Rugăciunea Sfântului Apostol Pavel

„Mulțumesc lui Dumnezeu Tatăl pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi”. Se ruga Sfântul Pavel pentru toți în rugăciunile sale, pentru partea pe care o luau la Evanghelie (Fil. 1, 3-5). Mulțumea lui Dumnezeu pentru toți, pentru credința lor (adică a fraților din Roma) care era vestită (Rom. 1, 8).

El îi pomenea neîncetat în rugăciunile sale (Rom. 1, 9).

Mulțumea lui Dumnezeu totdeauna pentru harul primit (1 Cor. 1, 4).

Mulțumea lui Dumnezeu pentru frații din Efes în rugăciunile lui. El cerea ca Dumnezeu Tatăl să le dea un duh de înțelepciune, ca să-L cunoască mai adânc (Efes. 1, 16-18).

Mulțumea lui Dumnezeu în rugăciunile lui, pe care neîncetat le făcea, pentru coloseni (Col. 1, 4).

Mulțumea totdeauna lui Dumnezeu pentru toți, pe care îi pomenea necurmat în rugăciunile sale (2 Tes. 1, 2).

El simțea ca o datorie să mulțumească lui Dumnezeu totdeauna, cum se cuvine (2 Tes. 1, 3).

Față de cele de mai sus, ne dăm seama că Sfântul Pavel era un om al rugăciunii. A înălța rugăciuni și a cere ajutorul Domnului în lucrarea de vestire a Evangheliei și a pomeni bisericile și pe toți frații, era o lucrare care necesita mult timp. Înțelegem de aici că Sfântul Pavel stătea ceasuri întregi în rugăciune. Amin.

Falcău, 4 ianuarie 1956.