Tânărul ca tovarăș

Tovarăș înseamnă însoțitor. Tovarășul tău adevărat este însoțitorul tău statornic și apropiat, care ia parte nedespărțit de tine în călătoria ta, la toate poverile și primejdiile călătoriei împreună. Sau la munca pe care o faceți laolaltă, luând parte într-o măsură cinstită, cu o inimă curată, dreaptă și binevoitoare totdeauna și la toate.

Un astfel de tovarăș este și trebuie să fie un tânăr credincios, o tânără credincioasă mai ales față de Domnul Iisus Hristos, apoi și față de frații și surorile cu care merg și lucrează împreună.

Domnul Iisus a zis: „Luați jugul Meu și sarcina Mea, căci jugul Meu este bun și sarcina Mea ușoară - și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29-30).

Această luare de jug și purtare de sarcină nu este ceea ce pare. Domnul vrea numai să-Și facă însoțitori adevărați, tovarăși adevărați pe acei oameni binecuvântați care nu vin la Domnul pentru foloase, ci sunt gata să vină și pentru pagube... Să vină și când sunt primejdii și suferințe.

Căci dacă Iisus ar zice: veniți la odihna și la masa Mea, iar apoi la jugul Meu, ar veni mulți la foloase și ar fugi la greu. Dar așa, la foloasele cele adevărate, la odihna și la masa Domnului, nu vor ajunge decât cei care au tras mai întâi cu El la jugul Lui.

Hristos cheamă: „Luați jugul Meu”, dar de fapt asta înseamnă: „Primiți bunurile Mele”.

„Luați sarcina Mea”, - iar aceasta înseamnă: „Intrați în odihna Mea” (Evrei 4, 10-11).

Povara purtată cu Hristos este, deci, odihnă și bucurie, iar în viața veșnică, slavă și răsplătire nebănuită (1 Cor. 2, 9).

Niște adevărați tovarăși au fost pentru Domnul Iisus ucenicii Lui, purtând jugul și sarcina Sa alături de El, neînfricați și neobosiți până la moarte. El le-a zis odată: „Voi ați fost cu Mine în toate necazurile Mele”.

Niște adevărați tovarăși de luptă au fost și apostolilor ceilalți ucenici, care s-au adăugat apoi la numărul lor, însoțindu-i și ajutându-i până la moarte în munca cea sfântă și în calea cea grea a lui Hristos.

Un adevărat tovarăș a fost pentru Sf. Ap. Pavel tânărul său ucenic Timotei. Ce minunate cuvinte de laudă și sfântă prețuire ne-a păstrat despre frumusețea și statornicia acestui adevărat tovarăș la jugul sfintei apostolii pentru Hristos.

Toate cuvintele celor două epistole adresate tânărului Timotei sunt pline de cele mai alese îndrumări și împărtășiri pe care marele Pavel i le face ca unui adevărat însoțitor al său pe care Lucrarea lui Hristos și lucrătorul Lui se poate bizui în orice vreme.

Ce minunați tovarăși de luptă i-au fost viteazului Pavel acești minunați ostași ai Domnului Hristos care, alături de el și Timotei, luptau cu un gând la înaintarea Evangheliei (Filip. 4, 3). Și ale căror nume erau scrise atât de frumos în Cartea Vieții: Acuila, Priscila, Clement, Evodia, Sintichia și ceilalți atât de frumoși și de mulți.

Marele lor tovarăș le trimite de fiecare dată un salut recunoscător. Când de la Corint la Roma prin sora Fivi (Rom. 16, 1-27). Când de la Filipi la Corint, pe Ștefana și Fortunat, Ahaia și Timotei (1 Cor. 16, 10). Când de la Roma spre Efeseni prin Tihic (Efes. 6, 21). Când de la Roma spre Filipi prin Epafrodit (Filip. 2, 25).

Ce mișcător este un salut ca acesta: „spuneți sănătate Acuilei și Priscilei, tovarășii mei de lucru în Hristos care și-au pus capul în joc ca să-mi scape viața... Le mulțumesc nu numai eu, ci și toate bisericile ieșite dintre neamuri” (Rom. 16, 3-4).

Așa este și așa trebuie să fie un adevărat tovarăș în lucrul și în dragostea lui Hristos.

Iată acum o mișcătoare întâmplare care dovedește același lucru despre tovarășul cel adevărat.

Doi tineri muncitori lucrau la tencuitul unei case înalte. La un moment dat, când unul din ei se găsea jos pregătind mortar pentru tencuit, o scândură mai slabă de sus de pe schelă s-a rupt cu tovarășul lui. Acesta, de la o mare înălțime, s-a prăbușit în jos. Dar în clipa căderii a strigat tovarășului său de jos:

- Petrică, prinde-mă te rog! Nu mă lăsa să cad!

Petrică s-a așezat sub căderea lui cu mâinile gata să-l prindă. Dar cum cel ce cădea era sănătos și greu, iar locul căderii era foarte de sus, se vedea bine că unul dintre ei doi trebuia să moară.

Petrică s-a hotărât într-o clipă: se va jertfi el.

Și s-a jertfit. Stând și prinzându-și tovarășul, acesta a căzut cu toată greutatea lui peste el. L-a zdrobit de tot, dar el a scăpat căzând pe trupul lui Petrică: el a căzut pe moale și n-a avut nimic.

S-a ridicat de jos teafăr și salvat. Dar Petrică, a rămas mort pe loc, zdrobit de trupul greu al tovarășului său. Petrică, adevăratul tovarăș bun, și-a dat viața sa ca s-o salveze pe a celuilalt.

Câte zile a mai trăit pe urmă tovarășul lui Petrică, el n-a mai uitat datoria de recunoștință pe care o avea față de memoria salvatorului său.

În casa lui, în locul cel mai de cinste a așezat chipul bunului său tovarăș, și acolo, în genunchi, privind pe acela care și-a dat viața pentru ca să-l salveze pe el, se ruga fierbinte pentru binecuvântarea și răsplătirea veșnică la Dumnezeu a binefăcătorului său.

Și tot timpul și-a dat toate silințele să trăiască în chip vrednic de amintirea aceluia care a făcut acea frumoasă faptă mântuitoare pentru viața lui.

Nu totdeauna se petrec lucruri dureroase în viața noastră. Nu totdeauna sunt primejdii de moarte în munca și în călătoria noastră cu cei ce ne întovărășesc... cu cei ce ne sunt apropiați. Dar uneori se întâmplă și nenorociri, uneori vin și primejdii.

Tocmai pentru nevoia pe care o avem unii de alții în eventualele nenorociri și primejdii ne întovărășim unii cu alții. Tocmai pentru sprijinul de care nu ne putem lipsi nici unii de la alții, trebuie să simțim față de cei cu care ne-am însoțit în muncă, în luptă sau în călătorie, o părtășie deplină.

Domnul Iisus ne-a spus: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor”.

O, ce Credincios și Adevărat Însoțitor este Domnul! Dacă vei trece prin flăcări să nu te temi - zice El! „Dacă vei trece prin ape, să nu te temi. Eu sunt cu tine ca să te scap” (Isaia 43, 2). „O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, să nu te temi, Eu sunt cu tine și te voi scăpa” (Psalm 91, 7).

De la Domnul să învățăm cât de credincioși tovarăși trebuie să fim tovarășilor noștri. Și cât de statornici însoțitori să fim soților noștri. Căci numai fiind așa vom fi cu adevărat vrednici și vom fi soți adevărați și credincioși.

Rugăciune

Preabunule Iisuse Doamne, Tu, Însoțitorul Cel Bun și Tovarășul Adevărat, Care nu părăsești niciodată pe cei care au pornit cu Tine pe Calea Ta, în veci fii binecuvântat!

Te rog, Doamne Iisuse, ajută-mă și pe mine să iau jugul Tău și Crucea Ta și să pășesc pe urmele Tale, lângă Tine, ca un adevărat tovarăș de jug și de cruce până la sfârșit.

Iar față de cei cu care merg pe o cale, cu care am de făcut o muncă și cu care am de dus o luptă, ajută-mă să iau parte cu vrednicie și cu dragoste până la moarte, ca să mă pot bucura odată de odihna și slava Ta.

Amin.