Și Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.
Credința este comoara cea mai mare și mai de preț pentru orice suflet omenesc!
Credința care este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite și o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd (Evrei 11, 1),
este și condiția fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, nici nu va putea fi plăcut Lui,
căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută... (Evrei 11, 6).
Așa a găsit cu cale Dumnezeu, să-Și aleagă pe cei plăcuți Lui, prin acest mijloc sfânt și pentru acest dar unic, care este credința! Fiindcă numai credința îl face pe orice suflet să aibă și să ajungă a avea o stare vrednică de locurile înalte.
Numai credința poate fi o temelie statornică, pentru toate celelalte virtuți, care dau frumusețe și valoare cuiva,
și numai cu credința pot fi unite fapta vrednică,
conștiința sănătoasă,
înfrânarea curată,
răbdarea liniștită,
evlavia sinceră,
dragostea de frați neprefăcută
Nici una din toate aceste minunate virtuți cerești, n-ar fi cu putință, fără temelia credinței și fără puterea ei care le ține pe toate și prin care toate își capătă viață și rod, cum taie butucul unei roți spițele sale, sau butucul unei vițe, mlădițele lui.
De aceea Domnul Isus nu numai în tot ce-a vorbit, dar și în tot ce a făcut și a umblat, a căutat să-i ajute pe ai Lui să ajungă la credință. La credința vie, adevărată, lucrătoare și puternică.
Să capete toți și să-și crească toți această mare și sfântă comoară, prin care omul ajunge la părtășie cu Dumnezeu și la starea după voia Lui.
Credința este altoirea noastră în Hristos, pentru ca mai departe să circule în noi viața și puterea Lui (Efes. 2, 10 și 5, 27; 1 Tim. 1, 16; Tit 2, 14).
Numai puterea și viața din Hristos este în măsură să facă în stare mintea noastră, de lucruri sau inima noastră de fapte statornice și vrednice.
Nimic din tot ce au făcut și vor mai face oamenii, fără credință n-a avut nici valoare nici durată.
Nici nu va avea, fără credință, niciodată.
Dar tot ce a izvorât din credința și dragostea lui Dumnezeu, prin mintea și inima omenească, va avea și frumusețe și statornicie până în vecii vecilor!
Ce mare lucru este credința, nu numai pentru omul acela care o are, ci și pentru acei care au de a face cu el.
Căci pe vorba unui om fără credință, pe statornicia lui, pe cinstea sau onoarea lui - nimeni nu poate pune nici un preț.
Un astfel de om fără credință n-are călăuză decât propriul său interes și deci nu poate avea nici milă, nici bunătate, nici iubire dezinteresată față de aproapele său!
El va iubi numai pentru sine,
va avea milă numai de sine
și va fi bun numai în măsura în care are el, un folos personal din aceasta.
Necrezând nici în Judecata Veșnică și nici în răsplata viitoare, el prețuiește numai ce se vede și ce se pipăie.
Un astfel de om este, devine un monstru!
Dar ce salt uriaș face de la starea aceasta, omul care capătă credința și o trăiește!
Cât de departe sunt gândurile și faptele unui om credincios, cu adevărat, - de ale acelui care n-are credință!
De aceea cea dintâi grijă a noastră trebuie să fie ca noi înșine să ajungem să avem credință vie și puternică în Hristos,
apoi să facem totul ca și semenii noștri să o aibă, așa cum a făcut și face Dumnezeu pentru noi toți!
Preabunule Doamne, Marele nostru Făcător și Binefăcător,
fie slăvit în veci Numele Tău Cel Sfânt și Bunătatea Ta care ne-a lăsat darul credinței și ne-a ajutat s-o dobândim.
Tot ce a fost frumos și fericit în viața noastră am primit numai prin credință.
Prin credința Ta,
prin credința înaintașilor,
prin credința celor care din dragoste pentru Tine ne-au iubit și pe noi.
Te rugăm să ne dăruiești și nouă tuturor o puternică și fierbinte credință, din care să ne putem ridica totdeauna spre Tine
și din care să putem a ne apropia totdeauna cu o adâncă înțelegere și cu o dulce simțire de toți semenii noștri.
Trezește Doamne viața credinței adevărate în fiecare om, în fiecare inimă,
pentru că numai ceea ce izvorăște din ea, are viață și rod bun.
Amin.
+
Credința-i calea mântuirii, Dumnezeiescul curcubeu
ce leagă sufletul cu cerul, unind pe om cu Dumnezeu.