Profeții și Contemporanii lor
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Ce mici sunt totdeauna contemporanii profeților mari ai lui Dumnezeu!
Profeții lui Dumnezeu trăiesc totdeauna în viitor, iar contemporanii lor trăiesc mereu numai în trecut. De aceea neputându-i înțelege îi urăsc.
2 - Un profet înțelept lasă pe o mie de mincinoși nebuni să vorbească fiindcă un singur cuvânt al lui spulberă o mie de cuvinte ale lor.
Dar un singur mincinos nebun nu lasă pe o mie de profeți înțelepți să vorbească, fiindcă nu le poate suferi nici un adevăr.
3 - Geniile și profeții sunt ca și munții; - se văd numai de departe. De aproape mărimea lor ne împiedică să-i vedem.
Fericiți sunt ochii care se micșorează când îi privesc de aproape pentru a-i putea cuprinde de departe.
4 - Datoria celor care trăiesc lângă un profet, lângă un geniu, este nespus de mare și de eternă. Ei trebuie să facă totdeauna ca sfântul Ioan Botezătorul când a zis: El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.
5 - Hristos crește în fața oamenilor în măsura în care profetul se micșorează în fața Lui.
Dar Hristos îl crește deodată cu El și pe profetul Său cel smerit.
Nimeni n-a vorbit așa de frumos despre Ioan ca Hristos - pentru că nimeni nu vorbise despre Hristos așa de frumos ca Ioan.
6 - Am trăit și noi câțiva ani aici în preajma unuia dintre cei mai mari profeți contemporani cu noi.
Uriașa lui valoare însă era acoperită de un trup atât de mic, atât de slab și atât de suferind, că nimeni nu i-a cunoscut valoarea acestui diamant unic și rar.
Pentru că oamenii cântăresc dimensiunea nu valoarea. Muntele nu mărgăritarul.
7 - Poate va trebui să mai treacă secole pentru a i se putea vedea adevărata sa mărime.
Fiindcă se pare că pentru a ajunge să fie înțeles și prețuit un geniu și un profet de către o generație, este nevoie să mai treacă atâția ani cu câți a fost el înaintea lor.
8 - Oamenii mari ai unui popor și sfinții mari ai unei biserici pot fi cunoscuți numai după roadele lor. Nu atât după cele din timpul vieții - ci mai ales după cele de după moarte.
9 - Faptele oamenilor obișnuiți sunt cunoscute în viața asta și merg înainte la judecată. De aceea ei își primesc răsplata în viața aceasta.
Faptele oamenilor neobișnuiți însă nu se pot cunoaște cu adevărat decât după moarte. De aceea ei nu-și primesc răsplata decât în viața cealaltă.
10 - Oamenii trimiși în lumea asta de către Divinitate pentru o slujbă divină sunt oameni divini. Profeții sunt oameni divini pentru că ei sunt trimișii lui Dumnezeu în lume pentru a-i comunica lumii un mesaj ceresc.
Profetul sfânt trimes neamului nostru și bisericii noastre a avut un astfel de mesaj.
11 - Când Dumnezeu vrea să facă un lucru sfânt, El pregătește mai întâi pe omul sfânt prin care va face lucrul acesta.
Și orice trimes sfânt, pentru un lucru sfânt, are asupra lui un semn sfânt, ca Moise, ca David, ca Ioan Botezătorul.
12 - Dar semnul acesta sfânt nu-l văd decât ochii sfinți.
De ce ochii fetei lui Faraon s-au oprit asupra copilașului Moise?
De ce ochii profetului Samuel s-au oprit asupra păstorului David?
De ce ochii dreptului Simeon s-au oprit asupra Copilașului Mariei?
De ce gândul mai-marelui bisericii s-a oprit asupra îndepărtatului Iosif?
Căile Domnului sunt necunoscute înainte. Ele se văd numai în urmă.
13 - Ziua 1-a este și Ziua a 8-a. Cifra 8 este un număr divin, fiindcă urmează după cifra 7 care este numărul desăvârșirii omenești.
În viața multor profeți și genii și Cifra aceasta a fost un semn.
14 - Un profet sfânt este totdeauna un părinte sufletesc pentru cei care îi primesc mesajul și se împărtășesc de binefacerile soliei lui.
Avraam a fost un profet sfânt - și toți cei care au dobândit o credință ca a lui, au devenit fiii săi duhovnicești (Isaia 51, 2; Rom. 1, 16).
15 - Sfântul apostol Pavel a fost un profet sfânt - și toți cei care au primit nașterea din nou prin propovăduirea lui, au devenit fiii săi duhovnicești, iar el a devenit în Domnul părintele lor sufletesc (1 Cor. 4, 15).
Tot așa profetul Iosif a fost un trimes sfânt - și noi toți cei care am primit înfierea Duhului Sfânt prin propovăduirea sa, suntem fiii săi duhovnicești.
16 - Dar datoria unui fiu trupesc față de părinții săi trupești este atât de mare încât ea este așezată în rândul celor zece porunci veșnice, îndată după primele patru porunci față de Dumnezeu...
17 - Porunca datoriei față de părinți - Însuși Mântuitorul Hristos a spus-o, că este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință și de o condiție: viața și fericirea veșnică (Matei 15, 4; Efes. 6, 1-3).
Iar dacă porunca cinstirii părinților trupești este atât de mare și sfântă, cu cât mai mare și sfântă trebuie să fie porunca Cinstirii părinților sufletești.
18 - Față de părinții trupești avem obligații trupești și datorii trecătoare, dar față de părinții sufletești avem obligații sfinte și datorii veșnice.
19 - Căci după cum unii dintre noi purtăm pe trupul nostru trăsături care ne aseamănă cu părinții noștri trupești, sau urmările unei slăbiciuni moștenite de la ei, - tot așa purtăm fiecare dintre noi pe sufletele noastre trăsăturile sufletului părintelui nostru duhovnicesc.
Să ne împărtășim din virtuțile și puterea sufletului său.
20 - În fiecare dintre noi, când mii de copii sufletești ai lui suntem mici, este câte ceva din dragostea lui, din lacrimile lui, din suferințele lui, din jertfele și ostenelile lui. Din cantitatea uriașă a acestora care a fost toată înainte numai în el singur, în sufletul său uriaș și sfânt.
Și nu numai a noastră cei de acum ci și acelor câți încă mii și mii care vor veni după noi.
Iată ce uriaș este un profet sfânt.
Așa a fost profetul dăruit nouă. Fie binecuvântat în veci.
Amin.