Seriozitatea urmării lui Hristos

Vorbirea fratelui Ioan Voina la adunarea de la Cărpiniș aprilie 1979 (?)

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Ne bucurăm din toată inima, în primul rând pentru că Hristos e prezent în mijlocul nostru. Ne bucurăm și de clipa aceasta minunată, și de harul acesta deosebit și minunat că avem în mijlocul nostru doi păstori sufletești. Am dori din toată inima și din tot sufletul ca Domnul să-i înmulțească pe păstorii sufletești, alături de aceștia dragi și scumpi care într-adevăr își iubesc oile.

Ne bucurăm, cum am spus, și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul acesta deosebit, pentru clipa aceasta minunată. Ce lucru minunat și ce clipă minunată, iubiții mei, e să-L avem pe Hristos în mijlocul nostru! Ne-am bucura și mai mult ca fiecare dintre noi să spună ca Apostolul Pavel: „De-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. M-am gândit la cuvintele de la Ioan 7, 37-39. Titlul acestor versete este: Iisus, apa vieții. În locul acesta, apostolul vorbește despre Domnul Iisus în chip deosebit și în chip minunat. Însuși Domnul spune: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”. Era vorba numai de cei care însetează. „Dacă însetează cineva”...

Tot așa și aici, iubiții mei, dacă însetează cineva, să vină la El și să bea. Nu la noi, iubiții mei. „Cine crede în Mine, spune El, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum spune Scriptura”. Iar în versetul 39, Cuvântul spune mai departe: „Spunea aceste lucruri despre Duhul Sfânt, pe Care avea să-L primească cei ce vor crede în El”.

Iată, e vorba că cei care se încred în El vor primi Duhul Sfânt, așa cum a făgăduit Domnul atunci, înainte de a se despărți de apostoli, de ai Săi, [când a zis]: „Vă voi trimite pe Duhul adevărului, Care să rămână cu voi în veac. Pe duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L vede și nu-L cunoaște. Dar voi Îl cunoașteți, că rămâne cu voi și va fi în voi”. Vorbesc despre cei care au făcut legământ, despre cei care au crezut din toată inima, pentru că știm, într-adevăr, că cei care cred primesc în schimb ceea ce a primit femeia aceea cu scurgere de sânge, care de acasă a spus: „Am să mă duc la El și, măcar de haina Lui să mă ating, voi fi salvată”. Și într-adevăr, atunci când femeia a ajuns la El și s-a atins de haina Lui, Domnul Iisus a simțit că s-a atins cineva de El. Și a întrebat:

„Cine s-a atins de Mine?” Și apostolii Îi spun: „Ce mai întrebi că cine s-a atins de Tine? Tu nu vezi lumea cum Te îmbulzește?”. Dar El a spus: „S-a atins cineva de Mine, că am simțit că a ieșit o putere din Mine”.

Deci, dacă cineva se atinge de Hristos, trebuie să primească în schimb o putere, trebuie să primească în schimb Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a făgăduit tuturor celor care se încred în El.

Vreau să mă mărginesc la textul de la Romani, capitolul 8, versetele 8 și 9. Acolo Apostolul Pavel se adresează celor credincioși și le spune: „Cei pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Deci voi nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește, în adevăr, în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui”.

Cuvântul lui Dumnezeu spune și în Psalmul 49, și în Isaia 55, către toate popoarele: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape”. Ne bucurăm din toată inima că sunt atâtea suflete aici în fața lui Dumnezeu, așa cum Corneliu, atunci când Petru a venit de la Iope în casa lui, i-a spus: „Iată, acum toți suntem în fața lui Dumnezeu. Spune-ne tot ce ți-a poruncit Dumnezeu să ne spui”

Iubiților frați, iată, și noi suntem toți în fața lui Dumnezeu. Și am dori din toată inima și din tot sufletul ca toți câți suntem aici, fraților, să fim într-adevăr copii ai lui Dumnezeu. Am vrea să fim cu toții o inimă și-un suflet pentru mântuirea noastră și pentru desăvârșirea noastră.

Dar am văzut chiar acolo unde femeia aceea s-a atins de Domnul Iisus că a fost o gloată așa de mare și Domnul spune: „S-a atins cineva de Mine!” Vedeți, dragii mei, dintr-o gloată așa de mare, un singur suflet s-a atins de Hristos. Domnul n-a mai vorbit despre altcineva, decât despre femeia aceea care s-a atins cu credință de El. Deci am dori din toată inima ca toți care au venit aici să se gândească la sufletul lor, luând aminte la Evanghelia de astăzi, din Marcu 8, 34 - 38: „Cine se va lepăda de Mine și de cuvintele Mele în mijlocul acestui neam ticălos și preacurvar, și Eu Mă voi lepăda de el”.

Iubiții mei, dorim ca privirile și gândurile noastre să fie îndreptate spre Acela care Și-a dat viața pentru noi. Spre Acela în fața Căruia „se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ. Și orice limbă va mărturisi, spre slava lui Dumnezeu, că Iisus Hristos este Domnul”.

Nu vreau să lungesc [cuvântul meu], pentru că mai sunt și alți frați care vor să vorbească. Dar numai atâta am vrut să adaug, iubiții mei, și să fac cunoscut din Cuvântul lui Dumnezeu că aceia care într-adevăr vin la Domnul Iisus, aceia care fac legământ cu El, aceia primesc în schimb o putere de sus, așa cum a spus Domnul: „Rămâneți în cetate până vă voi umple cu putere de sus”.

Domnul să ne umple cu putere de sus pe toți. El să le ajute acelora care au făcut acest pas, care au făcut acest legământ veșnic cu Domnul Iisus, [să-l țină cu adevărat], așa cum spune Psalmul 50: „Strângeți-i pe credincioșii mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă”. Căci legământul se poate rupe din cauza unui păcat, dragii mei. Știți că păcatul face un zid de despărțire dintre noi și Dumnezeu. De aceea, cei care au făcut legământul să-și dea toată silința, cum îndeamnă Apostolul Petru: „Dați-vă și voi toate silințele să uniți cu credința fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați și cu dragostea de frați iubirea de oameni. Că dacă veți avea din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ceea ce privește deplina cunoștință a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate”. Iată, suflete care au fost curățite de vechile lor păcate au uitat...

Să nu ne lăsăm amăgiți, dragii mei și să ne dăm toate silințele. Până în momentul când am crezut nu ni s-a cerut altceva, decât să credem. Dar iată, mai departe, apostolul spune: „Iar voi să uniți cu credința fapta” . și așa mai departe.

Domnul să ne ajute să ne dăm toate silințele, să facem voia Lui. Amin.