Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
Binecuvântat să fie numele ucenicului nedespărțit de Isus pe orice drum și în orice loc. El nu va merge singur niciodată ci totdeauna va mai găsi și un alt ucenic să facă tot așa ca el.
Unde este un om al lui Dumnezeu care cu o credincioșie statornică Îl urmează pe Isus, acolo totdeauna se va mai afla și altcineva să i se alăture. Altcineva care să vină după el pe urmele Domnului Isus.
Când tu te hotărăști să mergi după Isus, curajul tău și hotărârea ta îi vor face și pe alții să te urmeze. Astfel tu vei fi o binefacere prin Hristos pentru mulți.
Iar în Ziua Răsplătirilor vei fi binecuvântat pentru aceasta, nu numai de Hristos ci și de ai Lui.
De aceea frate credincios, fii hotărât în a-L urma pe Hristos chiar și la condamnare pentru că nici nu știi cine privește la curajul tău. Și cine se va lua pe urmele tale să facă și el așa.
În vremile de prigonire ale primilor creștini, mulți dintre păgâni care îi vedeau cu ce curaj și iubire mergeau creștinii la moarte pentru Hristos, se alăturau martirilor spunând: Dacă oamenii aceștia merg atât de voioși la moarte pentru Acest Isus, înseamnă că El este Dumnezeu Adevărat și Viața Veșnică. Să mergem și noi prin moarte cu ei la această viață.
Simon Petru trebuie să fi mers la început cu puternică hotărâre după Isus.
Cuvântul pe care și-l dase cu câteva ceasuri mai înainte:
- Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte... (Luca 22, 33) - Petru părea acum hotărât să și-l țină cu orice preț.
Curajul lui Petru din clipa aceasta era asemănător aceluia din noaptea neuitată cu furtună și vânturi puternice de pe mare când zisese: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi și voi veni la Tine peste valuri (Matei 14, 28).
O, dacă acest binecuvântat curaj al sfântului ucenic, ar fi ținut până la capăt!
O, dacă această sfântă făgăduință și-ar fi ținut-o el până la sfârșit!
O, dacă măcar de data aceasta nu s-ar fi îndoit, ca atunci.
- Dacă de data aceasta măcar nu și-ar fi luat tot ca atunci ochii de la Isus, ca să se uite la aceste valuri de ură, de gloate, de amenințări - cum se uitase atunci la marea agitată, - ce minunat ar fi fost Petru!
E frumoasă o hotărâre a noastră într-o clipă de mare avânt al credinței pentru Hristos.
E binecuvântat legământul pe care îl punem în mijlocul fraților și în fața lui Dumnezeu, că nici viața și nici moartea nu ne vor mai despărți de dragostea Lui.
E slăvită și vrednică și în fața cerului și a pământului îndrăzneala acelui suflet care pentru credința lui în Dumnezeu declară sus și tare că este gata la orice.
Dar numai vorbele mari, vai, nu sunt de ajuns.
Dacă nu sunt urmate de faptele mari în numele cărora se spun, în zadar e orice promisiune, în zadar e orice legământ.
Ele seamănă cu banii de hârtie cu multe zerouri, dar fără nici o acoperire în aur.
Pe hârtie scrie cifre mari, promisiuni mari, valori mari - dar, în zadar. Cel care le-a emis, - n-are aurul cu care să le acopere.
Și frumoasele hârtii rămân fără nici un preț.
Credinciosule și frate, să luăm și noi seama la acest moment, la un mare și trist adevăr, pe care ni s-a dat să-l încercăm și noi înșine, cu o dureroasă amărăciune, de multe ori.
Am auzit adeseori, înainte de încercare și noi, mari promisiuni sau poate chiar și noi le-am făcut pe acestea.
Am văzut înainte de război lăudându-se mulți viteji, sau am fost chiar noi unii dintre acei lăudăroși.
Am cunoscut în vremile liniștite multe legăminte și promisiuni veșnice și curajoase. Sau poate chiar și noi le-am spus vreodată.
Dar vai, când a venit noaptea, când s-au stârnit vânturile potrivnice și s-au ridicat valurile amenințătoare - ce scufundări am văzut!
Ce lepădări am auzit!
Ce de vânzări am încercat! Ce amară ne este și acum gura și inima de ele!
Să ne mai aducem aminte încă odată de toate acestea și să ne cercetăm pe noi înșine - cum am trecut prin ele, sau cum am căzut.
Iar dacă trebuie să ne rușinăm de trecut să nu fie așa și de viitor!
Ci printr-o puternică alipire de Hristos să fim în stare să ne ținem cu fapta toate sfintele noastre legăminte pe care le-am făcut lui Hristos și fraților noștri. Dar mulți nu vor mai putea face asta nici acum și nici în veac. Căci păcatul în care au căzut nu mai poate avea nici o iertare, nici o nădejde.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Din toată inima Îți mulțumim Ție pentru puterea pe care ai dat-o marilor Tăi ucenici care făgăduindu-Ți că Te vor urma până la sfârșit, și-au ținut acest legământ, chiar dacă pe urmele Tale au mers cum spusese sfântul Petru, la temniță și la moarte.
Și ne rugăm să ai milă de acei slăbănogi ucenici care în clipa cea grea s-au lepădat de Tine și s-au scufundat, de frica unui om mic sau nimic. Și dacă mai este o cât mai mică nădejde, ajută-i!
Îndură-Te și de noi și ne ajută să fim vrednici de Tine și când vorbim, dar mai ales când facem ceea ce am vorbit.
Amin.
+
Dacă ți-ai pierdut curajul la necaz, iubitul meu,
nu-ți vei ușura necazul ci-l vei face și mai greu.