După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu.
Iată Domnul nostru Isus Hristos,
în picioare - sau poate în genunchi,
- în mijlocul ucenicilor Săi care la fel cu El Îl însoţesc în această cutremurătoare rugăciune cu tot sufletul lor mişcat de puterea şi însemnătatea acestui moment.
Fiecare cuvânt al rugăciunii Lui răsună în inimile lor cu un adânc ecou, şi lasă o urmă neuitată.
- ... după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu...
Aici ucenicii Domnului îşi vor fi adus bine aminte de cuvântul pe care li-l spusese nu demult când le-a zis: Toate lucrurile Mi-au fost date în Mâini de Tatăl Meu. Şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul afară de Tatăl. Tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl afară de Fiul. Şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Matei 11, 27).
În Mâna Fiului era puterea pentru cunoaşterea Tatălui, iar lor, ucenicilor Săi, El voise a le descoperi această slăvită şi negrăit de fericită cunoaştere.
Prin cunoaşterea Tatălui ei, ucenicii Domnului Isus căpătaseră părtăşia cu El la veşnicia Lui, în centrul căreia vor fi de-acum nedespărţiţi de El.
În ceasul acesta se făcea pecetluirea aceasta din partea Tatălui, la mijlocirea Fiului, prin Lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
De aceea Mântuitorul va folosi neîncetat puterea pe care o are asupra oricărei făpturi trupeşti sau sufleteşti, numai în vederea vieţii veşnice a celor care I-au fost daţi de către Tatăl. Prin faptul că li-L descoperise acestora pe Fiul Său.
Nu există făptură care să nu fie sub puterea lui Hristos.
Nu există putere care să nu fie mai mică decât puterea Lui.
Nu există înălţime care să nu fie mai joasă decât El.
Nu există în toată lumea văzută sau nevăzută ceva care să nu fie stăpânit, controlat, supus şi dominat de puterea lui Hristos.
El porunceşte cu stăpânire gloanţelor războiului,
porunceşte molimelor pustiitoare,
El porunceşte tuturor făpturilor şi tuturor întâmplărilor
- şi ele, toate, trebuie să I se supună Lui, în orice vreme şi în orice loc.
Scumpi copii ai lui Dumnezeu,
fii ai Jertfei lui Hristos şi ai harului Său unic,
voi care aţi avut parte de cea mai mare dragoste a lui Dumnezeu,
voi cărora Tatăl a binevoit să vă descopere pe Fiul,
voi cei de care Fiul S-a îndurat cu o îndurare unică şi eternă ca să vi-L descopere pe Tatăl, devenind astfel prin această descoperire a Lui împreună părtaşi cu El la slava veşnică,
- proslăviţi-l pe Dumnezeu cu o nemărginită recunoştinţă!
Voi acum nici nu bănuiţi ce mare este harul de care v-a învrednicit pe voi Dumnezeu.
Voi vedeţi acum abia ceva din ce v-a făcut vouă Tatăl.
Simţiţi atât de puţin din ceea ce într-adevăr aţi primit.
Dar nici nu bănuiţi încă ce strălucită şi negrăită este moştenirea pentru care aţi fost înfiaţi prin Duhul spre viaţa veşnică.
Bucuraţi-vă în această nădejde.
Umpleţi-vă de această credinţă
şi fericiţi-vă cu această iubire, preamărindu-L pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt pe veci ale Lui (1 Tes. 3, 13).
Tot ce se petrece în jurul vostru lucrează spre viaţa voastră veşnică, după cuvântul rugăciunii lui Hristos.
Nu numai bucuria marilor adunări frăţeşti libere, ci şi duioşia micilor adunări prigonite.
Nu numai sănătatea ci şi boala.
Nu numai fraţii ci şi vrăjmaşii.
Nu numai câştigurile ci şi paguba.
Nu numai vremile de pace ci şi cele de frământări.
Nu numai izbânzile ci şi înfrângerile voastre.
Nu numai bucuriile ci şi întristările,
- toate-toate, prin puterea lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru Preaiubit, lucrează acum şi vor lucra totdeauna spre a vă da vouă viaţa veşnică (Rom. 8, 28).
Nu vă întristaţi prea mult că nu aveţi parte prea fericită de viaţa aceasta. Hristos Domnul vostru v-a promis vouă fericirea adevărată nu aici - ci Acolo.
Nu în lumea aceasta ci în cealaltă.
Nu unde nu este El, ci Acolo unde este, pe totdeauna.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Pentru nespus de marea dragoste cu care ne-ai iubit şi ne-ai înfiat prin harul descoperirii Tatălui, făcându-ne părtaşi la împreună moştenirea slavei Sale,
pentru revărsarea Duhului Sfânt prin care ne-ai dăruit firea cea duhovnicească asemănătoare cu a Ta
şi pentru că Tu ai supus pentru noi orice făptură, orice putere şi orice împrejurare în folosul dobândirii vieţii noastre veşnice,
- noi Îţi mulţumim cu o recunoştinţă şi iubire veşnică.
Slavă Ţie.
Amin.
+
Nu invidia pe nimeni fiindcă n-are azi dureri
poate-o să le aibă mâine, poate le-a avut el ieri,
ci te bucură că scapă cineva fără necaz
că şi fără-a lui, destule lacrimi sunt pe lume az’.