Smerenia şi dragostea adevărată
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Numai acela care este mai presus decât toţi, poate să primească a fi în urma tuturor.
Numai Învăţătorul şi Domnul poate primi să spele picioarele ucenicilor Săi neştiutori şi slabi,
căci numai păstorul poate să meargă în urma tuturor oilor spre a le ajuta pe fiecare şi pe toate.
Hristos Domnul nostru, El Singur să-i înalţe pe toţi,
să-i ajute pe toţi,
să-i mântuiască pe toţi,
fiindcă El Singur a suferit pentru toţi,
a murit pentru toţi.
S-a înălţat pentru toţi, ca să mijlocească la Tatăl pentru toţi.
Fiindcă numai El ne-a iubit pe toţi,
2 - Cum Hristos a făcut totul din dragoste pentru noi, tot aşa şi noi să fim în stare să facem totul pentru El.
Preţuindu-L mai presus ca orice, pe Dumnezeu.
Mai presus ca interesele, distracţiile şi prieteniile noastre,
mai presus decât soţia, părinţii, ori casa noastră,
mai presus ca situaţia, libertatea sau chiar viaţa noastră,
mai presus decât pe oricine să-L slujim,
să-L iubim şi să-L urmăm
- prin talentele noastre,
prin mijloacele noastre,
prin tot ce avem numai pe Dumnezeu.
3 - Dacă este pe pământul acesta vreo fiinţă pe care tu o iubeşti cu toată puterea inimii tale,
cu toată căldura sufletului tău,
cu toată lumina slujirii tale,
să ştii că şi mai mult decât pe acestea tu trebuie să-L iubeşti şi să-L slujeşti pe Hristos atât de mult, încât dacă El ţi-ar cere, să fii în stare să-I jertfeşti chiar şi pe fiinţa aceea, cum a făcut Avraam.
Şi să poţi renunţa pentru El, chiar şi la această comoară a inimii tale.
Abia atunci ai devenit vrednic de El.
4 - Oricât de legiuită ar fi iubirea pe pământ,
dacă în inima ta ajunge ca această iubire să fie mai presus ca iubirea pentru Hristos,
adică întrece supunerea faţă de Cuvântul Său,
- atunci această iubire devine o fărădelege.
Tu mai ai atunci şi un alt dumnezeu, mai presus ca Dumnezeul Cel Adevărat, pentru tine.
Iată idolul tău...
Şi ce mulţi sunt acei idoli azi în lumea aceasta!
5 - Dacă ai o stare aleasă, dobândită cu greu,
- şi păstrată cu un greu şi mai mare,
- nu uita, oricât ai ţine la starea ta, la casa ta, la slujba ta, - tu trebuie să ţii la Hristos mai mult decât la fiecare din acestea
- şi decât la toate împreună.
Trebuie să fi în stare a renunţa la toate acestea, dacă dragostea şi ascultarea de Hristos ţi-ar cere aceasta!
Atunci L-ai iubi cu adevărat pe Dumnezeu.
6 - Dacă ai dorinţe pentru împlinirea cărora ai fi în stare să faci orice pe lumea asta,
- nu uita: Hristos trebuie să fie în ochii tăi şi în inima ta mai presus ca orice dorinţă.
Şi dacă împlinirea vreunei dorinţe pe pământ, ţi-ar cere să treci peste dragostea de Hristos
şi peste ascultarea de poruncile Lui,
- nu uita: trebuie să fi gata,
fără nici o ezitare şi fără nici un regret,
să renunţi la dorinţa ta, pentru Isus Hristos Domnul tău.
Atunci ai dovedi că-L iubeşti cu adevărat.
7 - Dacă oamenii mari în lumea aceasta
prin puterea şi înţelepciunea lor
ar căuta să te facă prin ameninţări sau promisiuni
să treci peste Cuvântul, peste ascultarea şi peste Numele lui Isus Hristos Domnul tău,
- nu uita: renunţă la orice şi înfruntă orice,
- suferă orice şi fii gata să plăteşti orice,
- fără să stai nici o clipă la îndoială,
numai ca să fii credincios şi alipit cu hotărâre şi cu statornicie de Isus Hristos Mântuitorul tău şi Comoara ta.
Atunci ar vedea El, că tu Îl iubeşti cu adevărat.
8 - Vine ziua când toţi cei dragi ai tăi vor fi părăsiţi de tine sau tu de ei.
Tot ce ai avut mai de preţ, vei pierde înainte,
sau vei lăsa în urmă.
Toţi cei mari de pe pământ, nu vor mai fi.
Şi toată slava lumii se va preface în praf şi cenuşă.
Toţi vitejii lumii vor fi ca nişte bocitoare.
Şi tot Universul se va închina Aceluia Singurul care l-a făcut.
Atunci şi tu vei primi o nebănuită răsplată şi laudă dacă Îl vei fi iubit şi preţuit mai mult pe El ca orice.
Mângâie-te cu aceasta şi fii despăgubit, pentru toate jertfele date pentru Hristos.
9 - Adevărul de la fiecare mărturisitor al Său, ochii curaţi şi treji,
minte sănătoasă şi trează,
gură înflăcărată şi trează,
Adevărul care să fie văzut bine
şi să fie spus bine.
Hristos care este în primul rând Adevărul şi El ni le cere toate acestea pentru dragostea cu care trebuie să-L iubim şi să-L slujim.
Cu toate acestea ale noastre.
10 - Credinţa este aceea care îndrumă şi înflăcărează toate simţămintele şi lucrările noastre,
- disciplinate armonios
în realizarea unei trăiri înalte în Hristos.
De aceea credinţa care este adevărată - nu e numai sentiment ci e şi raţiune.
Ba, încă este în primul rând raţiune, adică este cugetare sănătoasă.
Căci prin aceasta cunoaştem
11 - Fără Adevăr, credinţa este ca sentimentul fără raţiune,
ca inima fără creier,
ca un cal puternic, aprins şi sănătos, - dar fără frâu.
Poate să meargă şi bine desigur,
- dar mai degrabă merge rău.
Poate să alerge şi năvalnic şi pe drumul bun desigur,
- dar totdeauna trebuie să te aştepţi mai degrabă la fiecare pas să răstoarne şi să strice totul.
S-o ia razna peste şanţuri,
să alerge pe drumuri rele
şi să se prăbuşească în cea dintâi prăpastie.
Inima fără creier, de obicei aşa face.
12 - Toate nenorocirile au izvorât de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului.
De unde oamenii nu au mai umblat conduşi de judecata sănătoasă a minţii
ci de instinctele şi pasiunile inimii înaintaşe.
Nici chiar dragostea care este şi ea tot un sentiment al inimii, nu este totdeauna cel mai bun sfătuitor
decât atunci când are şi ea înţelepciunea ei.
Dragostea noastră aşa să fie.
13 - Este scris despre dragoste că ea... crede totul,
că acopere totul
şi că trebuie să te gândeşti şi la rău,
- fiindcă mulţi sunt făcătorii de rele,
mincinoşii şi tâlharii...
Dragostea uşor închide ochii, Adevărul nu.
14 - Dumnezeu a alcătuit fiinţa noastră trupească în aşa fel încât a aşezat mai presus creierul decât inima.
Pentru ca omul să înţeleagă şi din asta că mai întâi trebuie să fie ascultată mintea cu îndrumarea ei sănătoasă,
- iar după aceea inima cu pornirile ei.
Inima să asculte disciplinată şi să se supună, în tot ce este călăuzită de dreptarul cel bun al minţii sănătoase.
Duhovniceşte în Lucrarea lui Dumnezeu este tot aşa.
Căci toate lucrările Domnului se aseamănă între ele,
legile Sale fiind aceleaşi.
Numai tărâmul lor este altul.
15 - Învăţătura sănătoasă, adică drumul raţional al adevărului, trebuie să fie totdeauna călăuza credinţei
şi îndrumătoarea simţămintelor noastre.
Trebuie să credem, - dar nu oricum,
trebuie să iubim, - dar nu orice,
trebuie să primim, - dar nu pe oricine.
Alegerea aceasta inima n-o poate face.
O face numai mintea.
Şi numai mintea care cunoaşte adevărul.
Ea singură ştie cum să îndrumeze inima să creadă.
Să aleagă ce trebuie iubit şi ce nu.
Altfel totul devine haos şi anarhie.
Şi înăuntrul omului şi în afara lui.
16 - Toate cele ce sunt întemeiate numai pe sentiment - sunt foarte primejduite
şi primejdioase.
Un creştin întreg este numai acela care îmbină armonios o minte sănătoasă în Hristos, cu o inimă curată în El.
Pentru că Fiul Tatălui este în Adevăr şi-n Dragoste.
În amândouă.
Dar mai întâi în Adevăr.
Aşa trebuie să fim şi noi. Întâi în învăţătura sănătoasă.
Apoi în unitatea frăţească ascultătoare.
Atunci suntem în Hristos.