te ducă spre cele ce nu se văd.
Legea trebuie să te conducă spre Har,
prorocii trebuie să te conducă până la Hristos.
- El este Ținta. Și El trebuie să fie!
3 - Ochii tăi și urechile tale trebuie să te ducă la credință!
Mintea ta și inima ta să te ducă la credință!
Gândurile tale și simțămintele tale să te ducă la credință.
Tot ce este în tine. Și tot ce este în afară de tine, să te ducă la credință.
Numai când ai ajuns acolo - să fii sigur.
4 - Voi cinstiți pe un Dumnezeu pe care nu căutați să-L cunoașteți.
Pe care nu-L iubiți și nu-L doriți. Chiar vă temeți de apropierea și cunoașterea Lui, atâți de mulți dintre voi!
Îi dați jertfe,
Îi înălțați case falnice,
Îi strigați slujbe și rugăciuni lungi,
Îi aduceți închinarea voastră, îndepărtată și plină de teamă,
- dar nu vă apropiați de El. Căci cei mai mulți nici nu doriți să-L cunoașteți. Ca nu cumva cunoscându-L să-L ascultați!
5 - Voi tocmiți păstori, rabini, hogi, predicatori...
plătiți orice și oricui
numai nu vă apropiați voi de El. Să meargă alții înaintea Lui. Pentru voi, care nu-L cunoașteți și care nu doriți să-L cunoașteți.
Îi dați lui Dumnezeu cu bucurie și în grabă pomenile voastre, închinarea voastră, datoriile voastre, orice,
- numai să nu-I dați inima voastră. Să nu-I dați viața voastră în toată intimitatea ei.
6 - Cum să vă mai arate și cum să vă mai spună, ca să înțelegeți odată că nimic din ceea ce vreți să-I dați nu-L poate mulțumi. Și nu poate primi de la voi dacă nu-I dați inima voastră?
Nimic din ceea ce-I dați nu poate înlocui darul cel mai de preț al inimii pe care îl vrea El. Singurul dar pe care îl așteaptă Domnul de la voi și pe care îl primește cu cea mai mare bucurie (Prov. 23, 26; Rom. 6, 13-19; 12, 1).
O, inima, inima...
7 - O, când Îl veți cunoaște pe Dumnezeu atunci Îi veți și aduce o închinare vrednică de El!
Atunci nu veți zice că „aici” sau „acolo”, vrea El
- numai ca să nu faceți nici aici nici acolo.
- veți căuta să-I slujiți cu ascultarea lui Dumnezeu, prin Hristos.
8 - Un ceas are vestirea, un ceas iertarea, un ceas slujirea, - dar veșnică e bucuria răsplătirii!
Un ceas are ispita, un ceas căderea, un ceas judecata, - dar veșnică va fi ispășirea!
Căci după cum făgăduința își are ceasul ei, și împlinirea își are ceasul ei...
Și după cum ceasul sosește tot așa ceasul trece.
Numai veșnicia rămâne. La aceasta să ne gândim!
9 - Până nu-L cunoști pe Hristos,
până nu sosește ceasul să-L întâlnești pe El,
- ai felul tău de închinare. Felul tău de credință. Felul tău de viață și felul de umblare.
Însă când vine Hristos, în viața ta, felul acesta a trecut! Sosește un fel nou. Ceasul acesta trebuie să schimbe totul cu El. Și să lași totul pentru El (Filip. 3, 7-9).
Să începi totul din nou cu El.
10 - Duhul este miezul, Adevărul este coaja.
Duhul este conținutul duhovnicesc lăuntric, Adevărul este forma concretă dinafară.
Duhul este credința, Adevărul este învățătura.
Duhul este puterea, Adevărul este Cuvântul prin care lucrează această putere și ni se împarte.
Duhul lucrează asupra inimii și simțămintelor. Adevărul lucrează asupra minții, a rațiunii...
Aceasta este lucrarea desăvârșită în noi.
11 - O învățătură sănătoasă care luminează mintea și o îndrumă spre înfăptuirea binelui, este lucrarea Adevărului. Iar partea care mișcă inima aducând în ea lumină, bucurie, dragoste, evlavie, cumpătare și râvnă în realizarea Binelui, este lucrarea Duhului Sfânt...
Duhul este Izvorul, iar Adevărul este albia pe care curge ordonat și folositor acest izvor binecuvântat în viața noastră și în Biserica Domnului nostru Isus Hristos.
De aceea numai când acestea amândouă merg și lucrează împreună este într-adevăr împlinirea voii lui Dumnezeu.
12 - Marile nenorociri ale vremilor din urmă vor veni din pricina învățăturilor înșelătoare și rătăcite care vor fi răspândite cu mare putere de duhul cel amăgitor și vrăjmaș al lui Anticrist (2 Tes. 2, 11-12; 1 Ioan 4, 3).
De aceea suflete dragă fii băgător de seamă, că nu ajunge numai să aibă cineva o râvnă puternică și un duh aprins, ci este foarte important dacă și învățătura lui este cea sănătoasă dovedită prin veacuri de viețuire și de rodiri sfinte, din trecut și până astăzi.
Căci Duhul se păstrează prin Adevăr, după cum Adevărul devine rodnic și aprins prin Duhul.
13 - Cine își schimbă învățătura, acela nu mai are nici același Duh nici aceeași credință.
De aici vine dezbinarea și vin partidele,
certurile și neînțelegerile. De aici vine lipsa armoniei și a iubirii.
De aceea aveți toată grija să nu părăsiți învățătura, nici să adăugați sau să scoateți nimic din ea.
Căci Adevărul numai întreg poate fi păstrat.
14 - Toată ființa noastră trebuie să se cutremure când stăm în fața Domnului, căci atunci stăm în fața Aceluia care cunoaște toate tainele noastre, toate păcatele noastre, toate dorințele noastre, toate nevoile noastre, tot viitorul nostru.
Înaintea Lui, inima noastră să fie sinceră în tot ce are și în tot ce mărturisește.
Ochii noștri să fie plecați cu respectuoasă smerenie,
urechile noastre să fie atente cu teamă ascultătoare,
gura noastră să fie cumpătată în vorbe și tăcere
iar gândurile stăpânite numai de curăție și evlavie.
15 - Nu rupeți legătura scumpă a dragostei dintre voi așa de ușor cu bănuieli și cu șoapte care de cele mai multe ori, nu sunt adevărate ci sunt doar scorniri drăcești de la cei răi.
Căci niciodată nu se mai poate reface între voi cum a fost iubirea, dacă o rupeți.
Chiar și dacă se mai leagă iarăși, tot se va cunoaște că a fost ruptă odată.
Și vai de acela din vina căruia se rupe.
16 - Nu vorbiți niciodată mai ales lucruri pe care nu le cunoașteți bine.
Acestea cu atât mai mult atunci când e vorba de mai marii voștri, pentru că ușor te poate înșela și ochiul și urechea ta.
Bănuind și șoptind despre învățătorul tău, te poți face vinovat de un păcat foarte greu.
17 - Chiar dacă fiecare Îl aflăm pe Hristos în chip deosebit, chiar dacă pe fiecare dintre noi Isus ne găsește în alt loc, și ne cheamă într-un fel,
- urmările aflării Lui, dovadă că L-am aflat și întâlnit, că L-am cunoscut pe Domnul, se arată la fiecare în același fel!
Adică fiecare îi predă Domnului îndată totul.
Și fiecare lasă totul și pleacă la mărturisirea și vestirea Lui.
Și fiecare uită și frica și rușinea, alergând în căutarea și aducerea altora la Hristos!
18 - Dar ai făcut tu oare pe cineva să vină la Hristos?
- Ai putut tu face pe cineva din cetatea ta să iasă afară la El?
Dacă da, atunci ferice de tine! Înseamnă că mărturisirea ta a fost curată și binecuvântată de Dumnezeu fiindcă a fost făcută bine.
Fă și mai departe la fel - și vei fi binecuvântat!
19 - Dacă nu s-a luat nimeni după cuvântul tău și mărturisirea ta ca să meargă până la Isus,
- atunci vezi că trebuie să fie ceva nepotrivit în mărturisirea ta sau în viața ta! Sau în amândouă.
Vezi unde este vina!
Căci ori glasul tău nu are convingerea și puterea mărturiei, ori se vede în viața și purtările tale dovada că tu nu L-ai întâlnit și cunoscut pe Hristos.
Ori și una și alta.
20 - Dar cei care s-au luat după tine, unde au ajuns?
Unde ai îndrumat și la cine au ajuns cei ce vin după tine?
Nu cumva în loc să-i duci la Hristos i-ai dus la păcat?
Nu cumva i-ai dus la credințe greșite, la învățături străine, la ură, la neînțelegeri, la adunări străine, - și nu la Hristos? (1 Tim. 6, 3-5).