Planurile şi realizarea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Planurile pe care le face o minte înţeleaptă vin de la Dumnezeu.
Şi realizarea lor aduce un folos binecuvântat.
Când inima rămâne la locul ei şi îşi aduce partea ei la împlinirea lor, atunci totul este fericit şi mântuitor.
2 - Mintea este în cap şi capul este mădularul cel mai de sus al omului.
Cel care vede mai departe,
cel care este mai înalt,
cel care trebuie să stăpânească şi să conducă totdeauna, - este ascultat de toate celelalte mădulare.
Inima este mai jos, ca să fie totdeauna supusă şi ascultătoare de minte.
Dar în Hristos Isus - nici mintea nu-i fără inimă, nici inima nu-i fără minte.
3 - Ce bine face totdeauna inima când ascultă de minte.
Ce bine fac cei curajoşi când ascultă de cei înţelepţi.
Ce bine fac cei tineri când ascultă de cei bătrâni.
Ce bine face soţia când ascultă de soţ.
Ce bine fac copiii când ascultă de părinţi.
Şi ce bine fac cei inferiori, când se supun superiorilor lor.
Aceasta este totdeauna armonie, pace, ordine, echilibru, binecuvântare şi fericire pentru toţi.
4 - Ce bine este când cei care pot, ascultă de cei care ştiu.
Când puterea ascultă de inteligenţă,
şi voinţa ascultă de raţiune
- şi omul ascultă de Dumnezeu.
5 - Dar vai atunci când totul este răsturnat.
Când ceea ce este jos se ridică peste ceea ce este sus.
Când cel ce trebuie să asculte, se înalţă peste cel ce trebuie să fie ascultat.
Şi cel care trebuie să fie totdeauna supus şi smerit este depăşit de importanţa pe care şi-o dă singur
- şi pretinde întâietatea faţă de cei cărora trebuie să le fie supus.
6 - Ce prăbuşire se petrece când ceea ce este inferior ţipă mai puternic,
se împinge mai în faţă,
se aşează mai presus,
doborând ceea ce îi este superior...
Urmarea acestei anarhii şi a acestei răsturnări nefericite - nu poate fi decât nimicirea cea mai jalnică şi mai ruşinoasă,
mai grabnică şi mai totală.
Când aceasta se întâmplă însă în Lucrarea lui Dumnezeu, - prăpădul care urmează este nemăsurat de dureros.
7 - Când Îi sunt plăcute Domnului căile cuiva, El îi face acestuia prieteni şi pe vrăjmaşii lui,
dar când Îi sunt urâte Domnului căile cuiva, El îi face duşmani şi pe prietenii săi.
8 - Fereşte-te de planurile care vin din inimă şi nu din minte.
Mintea să plănuiască, iar inima să asculte.
Aşa este de la Dumnezeu şi aşa este fericit şi mântuitor.
Să ne disciplinăm voinţa inimii, să se deprindă a asculta de gândirea rece a minţii.
Şi mintea să se deprindă a voi să simtă cu căldura inimii.
9 - Mai fericită este o pace smerită decât o luptă îngâmfată.
Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui paşnic care cedează, care renunţă, care rabdă,
- dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat, nerăbdător şi nesincer.
10 - Fericit este totdeauna acel care alege mai degrabă pacea decât lupta.
Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia: Mai bine o bucată de pâine uscată dar cu pace, - decât o casă plină de cărnuri, dar cu ceartă...
şi pentru că Ierusalimul de Sus, care este adevărata şi Veşnica Patrie a celor credincioşi, - este Patria Păcii (Gal. 4, 26; Evrei 12, 22; Apoc. 3, 12)...
12 - O, ce bine ar fi dacă astăzi ar fi printre credincioşi mai mulţi acei care acoperă o greşeală chiar unde este - şi nu acei care descoperă chiar unde nu este.
Care aleg mai bine să sufere decât să nedreptăţească.
Mai degrabă să ierte decât să se certe.
13 - Prietenul adevărat iubeşte oricând - şi în nenorocire ajunge ca un frate,
- fiindcă adevărata dovadă a iubirii se arată numai în nenorocire.
14 - Cel care îţi dă pâinea sa îţi este ca un binefăcător.
Cel ce-ţi dă casa lui îţi este cât doi binefăcători.
Dar cel ce-ţi dă viaţa sa, îţi este cât toţi binefăcătorii lumii la un loc.
15 - Pentru ce Ierusalimul a fost clădit pe Muntele Moria, unde era să fie jertfit Isaac, fiul făgăduinţei Vechiului Legământ?
- Şi pentru ce tot pe acest munte este Golgota unde S-a înălţat Crucea pe care a fost Jertfit Isus Hristos, Fiul Noului Legământ?
- De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfântă, - şi nu pe Muntele Sinai, unde au fost date lui Moise tablele Legii?
- Pentru că locul unde se aduce o jertfă din iubire, este nespus mai însemnat decât locul unde se aduce o lege!
Dumnezeu este Iubire şi El a dorit ca tot ce se întemeiază şi se zideşte frumos şi însemnat pe lume, să fie aşezat pe dragoste,
- singura care trăieşte şi va trăi veşnic.
16 - Adevărata iubire este neschimbată pe totdeauna.
Iubirea care se schimbă, este o minciună şi o înşelare de sine - dar nu-i iubire.
17 - Iubirea care poate birui timpul şi depărtarea,
care poate trece prin flăcări şi valuri,
care poate sta ani de zile lângă un pat,
care poate plânge şiroaie de lacrimi, lângă o pernă,
care poate veghea nopţi îndelungate lângă o aşteptare
- aceea este adevărata iubire!
Nu cântecul şi sărutările dovedesc iubirea adevărată - ci lacrimile, sudoarea şi sângele.
18 - Nu-i o mai mare nenorocire adesea în viaţa omului decât aceea de a avea a face cu un om supărăcios.
Cu un om care este gata să se supere pentru orice lucru de nimic.
Care dacă se supără uşor îi trece greu.
Dacă îl poţi supăra pe o clipă, nu-i mai trece o zi, o săptămână
şi câteodată toată viaţa.
Ce nenorocire este când un astfel de om se numeşte părinte, ori frate, ori soţ, într-o familie duhovnicească.
Adică tocmai acolo unde astfel de oameni smuciţi n-au ce căuta deloc!
19 - Când un astfel de supărăcios este un străin, cu care ai de-a face doar din când în când - nu te necăjeşti prea mult.
Ştii că stai cu el un ceas sau o zi - şi pleci...
Dar când eşti chiar cu el în aceeaşi casă şi trebuie să trăieşti lângă el o viaţă - atunci este nespus de greu.
Nimic bun nu se alege nici din familia şi nici din lucrarea unui astfel de om smucit, în care firea pământească şi ambiţia satanică - otrăveşte totul.
20 - Adevăratul lucrător al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile caută în primul rând folosul lui Hristos.
Apoi folosul de-aproapelui său.
Dumnezeul nostru Te rugăm dăruieşte Bisericii Tale Vii şi Lucrării Tale duhovniceşti, numai astfel de îndrumători blânzi şi smeriţi.
Şi izbăveşte-le de toţi ceilalţi.
Amin.