Suferinţa şi suportarea ei
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Aceeaşi suferinţă, oamenii n-o suportă toţi la fel. Unii cârtesc, plâng, murmură, strigă văitându-se şi privind mereu înapoi.
Alţii rabdă, se roagă, tac şi îndură, privind mereu înainte.
2 - Unii merg spre cuptor cu spatele, împinşi de la spate, siliţi de alţii, plini de groază, de durere, de regrete şi privind numai înapoi spre trecut.
Alţii merg spre el cu faţa, privind spre viitor, dincolo de suferinţă şi cruce, privesc biruinţa de după ea şi la slava viitoare.
3 - Lot ieşea din Sodoma, privind înainte spre muntele vieţii crezând făgăduinţa salvării.
Femeia sa mergea privind înapoi spre valea morţii, spre cetatea pierzării, cu părere de rău după tot ce avuse acolo.
4 - Unii credincioşi merg spre cer tot ca femeia lui Lot, mereu părându-le rău după ceea ce au lăsat. Ca poporul biblic prin pustie, cu inima mereu plângând după carnea şi usturoiul rămas în Egipt.
5 - Ce durere pentru Dumnezeu şi pentru înaintaşii sfinţi sunt astfel de credincioşi, fără nici o dragoste de Canaanul ceresc, - şi care totuşi fac şi ei parte din poporul care a pornit într-acolo!
6 - Mântuitorul nostru Isus Hristos a venit pe pământ ca să moară, dar El a mers spre moarte liniştit, puternic, frumos, cu faţa spre Ierusalim, hotărât şi gata pentru tot ce ştia că va trebui să sufere acolo.
Numai aşa îl putea cuceri, după ce va plăti preţul morţii.
7 - Marii oameni ai lui Dumnezeu, după pilda lui Hristos, au mers şi ei spre suferinţă, spre jertfă şi moartea lor totdeauna cu faţa înainte şi nu cu spatele.
Au privit spre ele cu linişte şi demnitate şi le-au înfruntat biruitori.
8 - Am avut şi noi de la Dumnezeu harul nu numai să credem ci şi să suferim pentru El (Filip. 1, 29). O, ce mare har este harul de a pătimi pentru Hristos!
Harul de a crede îl au mulţi, dar harul de a pătimi îl au puţini.
9 - Sfântul Pavel le spune fraţilor care au primit şi ei acest har, să ducă şi ei lupta pentru Evanghelie, fără a se lăsa înspăimântaţi de potrivnici, rămânând tari în acelaşi duh şi luptând cu un suflet pentru credinţa Evangheliei (Filip. 1, 27-30).
10 - Acum, după ce vremea cuptoarelor din trecut s-a dus, ne aducem aminte despre acei dintre noi care au mers spre suferinţa pentru Domnul ca femeia lui Lot, uitându-se cu durere numai înapoi şi plângând după cele lăsate acasă.
Ce păcat că astfel de oameni au trecut prin harul acesta fără nici un folos. Şi au suferit fără nici un merit!...
11 - Galatenilor le este scris cu durere un cuvânt amar: În zadar aţi suferit voi atât de mult? - Dacă într-adevăr este în zadar (Gal. 3, 4).
Căci se poate şi să suferi chiar pentru Hristos, dar să suferi spre ruşine şi nu spre cinste, - dacă te araţi nedemn de harul acesta când treci prin el.
12 - Fraţilor şi surorilor, când Domnul va crede că este necesar să primiţi harul de a pătimi pentru El, - arătaţi-vă vrednici de el. Întoarceţi-vă toată faţa şi voi spre el şi mergeţi în întâmpinarea lui cu toată inima, primindu-l, dacă nu cu bucurie, măcar cu răbdare.
13 - Cel mai frumos este când putem merge spre suferinţa lui Hristos cu bucurie, după cum este scris la Iacov 1, 3 şi cum au făcut fraţii noştri de la Evrei 10, 34.
14 - Unii au primit cu bucurie chiar şi răpirea întregii lor averi, când alţii au plătit cu părere de rău chiar şi o mică amendă pentru Hristos. Ce mare deosebire este între ei!
15 - Ce avuţie nespus mai bună trebuie să-i aştepte în ceruri pe cei care au renunţat fără nici o părere de rău la averile lor răpite! (Evrei 10, 34).
Dar ce durere pentru cei care şi la puţin au renunţat numai siliţi şi contestând.
16 - Chiar aceeaşi suferinţă, pe unii îi costă mai mult decât pe alţii, fiindcă sensibilitatea sufletelor nu-i la fel.
Unul suferă chiar şi pentru o vorbă, ceea ce nu suferă altul nici pentru un pumn.
Pe unul îl doare dacă îl atingi şi cu un pai. Altuia nu-i pasă nici dacă rupi de el un ciomag.
17 - De aceea suferinţa unora va fi mai răsplătită ca a altora, fiindcă fiecare va fi răsplătit după durerea cu care a suportat el suferinţa îndurată.
18 - Cel căruia i s-a răpit o avere mai mare suportă durerea mai greu decât cel care a avut puţin.
Cel care a avut un loc mai înalt, cade mai greu decât cel care a avut un loc mai jos.
Cel care a iubit mai mult simte mai adânc, decât cel care a iubit puţin.
19 - Dar răsplata va fi după preţul jertfei care l-a costat pe fiecare, fiindcă preţul dinăuntru nu se socoteşte după cel dinafară.
Cel care are o turmă mare de oi, nu-i pasă dacă pierde zece din ele. Dar cel care numai o oiţă - cât suferă după ea!...
20 - Fie că avem o avere mare, fie că avem numai una mică, fie că primim ani mulţi, fie puţini, fie că plătim o amendă mare, fie una mică - să dăm cu bucurie sau măcar cu răbdare şi fără păreri de rău, ceea ce ne cere Domnul.
Fiindcă bogata Lui îndurare ne va răsplăti nebănuit mai mult.
Şi nebănuit mai frumos, de cum I-am făcut noi Lui.
Amin.