Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.
Omul care se poartă în aşa fel, încât face totdeauna pe alţii să se teamă cu groază de el, acela este un suflet de om rău,
căci de un om cu suflet bun, nu se teme nimeni.
Un om adevărat, nu va insufla groază în jurul său, ci îşi va exercita autoritatea sa prin respectul pe care şi-l va impune în linişte, tuturora prin inteligenţa, prin bunătatea şi nobleţea sa.
Va dobândi ascultarea semenilor săi prin înţelepciunea sa,
prin simţul său de dreptate,
prin comportarea lui morală şi demnă,
prin cinstea sa, nu prin ciomag şi prin strigăte, nu prin apăsare, nu prin apărare şi cruzime.
Oamenii trebuie să aibă între ei iubire, apropiere, prietenie şi respect unii faţă de alţii, şi nu groază.
Cine umblă să facă pe alţii să se teamă de el, acela este o fiară şi nu om.
Un astfel de om nu va afla niciodată nici dragostea nici adevărul, căci în jurul lui nu trăieşte decât minciuna, ura şi prefăcătoria. Şi pe faţă şi în ascuns.
Când se teme cineva de tine... de mânia ta, de răzbunarea ta,
de privirea ta, de gura ta, de apropierea ta,
- atunci trebuie mai întâi să te îngrozeşti tu în ce stare ai ajuns, căci atunci starea ta e rea.
Nici vitele tale, nici câinele tău, nici fiinţele tale,
nici lucrurile tale, nici nimic al tău nu trebuie să se teamă de tine. Nici semenii tăi nici familia ta.
Dar omul acela căruia i se dă pe o clipă în lumea asta o sabie, sau un scaun, sau o cheie, ajunge adesea fioros ca o sălbăticiune, uitând că este om şi că trebuie să fie om. Această creatură de nimic, uită cât de nimic este şi caută să le bage groaza de el în toţi semenii săi, fiindcă n-are nimic din ceea ce le-ar putea atrage respectul şi iubirea acestora.
Stăpânul temut şi veşnic al acestuia care îşi îngrozeşte supuşii săi, va veni tocmai în ceasul în care nu se aşteaptă, şi în ziua în care el nu ştie. Iar soarta lui, va fi după meritul lui (Matei 24, 48-51).
Tu fiul meu să nu bagi groază de tine în nimeni.
Oamenii trebuie să ajungă să se teamă numai de Dumnezeul tău şi al lor. De nimeni altcineva (Luca 12, 5).
Nu uita niciodată că toţi cei care au îngrozit pe alţii, au avut un sfârşit groaznic şi o veşnicie îngrozitoare.
Dar dacă cineva este făcător de rele,
făcător de dezbinări şi de tulburare în Lucrarea Domnului sau între semenii săi,
un astfel de om, trebuie să aibă şi el de cine să se teamă.
Pentru astfel de oameni care umblă numai cu gânduri ascunse şi cu planuri rele, tu om al lui Dumnezeu trebuie să fii de temut.
Împotriva acestora trebuie să fii un luptător hotărât şi nebiruit până la moarte (Psalm 45, 3-4; Tit 1, 9).
Să tremure de frica ta hoţul, tulburătorul şi dezbinătorul Lucrării lui Dumnezeu,
ca să se teamă de ceea ce face,
iar fraţii tăi să simtă că au în tine un frate adevărat,
Deci fii hotărât şi necruţător faţă de cei stricători şi răi.
Dumnezeule al Adevărului şi al Iubirii,
Te rugăm ridică în Lucrarea Ta cât mai mulţi bărbaţi viteji, pentru ca fiind plini de blândeţe cu oamenii, să fie necruţători cu răul,
să fie plini de smerenie faţă de învăţătură şi credinţă,
dar să fie şi plini de îndrăzneală împotriva celor ce umblă să le strice pe acestea.
Să fie plini de bunătate şi răbdare faţă de cei slabi şi neştiutori,
dar să fie plini de hotărâre şi de necruţare faţă de cei care umblă să înşele, să strice şi să rătăcească sufletele de la Adevăr şi de la unitatea cea sfântă a iubirii de Tine.
Căci aşa luptători doreşti Tu.
Şi Te rugăm să ne faci şi pe noi înşine aşa, căci Tu ne-ai încredinţat turma Ta nu numai s-o paştem, ci s-o şi păzim.
Amin.
+
Fiii mei, fiţi buni la suflet, chiar mai greu de-ar fi să fie
cei cuminţi sunt totdeauna buni, iubind cu bucurie,
răi sunt numai proştii-n lume, răutatea stă-n prostie.
+
De la trandafir, mireasma doar o clipă de-o simţeşti
pe când rana lui de ghimpe, câtă vreme-o pomeneşti...
- fiul meu, când dai mireasmă, fii atent să nu răneşti.