Rugăciunea și mulțumirea
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Orice rugăciune împlinită spre noi din partea Domnului, trebuie neapărat să fie urmată de o mulțumire recunoscătoare din partea noastră spre El.
Ce sfântă este totuși și ce duioasă dorința Domnului după mulțumire din partea noastră. Cuvântul Lui parcă ne roagă: ...și fiți recunoscători (Col. 3,15).
2 - Când din cei zece leproși vindecați, doar unul s-a întors să mulțumească, Mântuitorul Bun S-a întrebat cu tristețe: ...de ce numai străinul acesta s-a întors să mulțumească lui Dumnezeu? (Luca 17,18).
Abia al zecelea și-a adus aminte de prima datorie care este a fiecăruia dintre noi. Dar oare acum al câtelea se mai află un recunoscător pentru câte binefaceri primim?
3 - Nu uita nici una din binefacerile Domnului, - este una dintre cele mai duioase și mai triste porunci ale Cuvântului Sfânt (Psalm 103,2).
Duioasă pentru că vorbește despre cea mai dulce datorie a noastră. Și tristă pentru că o împlinim atât de puțini și atât de puțin.
4 - Cât de minunat este când rugăciunile noastre de cerere - sunt urmate în aceeași măsură de rugăciunile noastre de mulțumire.
Nimic nu poate echilibra mai frumos relațiile de dare și de primire, de binefacere și de recunoștință, de adus și de dus - dintre noi și Dumnezeu, ca rugăciunile noastre de mulțumire.
5 - Dacă ne-am unit soarta noastră cu a lui Hristos și cu a Evangheliei Sale, - nici noi nu putem avea parte în lumea aceasta de o altfel de soartă de cum a fost a Lui...
Dar dacă am înțeles cu adevărat voia și lucrarea cea nespus de înțeleaptă a lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi totdeauna Lui, pentru toate lucrurile (Efes. 5,20).
Nu numai pentru că aceasta este voia Lui cu privire la noi, ci și pentru că tocmai acestea sunt spre cel mai mare bine al nostru (Rom. 8,28).
6 - Diavolul, pentru că nu poate lovi direct în Dumnezeu, va lovi totdeauna în cei pe care Hristos îi iubește cel mai mult, - tocmai pentru că și ei Îl iubesc pe El la fel. Dar în loviturile îngăduite de Domnul să le sufere ei, - Dumnezeu le dă o nespus mai mare mulțumire, tocmai pentru că au fost învredniciți să sufere din pricina Lui (Fap. Ap. 5,41; Rom. 5,3).
7 - Cei mai scumpi înaintea Domnului, vor fi loviți de vrăjmașul lui Hristos, totdeauna cel dintâi. Pentru că Satana știe cuvântul cel mai dureros al Domnului care zice: cine se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui - zice Domnul (Zaharia 2,8).
Și cine sunt mai scumpi înaintea lui Dumnezeu, ca acei care Îi cântă Lui mai inspirat?
8 - Nu vă plângeți niciodată când aveți parte de vreo suferință, fie din partea lui Dumnezeu, fie din a oamenilor, nu vă dați seama câte adevăruri află omul în școala suferinței. Ce află omul acolo, nu mai află niciodată și nicăieri în altă parte.
9 - Părintele nostru duhovnicesc, dacă a aflat atâtea adevăruri minunate și atâtea taine adânci ale lui Dumnezeu, le-a aflat toate acestea numai în anii cei mai grei, și în cuptoarele cele mai aprinse ale suferinței...
10 - Suferința - zice el - mi-a dat mie mierea cea dulce cu care am uns toate cuvintele și scrierile mele. Pentru asta le iubiți și pentru asta vă plac aceste scrieri.
Fără mierea aceasta ar fi și ale mele toate uscate și serbede ca și ale celor care n-au trecut pe acolo.
11 - Dacă veți cerceta viața oricăror oameni de sfințenie ori de geniu, veți vedea de câtă suferință au avut parte în viața lor. Cu toate acestea sau poate tocmai pentru aceasta, câtă muncă și de ce înaltă frumusețe au avut parte.
Suferința le-a perfecționat întruna ființa și le-a ținut-o în așa apropiere de Dumnezeu încât au devenit aproape nepământești. Ori de câte ori ne atingem de ei - simțim și noi asta, cum spune Cuvântul Sfânt (1 Cor. 3,12).
12 - Trebuie să ne rugăm mult Duhului Sfânt să ne dea harul priceperii de a discerne adevărul cel de aur, din multele adevăruri de paie.
Și să-I mulțumim nu numai pentru că ni l-a dat, ci și pentru că l-am primit. Nu numai pentru că ni l-a lăsat, - ci și pentru că l-am aflat. Nu numai pentru că l-am dobândit, ci și pentru că l-am păstrat.
13 - Totuși dacă trebuie să greșim în ceva, mai bine să greșim făcând prea mult pentru Domnul - decât făcând prea puțin.
Dacă este ceva care am spus prea mult, - cei ce se mulțumesc cu puțin pot să arunce restul... Dacă spunem zece mii de cuvinte, - cei ce sunt mulțumiți cu cinci, pot să uite restul.
De aruncat putem arunca oricând. De aflat nu aflăm chiar oricând. Mai bine să ai din ce alege decât să n-ai.
14 - Totuși noi, dacă suntem producători de grâu - se cuvine să-l dăm celor ce ni-l cer selectat, curățit, ales. Să nu trebuiască să-l cearnă ei. Mulți n-au cu ce - și atunci înghit și ce nu le face bine.
15 - Lucrarea alegerii grâului nostru o face ori vântul, ori ciurul.
Vântul o face blând, răcoros și plăcut, ziua în arie și la lărgime.
Ciurul o face dureros, aspru și greu, adesea noaptea, în furtună și în strâmtorare.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru liniște și să ne lăsăm curățiți de vânt și lopată. Și să ne rugăm să nu ajungem în ciur, în furtună și strâmtorare.
16 - Dar chiar ajunși în ciur - să-I mulțumim lui Dumnezeu că nu ne lasă să putrezim cu gunoaiele în noi, ci face totul spre a ne curăți de tot ce noi nu am vrut să ne lăsăm curățiți ușor de vântul - și de Cuvântul Lui.
17 - O rugăciune atunci este desăvârșită când în toate privințele este plăcută lui Dumnezeu, nu numai în cuvintele ei, sau în miezul ei duhovnicesc, - ci chiar și în înfățișarea noastră dinafară, - în orice loc ne-am ruga.
18 - Mulți nu iau prea cu grijă seama la înfățișarea și la poziția lor trupească în timpul rugăciunii, spunând că starea lăuntrică este totul. Nu-i chiar așa. Este foarte însemnat lucru - și cum suntem îmbrăcați și cum stăm așezați în timpul cel sfânt al rugăciunii, când ne înfățișăm chiar înaintea lui Dumnezeu, nu numai sufletește ci chiar și trupește.
19 - Actul rugăciunii, ca și actul creației trebuie să fie de același nivel sfânt. Când cerem ceva lui Dumnezeu, - sau primim ceva de la El, - s-o facem așa încât fie că ne dă El nouă, fie că Îi dăm noi Lui, să fie totul de același preț divin.
20 - Adevărații oameni ai rugăciunii, au fost totdeauna și oameni ai mulțumirii.
Recunoștința este una dintre cele mai frumoase, mai înalte și mai cerești virtuți.
Și poate cea mai rară pe lumea asta.
Doamne Dumnezeul Binefacerilor, fă-ne s-o avem totdeauna așa în viața noastră.
Amin.