Smerenia și dragostea adevărată
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Numai acela care este mai presus decât toți, poate să primească a fi în urma tuturor.
Numai Învățătorul și Domnul poate primi să spele picioarele ucenicilor Săi neștiutori și slabi,
căci numai păstorul poate să meargă în urma tuturor oilor spre a le ajuta pe fiecare și pe toate.
Hristos Domnul nostru, El Singur să-i înalțe pe toți,
să-i ajute pe toți,
să-i mântuiască pe toți,
fiindcă El Singur a suferit pentru toți,
a murit pentru toți.
S-a înălțat pentru toți, ca să mijlocească la Tatăl pentru toți.
Fiindcă numai El ne-a iubit pe toți,
2 - Cum Hristos a făcut totul din dragoste pentru noi, tot așa și noi să fim în stare să facem totul pentru El.
Prețuindu-L mai presus ca orice, pe Dumnezeu.
Mai presus ca interesele, distracțiile și prieteniile noastre,
mai presus decât soția, părinții, ori casa noastră,
mai presus ca situația, libertatea sau chiar viața noastră,
mai presus decât pe oricine să-L slujim,
să-L iubim și să-L urmăm
- prin talentele noastre,
prin mijloacele noastre,
prin tot ce avem numai pe Dumnezeu.
3 - Dacă este pe pământul acesta vreo ființă pe care tu o iubești cu toată puterea inimii tale,
cu toată căldura sufletului tău,
cu toată lumina slujirii tale,
să știi că și mai mult decât pe acestea tu trebuie să-L iubești și să-L slujești pe Hristos atât de mult, încât dacă El ți-ar cere, să fii în stare să-I jertfești chiar și pe ființa aceea, cum a făcut Avraam.
Și să poți renunța pentru El, chiar și la această comoară a inimii tale.
Abia atunci ai devenit vrednic de El.
4 - Oricât de legiuită ar fi iubirea pe pământ,
dacă în inima ta ajunge ca această iubire să fie mai presus ca iubirea pentru Hristos,
adică întrece supunerea față de Cuvântul Său,
- atunci această iubire devine o fărădelege.
Tu mai ai atunci și un alt dumnezeu, mai presus ca Dumnezeul Cel Adevărat, pentru tine.
Iată idolul tău...
Și ce mulți sunt acei idoli azi în lumea aceasta!
5 - Dacă ai o stare aleasă, dobândită cu greu,
- și păstrată cu un greu și mai mare,
- nu uita, oricât ai ține la starea ta, la casa ta, la slujba ta, - tu trebuie să ții la Hristos mai mult decât la fiecare din acestea
- și decât la toate împreună.
Trebuie să fi în stare a renunța la toate acestea, dacă dragostea și ascultarea de Hristos ți-ar cere aceasta!
Atunci L-ai iubi cu adevărat pe Dumnezeu.
6 - Dacă ai dorințe pentru împlinirea cărora ai fi în stare să faci orice pe lumea asta,
- nu uita: Hristos trebuie să fie în ochii tăi și în inima ta mai presus ca orice dorință.
Și dacă împlinirea vreunei dorințe pe pământ, ți-ar cere să treci peste dragostea de Hristos
și peste ascultarea de poruncile Lui,
- nu uita: trebuie să fi gata,
fără nici o ezitare și fără nici un regret,
să renunți la dorința ta, pentru Isus Hristos Domnul tău.
Atunci ai dovedi că-L iubești cu adevărat.
7 - Dacă oamenii mari în lumea aceasta
prin puterea și înțelepciunea lor
ar căuta să te facă prin amenințări sau promisiuni
să treci peste Cuvântul, peste ascultarea și peste Numele lui Isus Hristos Domnul tău,
- nu uita: renunță la orice și înfruntă orice,
- suferă orice și fii gata să plătești orice,
- fără să stai nici o clipă la îndoială,
numai ca să fii credincios și alipit cu hotărâre și cu statornicie de Isus Hristos Mântuitorul tău și Comoara ta.
Atunci ar vedea El, că tu Îl iubești cu adevărat.
8 - Vine ziua când toți cei dragi ai tăi vor fi părăsiți de tine sau tu de ei.
Tot ce ai avut mai de preț, vei pierde înainte,
sau vei lăsa în urmă.
Toți cei mari de pe pământ, nu vor mai fi.
Și toată slava lumii se va preface în praf și cenușă.
Toți vitejii lumii vor fi ca niște bocitoare.
Și tot Universul se va închina Aceluia Singurul care l-a făcut.
Atunci și tu vei primi o nebănuită răsplată și laudă dacă Îl vei fi iubit și prețuit mai mult pe El ca orice.
Mângâie-te cu aceasta și fii despăgubit, pentru toate jertfele date pentru Hristos.
9 - Adevărul de la fiecare mărturisitor al Său, ochii curați și treji,
minte sănătoasă și trează,
gură înflăcărată și trează,
Adevărul care să fie văzut bine
și să fie spus bine.
Hristos care este în primul rând Adevărul și El ni le cere toate acestea pentru dragostea cu care trebuie să-L iubim și să-L slujim.
Cu toate acestea ale noastre.
10 - Credința este aceea care îndrumă și înflăcărează toate simțămintele și lucrările noastre,
- disciplinate armonios
în realizarea unei trăiri înalte în Hristos.
De aceea credința care este adevărată - nu e numai sentiment ci e și rațiune.
Ba, încă este în primul rând rațiune, adică este cugetare sănătoasă.
Căci prin aceasta cunoaștem
11 - Fără Adevăr, credința este ca sentimentul fără rațiune,
ca inima fără creier,
ca un cal puternic, aprins și sănătos, - dar fără frâu.
Poate să meargă și bine desigur,
- dar mai degrabă merge rău.
Poate să alerge și năvalnic și pe drumul bun desigur,
- dar totdeauna trebuie să te aștepți mai degrabă la fiecare pas să răstoarne și să strice totul.
S-o ia razna peste șanțuri,
să alerge pe drumuri rele
și să se prăbușească în cea dintâi prăpastie.
Inima fără creier, de obicei așa face.
12 - Toate nenorocirile au izvorât de acolo de unde inima a luat-o înaintea creierului.
De unde oamenii nu au mai umblat conduși de judecata sănătoasă a minții
ci de instinctele și pasiunile inimii înaintașe.
Nici chiar dragostea care este și ea tot un sentiment al inimii, nu este totdeauna cel mai bun sfătuitor
decât atunci când are și ea înțelepciunea ei.
Dragostea noastră așa să fie.
13 - Este scris despre dragoste că ea... crede totul,
că acopere totul
și că trebuie să te gândești și la rău,
- fiindcă mulți sunt făcătorii de rele,
mincinoșii și tâlharii...
Dragostea ușor închide ochii, Adevărul nu.
14 - Dumnezeu a alcătuit ființa noastră trupească în așa fel încât a așezat mai presus creierul decât inima.
Pentru ca omul să înțeleagă și din asta că mai întâi trebuie să fie ascultată mintea cu îndrumarea ei sănătoasă,
- iar după aceea inima cu pornirile ei.
Inima să asculte disciplinată și să se supună, în tot ce este călăuzită de dreptarul cel bun al minții sănătoase.
Duhovnicește în Lucrarea lui Dumnezeu este tot așa.
Căci toate lucrările Domnului se aseamănă între ele,
legile Sale fiind aceleași.
Numai tărâmul lor este altul.
15 - Învățătura sănătoasă, adică drumul rațional al adevărului, trebuie să fie totdeauna călăuza credinței
și îndrumătoarea simțămintelor noastre.
Trebuie să credem, - dar nu oricum,
trebuie să iubim, - dar nu orice,
trebuie să primim, - dar nu pe oricine.
Alegerea aceasta inima n-o poate face.
O face numai mintea.
Și numai mintea care cunoaște adevărul.
Ea singură știe cum să îndrumeze inima să creadă.
Să aleagă ce trebuie iubit și ce nu.
Altfel totul devine haos și anarhie.
Și înăuntrul omului și în afara lui.
16 - Toate cele ce sunt întemeiate numai pe sentiment - sunt foarte primejduite
și primejdioase.
Un creștin întreg este numai acela care îmbină armonios o minte sănătoasă în Hristos, cu o inimă curată în El.
Pentru că Fiul Tatălui este în Adevăr și-n Dragoste.
În amândouă.
Dar mai întâi în Adevăr.
Așa trebuie să fim și noi. Întâi în învățătura sănătoasă.
Apoi în unitatea frățească ascultătoare.
Atunci suntem în Hristos.