Planurile și realizarea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Planurile pe care le face o minte înțeleaptă vin de la Dumnezeu.
Și realizarea lor aduce un folos binecuvântat.
Când inima rămâne la locul ei și își aduce partea ei la împlinirea lor, atunci totul este fericit și mântuitor.
2 - Mintea este în cap și capul este mădularul cel mai de sus al omului.
Cel care vede mai departe,
cel care este mai înalt,
cel care trebuie să stăpânească și să conducă totdeauna, - este ascultat de toate celelalte mădulare.
Inima este mai jos, ca să fie totdeauna supusă și ascultătoare de minte.
Dar în Hristos Isus - nici mintea nu-i fără inimă, nici inima nu-i fără minte.
3 - Ce bine face totdeauna inima când ascultă de minte.
Ce bine fac cei curajoși când ascultă de cei înțelepți.
Ce bine fac cei tineri când ascultă de cei bătrâni.
Ce bine face soția când ascultă de soț.
Ce bine fac copiii când ascultă de părinți.
Și ce bine fac cei inferiori, când se supun superiorilor lor.
Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echilibru, binecuvântare și fericire pentru toți.
4 - Ce bine este când cei care pot, ascultă de cei care știu.
Când puterea ascultă de inteligență,
și voința ascultă de rațiune
- și omul ascultă de Dumnezeu.
5 - Dar vai atunci când totul este răsturnat.
Când ceea ce este jos se ridică peste ceea ce este sus.
Când cel ce trebuie să asculte, se înalță peste cel ce trebuie să fie ascultat.
Și cel care trebuie să fie totdeauna supus și smerit este depășit de importanța pe care și-o dă singur
- și pretinde întâietatea față de cei cărora trebuie să le fie supus.
6 - Ce prăbușire se petrece când ceea ce este inferior țipă mai puternic,
se împinge mai în față,
se așează mai presus,
doborând ceea ce îi este superior...
Urmarea acestei anarhii și a acestei răsturnări nefericite - nu poate fi decât nimicirea cea mai jalnică și mai rușinoasă,
mai grabnică și mai totală.
Când aceasta se întâmplă însă în Lucrarea lui Dumnezeu, - prăpădul care urmează este nemăsurat de dureros.
7 - Când Îi sunt plăcute Domnului căile cuiva, El îi face acestuia prieteni și pe vrăjmașii lui,
dar când Îi sunt urâte Domnului căile cuiva, El îi face dușmani și pe prietenii săi.
8 - Ferește-te de planurile care vin din inimă și nu din minte.
Mintea să plănuiască, iar inima să asculte.
Așa este de la Dumnezeu și așa este fericit și mântuitor.
Să ne disciplinăm voința inimii, să se deprindă a asculta de gândirea rece a minții.
Și mintea să se deprindă a voi să simtă cu căldura inimii.
9 - Mai fericită este o pace smerită decât o luptă îngâmfată.
Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui pașnic care cedează, care renunță, care rabdă,
- dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat, nerăbdător și nesincer.
10 - Fericit este totdeauna acel care alege mai degrabă pacea decât lupta.
Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia: Mai bine o bucată de pâine uscată dar cu pace, - decât o casă plină de cărnuri, dar cu ceartă...
și pentru că Ierusalimul de Sus, care este adevărata și Veșnica Patrie a celor credincioși, - este Patria Păcii (Gal. 4, 26; Evrei 12, 22; Apoc. 3, 12)...
12 - O, ce bine ar fi dacă astăzi ar fi printre credincioși mai mulți acei care acoperă o greșeală chiar unde este - și nu acei care descoperă chiar unde nu este.
Care aleg mai bine să sufere decât să nedreptățească.
Mai degrabă să ierte decât să se certe.
13 - Prietenul adevărat iubește oricând - și în nenorocire ajunge ca un frate,
- fiindcă adevărata dovadă a iubirii se arată numai în nenorocire.
14 - Cel care îți dă pâinea sa îți este ca un binefăcător.
Cel ce-ți dă casa lui îți este cât doi binefăcători.
Dar cel ce-ți dă viața sa, îți este cât toți binefăcătorii lumii la un loc.
15 - Pentru ce Ierusalimul a fost clădit pe Muntele Moria, unde era să fie jertfit Isaac, fiul făgăduinței Vechiului Legământ?
- Și pentru ce tot pe acest munte este Golgota unde S-a înălțat Crucea pe care a fost Jertfit Isus Hristos, Fiul Noului Legământ?
- De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfântă, - și nu pe Muntele Sinai, unde au fost date lui Moise tablele Legii?
- Pentru că locul unde se aduce o jertfă din iubire, este nespus mai însemnat decât locul unde se aduce o lege!
Dumnezeu este Iubire și El a dorit ca tot ce se întemeiază și se zidește frumos și însemnat pe lume, să fie așezat pe dragoste,
- singura care trăiește și va trăi veșnic.
16 - Adevărata iubire este neschimbată pe totdeauna.
Iubirea care se schimbă, este o minciună și o înșelare de sine - dar nu-i iubire.
17 - Iubirea care poate birui timpul și depărtarea,
care poate trece prin flăcări și valuri,
care poate sta ani de zile lângă un pat,
care poate plânge șiroaie de lacrimi, lângă o pernă,
care poate veghea nopți îndelungate lângă o așteptare
- aceea este adevărata iubire!
Nu cântecul și sărutările dovedesc iubirea adevărată - ci lacrimile, sudoarea și sângele.
18 - Nu-i o mai mare nenorocire adesea în viața omului decât aceea de a avea a face cu un om supărăcios.
Cu un om care este gata să se supere pentru orice lucru de nimic.
Care dacă se supără ușor îi trece greu.
Dacă îl poți supăra pe o clipă, nu-i mai trece o zi, o săptămână
și câteodată toată viața.
Ce nenorocire este când un astfel de om se numește părinte, ori frate, ori soț, într-o familie duhovnicească.
Adică tocmai acolo unde astfel de oameni smuciți n-au ce căuta deloc!
19 - Când un astfel de supărăcios este un străin, cu care ai de-a face doar din când în când - nu te necăjești prea mult.
Știi că stai cu el un ceas sau o zi - și pleci...
Dar când ești chiar cu el în aceeași casă și trebuie să trăiești lângă el o viață - atunci este nespus de greu.
Nimic bun nu se alege nici din familia și nici din lucrarea unui astfel de om smucit, în care firea pământească și ambiția satanică - otrăvește totul.
20 - Adevăratul lucrător al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile caută în primul rând folosul lui Hristos.
Apoi folosul de-aproapelui său.
Dumnezeul nostru Te rugăm dăruiește Bisericii Tale Vii și Lucrării Tale duhovnicești, numai astfel de îndrumători blânzi și smeriți.
Și izbăvește-le de toți ceilalți.
Amin.