Suferința și suportarea ei
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Aceeași suferință, oamenii n-o suportă toți la fel. Unii cârtesc, plâng, murmură, strigă văitându-se și privind mereu înapoi.
Alții rabdă, se roagă, tac și îndură, privind mereu înainte.
2 - Unii merg spre cuptor cu spatele, împinși de la spate, siliți de alții, plini de groază, de durere, de regrete și privind numai înapoi spre trecut.
Alții merg spre el cu fața, privind spre viitor, dincolo de suferință și cruce, privesc biruința de după ea și la slava viitoare.
3 - Lot ieșea din Sodoma, privind înainte spre muntele vieții crezând făgăduința salvării.
Femeia sa mergea privind înapoi spre valea morții, spre cetatea pierzării, cu părere de rău după tot ce avuse acolo.
4 - Unii credincioși merg spre cer tot ca femeia lui Lot, mereu părându-le rău după ceea ce au lăsat. Ca poporul biblic prin pustie, cu inima mereu plângând după carnea și usturoiul rămas în Egipt.
5 - Ce durere pentru Dumnezeu și pentru înaintașii sfinți sunt astfel de credincioși, fără nici o dragoste de Canaanul ceresc, - și care totuși fac și ei parte din poporul care a pornit într-acolo!
6 - Mântuitorul nostru Isus Hristos a venit pe pământ ca să moară, dar El a mers spre moarte liniștit, puternic, frumos, cu fața spre Ierusalim, hotărât și gata pentru tot ce știa că va trebui să sufere acolo.
Numai așa îl putea cuceri, după ce va plăti prețul morții.
7 - Marii oameni ai lui Dumnezeu, după pilda lui Hristos, au mers și ei spre suferință, spre jertfă și moartea lor totdeauna cu fața înainte și nu cu spatele.
Au privit spre ele cu liniște și demnitate și le-au înfruntat biruitori.
8 - Am avut și noi de la Dumnezeu harul nu numai să credem ci și să suferim pentru El (Filip. 1, 29). O, ce mare har este harul de a pătimi pentru Hristos!
Harul de a crede îl au mulți, dar harul de a pătimi îl au puțini.
9 - Sfântul Pavel le spune fraților care au primit și ei acest har, să ducă și ei lupta pentru Evanghelie, fără a se lăsa înspăimântați de potrivnici, rămânând tari în același duh și luptând cu un suflet pentru credința Evangheliei (Filip. 1, 27-30).
10 - Acum, după ce vremea cuptoarelor din trecut s-a dus, ne aducem aminte despre acei dintre noi care au mers spre suferința pentru Domnul ca femeia lui Lot, uitându-se cu durere numai înapoi și plângând după cele lăsate acasă.
Ce păcat că astfel de oameni au trecut prin harul acesta fără nici un folos. Și au suferit fără nici un merit!...
11 - Galatenilor le este scris cu durere un cuvânt amar: În zadar ați suferit voi atât de mult? - Dacă într-adevăr este în zadar (Gal. 3, 4).
Căci se poate și să suferi chiar pentru Hristos, dar să suferi spre rușine și nu spre cinste, - dacă te arați nedemn de harul acesta când treci prin el.
12 - Fraților și surorilor, când Domnul va crede că este necesar să primiți harul de a pătimi pentru El, - arătați-vă vrednici de el. Întoarceți-vă toată fața și voi spre el și mergeți în întâmpinarea lui cu toată inima, primindu-l, dacă nu cu bucurie, măcar cu răbdare.
13 - Cel mai frumos este când putem merge spre suferința lui Hristos cu bucurie, după cum este scris la Iacov 1, 3 și cum au făcut frații noștri de la Evrei 10, 34.
14 - Unii au primit cu bucurie chiar și răpirea întregii lor averi, când alții au plătit cu părere de rău chiar și o mică amendă pentru Hristos. Ce mare deosebire este între ei!
15 - Ce avuție nespus mai bună trebuie să-i aștepte în ceruri pe cei care au renunțat fără nici o părere de rău la averile lor răpite! (Evrei 10, 34).
Dar ce durere pentru cei care și la puțin au renunțat numai siliți și contestând.
16 - Chiar aceeași suferință, pe unii îi costă mai mult decât pe alții, fiindcă sensibilitatea sufletelor nu-i la fel.
Unul suferă chiar și pentru o vorbă, ceea ce nu suferă altul nici pentru un pumn.
Pe unul îl doare dacă îl atingi și cu un pai. Altuia nu-i pasă nici dacă rupi de el un ciomag.
17 - De aceea suferința unora va fi mai răsplătită ca a altora, fiindcă fiecare va fi răsplătit după durerea cu care a suportat el suferința îndurată.
18 - Cel căruia i s-a răpit o avere mai mare suportă durerea mai greu decât cel care a avut puțin.
Cel care a avut un loc mai înalt, cade mai greu decât cel care a avut un loc mai jos.
Cel care a iubit mai mult simte mai adânc, decât cel care a iubit puțin.
19 - Dar răsplata va fi după prețul jertfei care l-a costat pe fiecare, fiindcă prețul dinăuntru nu se socotește după cel dinafară.
Cel care are o turmă mare de oi, nu-i pasă dacă pierde zece din ele. Dar cel care numai o oiță - cât suferă după ea!...
20 - Fie că avem o avere mare, fie că avem numai una mică, fie că primim ani mulți, fie puțini, fie că plătim o amendă mare, fie una mică - să dăm cu bucurie sau măcar cu răbdare și fără păreri de rău, ceea ce ne cere Domnul.
Fiindcă bogata Lui îndurare ne va răsplăti nebănuit mai mult.
Și nebănuit mai frumos, de cum I-am făcut noi Lui.
Amin.