Un legământ pe totdeauna: logodna
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Și zilele trec.
Vremea fiecărui lucru rânduită de Dumnezeu se apropie.
Cine are răbdare și așteaptă pregătindu-se cu înțelepciune, va putea întâmpina cu bucurie orice lucru la vremea lui.
Tânăra noastră surioară, pregătită de Duhul Domnului, de dragostea mamei și de puterea rugăciunii, așteaptă pe acela pe care Dumnezeu i l-a hotărât pentru o vreme - mai lungă sau mai scurtă, numai Domnul știe cât - cealaltă jumătate a ființei ei.
El va fi ocrotitorul ei văzut, stăpânul ei, robul ei...
Până când nu i s-a arătat hotărât că acesta este, inima ei s-a ferit a se opri asupra cuiva.
Mulți ochi au privit-o, dar ea n-a privit la nici unii.
Multe întrebări i s-au pus, dar ea n-a răspuns la nici una.
Multe drumuri i s-au îmbiat, dar ea n-a pășit pe nici unul.
Până azi...
Până azi când iată, voia lui Dumnezeu, alegerea fraților și a părinților ei, aprobarea mamei și aprobarea inimii sale - îi poruncesc să-și ridice prima dată ochii asupra cuiva.
Să asculte prima dată cu evlavie glasul cuiva.
Să-și apropie prima dată pasul de o cale nouă.
Dar chiar și acum, inima ei se ține strânsă cu temere și cu bucurie de Crucea și Sânul Domnului Hristos.
Mintea ei este încă tânără...
Inima ei este încă slabă...
Credința ei a fost încă neîncercată...
Calea care îi stă în față este atât de nouă și de necunoscută.
Iar viitorul atât de nepătruns.
Cine o poate călăuzi, păzi și ajuta acum decât Hristos, Mântuitorul, Ocrotitorul, Răscumpărătorul și Preaiubitul Scump al inimii ei, Singurul pe care Îl mai poate avea în clipa aceasta grea, când parcă și mama ei a trecut de partea celorlalți... Când îi aduc acum spre ea o ființă nouă, dar și un viitor îngrijorat.
Frământarea aceasta însă nu ține mult, fiindcă Duhul Domnului o încredințează că aceasta fiind voia Tatălui, tot ceea ce îi vine îi va fi, prin harul Său, nu dușmănos ci fericit.
Că drumul pe care va trebui să pășească după voia rânduielii lui Dumnezeu - va fi însuși drumul chemării ei.
Că pe acest drum, viața ei va primi noi iubiri pe care încă nu le cunoscuse până atunci...
Și că prin dăruirea ei împărțită între acestea, ea își va afla fericirea și răsplata chemării Dumnezeiești.
O, tânăr viitor soț, cât de cu grijă trebuie să pășești tu pe locul sfânt dintre tine și ea!
Astfel a fost inima Rebecăi, fecioara harnică, fata lui Betuel... și nora lui Avraam (Facere 24, 15).
După pilda smereniei ascultătoare pe care a avut-o mai presus de orice altă ființă omenească Preasfânta Fecioară Maria.
Pilda fecioarei Rebeca, trebuie să fie privită îndeaproape de toate tinerele noastre surioare ajunse în pragul vârstei la care se întâlnesc cu răscrucea lor cea mare.
Mai întâi citiți cap. 24 din Cartea Facerii, ca să vă pătrundeți de toată sfânta atmosferă în care trebuie să se desfășoare trăirea acelora care voiesc să asculte de Dumnezeu în toate lucrurile lor.
Acolo veți vedea cum trebuie să se facă alegerea unei soții și pregătirea unei însoțiri.
Părintele și fiul credincios se roagă și încredințează Înțelepciunii lui Dumnezeu hotărârea cine să fie cea aleasă.
Singura lor dorință este curăția și credința.
Acestea erau singurele condiții. Nici averea, nici frumusețea, nici neam mare, nu interesa. Ceea ce interesa era să fie suflet curat și credincios.
Ce bine a înțeles Avraam pe Dumnezeu și ce iubitor L-a ascultat.
Ce trimis credincios a fost slujitorul însărcinat cu căutarea și alegerea ființei potrivite pentru fiul stăpânului său.
Ce înțelept și cât de conștiincios și-a îndeplinit el datoria!
Ce fiu supus a fost Isac și cu câtă ascultare smerită a urmat el întocmai voia lui Dumnezeu și a tatălui său.
Toți acești oameni au fost niște oameni ai rugăciunii.
Tatăl se rugase înainte.
Trimisul s-a rugat atunci.
Iar mirele s-a rugat apoi.
Toți au umblat cu rugăciune prin credință.
Mireasa și familia ei, la fel au făcut și ei.
Fată harnică și voioasă, Rebeca a fost gata să facă mai mult decât i se ceruse.
- Bea - i-a zis ea - și voi scoate apă și pentru cămilele tale!
Știți câtă apă bea o cămilă? Știți cât de adânci erau fântânile în locurile acelea? Știți ce muncă era să scoți atâta apă?
- Dar inima voioasă și mâinile harnice ale fetei credincioase făceau totul cu bucurie.
De câte ori poate mai făcuse ea și mai înainte la fel!
Pe urmă, bunătatea inimii ei este gata să primească și să ospăteze pe orice străin lipsit.
În casa ei era loc. Era hrană. Era apă de spălat picioarele. Era așternut de odihnă!...
Era! Căci era dragostea lui Dumnezeu în inima ei!
Și era bunătate și credință în sufletul ei credincios.
Pentru aceasta erau de toate.
Căci dacă n-ar fi fost credința și dragostea, n-ar fi fost nici la ea loc. Cum nu fusese nici la alții.
Cum nu-i, adesea, nici la noi!
Și astfel toată înțelegerea între familiile care aveau de căsătorit, s-a desfășurat numai în lumina voii lui Dumnezeu.
Iar fata s-a dus. Prin credință și ascultare, cu dragoste și încredere în Dumnezeu,
s-a dus la tânărul care o aștepta tot prin credință și ascultare, cu dragoste și cu încredere în Același Dumnezeu.
Și harul lui Dumnezeu i-a binecuvântat.
Scumpă soră tânără, care ai ajuns în pragul acestei porți - roagă-te, crede și te bizuiește pe Dumnezeu.
Iar când va veni omul peste care vei vedea semnul trimiterii Dumnezeiești, spune și tu plină de pace și de hotărâre de a asculta voia lui Dumnezeu:
Apoi urmează calea pe care te va chema Hristos.
Iubește-ți soțul pe care ți-l va da Hristos.
Primește-ți soarta pe care ți-a ales-o Hristos.
Fii hotărâtă să-ți păstrezi nevinovăția inimii și calea legământului,
cu toată tăria credinței și cu tot prețul oricăror jertfe.
Pășește deci în fața Sfântului Altar și oferă-I lui Dumnezeu Tatăl ascultarea inimii tale.
Privește la Scumpul Tău Mântuitor Iisus Hristos, Domnul tău și oferă-I înnoirea dragostei tale.
Și cere-I Sfântului Duh puterea să împlinești voia lui Dumnezeu.
Ia pildă de la Sfânta Fecioară oferindu-I dovada smereniei curate, bucuroase și împlinitoare a voii lui Dumnezeu.
Și gândește la Sfânta Lucrare a Domnului a cărei fiică și slujitoare ești.
Având necurmat teama și grija plină de răspundere că prin tot ce faci tu poți aduce acum, ori o mare cinste Domnului și fraților tăi, ori o mare amărăciune!
Tu însă vei fi așa cum te vrea Hristos.
Smerenia ta să refuze orice podoabe.
Ascultarea ta să primească orice bun sfat frățesc.
Iar curăția neprihănirii tale să se împotrivească la tot ce L-ar întrista pe Domnul tău.
Astfel înțelepciunea iubirii tale va găsi căile cele mai potrivite.
Ca totul să se facă spre bucuria lui Hristos.
De tine depinde foarte mult.
Prin înțelepciunea ascultării tale de Hristos îi vei putea îndruma pe toți.
Doamne Iisuse, Tu ești Marele Preot-Dumnezeu în fața căruia vin acum aceste două suflete spre binecuvântare.
Noi însoțim pe scumpa noastră surioară și pe mirele ei, înaintea binecuvântării Tale, cu toate binecuvântările noastre.
Te rugăm așează Tu, cu Sfintele Tale Mâini, o cunună mai tare, mai strălucitoare și mai frumoasă ca oricare alta, pe frunțile lor: cununa ascultării smerite și iubitoare de voia Tatălui.
Cununa dragostei și părtășiei cu Tine.
Și cununa roadelor Duhului Sfânt.
Căci acestea trei una sunt toate.
Îmbracă-i cu puterea care vine din încrederea în Tine.
Din iubirea voii Tale.
Și din ascultarea întregului Tău Cuvânt.
Pentru ca sfârșitul lor să fie slăvit în începutul nunții celei veșnice. Amin.
Doamne, binecuvântează nunta
Doamne, binecuvântează nunta mirilor iubiți,
toată viața lor cu Tine fă-i să fie fericiți.
Binecuvântată fie de-azi unirea lor deplin,
dragoste și bucurie s-o-cunune-n veci. Amin.
Doamne, binecuvântează-i pe tot drumul vieții lor,
în tot lucrul lor să aibă pace, dragoste și spor.
Binecuvântată fie casa unde merg și vin,
în odihnă și-n iubire să trăiască-n veci. Amin.
Binecuvântează-i, Doamne, pentru tot ce-s rânduiți
în necazurile vieții fă-i și mai adânc uniți.
Binecuvântați să fie pentru toate câte vin,
suferințele să-i facă mai curați și buni. Amin.
Doamne, binecuvântează-i și-n Trecut și-n Viitor
cu toți câți le-au fost nainte și vor fi în urma lor.
Binecuvântați părinții și copiii lor, deplin,
mântuirea Ta s-o vadă toți ai lor în veci. Amin.
Doamne, binecuvântează rugăciunea lor, oricând,
când Te vor chema, - cu grabă și iubire răspunzând.
Binecuvântați să fie dragii noștri miri deplin,
viața lor să fie-o nuntă dulce până-n veci. Amin.
Un sfânt cămin să ai
Un sfânt cămin să ai
și-un drum frumos,
un mers curat, și-un trai
sfânt în Hristos,
o cruce numai flori,
o noapte numai zori -
așa-ți dorim, așa,
de nunta ta.
Să ai în toate spor,
frumos și plin,
să treci prin orice nor
cu chip senin,
cu suflet fericit
și duhul liniștit -
așa-ți dorim, așa,
de nunta ta.
Mai binecuvântat
să fii mereu,
mai sfânt cuvântul dat
lui Dumnezeu,
mereu mai luminos
să arzi pentru Hristos -
așa-ți dorim, așa,
de nunta ta.
+
Fiecare se duce la ce iubește.
Cine iubește lumea se duce la lume.
Cine iubește păcatul se duce la păcat.
Cine iubește lumina se duce la lumină.
Cine iubește pe Hristos se duce la Hristos.
Cuvânt la logodna scumpei noastre
Preaiubiții noștri în Domnul,
Sufletele noastre să preamărească pe Domnul și duhul nostru să se bucure în Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ori de câte ori vedem cum El privește spre starea smerită a unui suflet curat făcându-i dreptate chiar în locul unde a suferit mai mult.
Binecuvântat să fie Dumnezeul și Domnul nostru, care știe să întoarcă totul spre binele nevinovatului suflet care n-are cum să se apere de răutatea bârfitoare.
El, care Își aduce aminte totdeauna de cel asuprit și în ajutorul căruia El vine totdeauna la timp.
Ce binecuvântare cerească promisă de Dumnezeu sufletelor curate și smerite! Îl rugăm și noi pe Domnul și Dumnezeul nostru să vă binecuvânteze la acest prilej de mare bucurie, începând de la cei dintâi și până la cei din urmă.
După Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, logodna este jumătate din căsătorie. Cealaltă jumătate este cununia. După cum predarea noastră lui Hristos, hotărârea noastră pentru Domnul, lepădarea de sine este îngroparea noastră cu Hristos, iar nașterea noastră din nou, credința vie și fericită și unirea noastră deplină cu El, sunt învierea noastră deplină cu El și pentru El.
Bine și înțelept au fost așezate de către înaintașii noștri sfinți aceste două jumătăți ale tainei nunții, lăsând un timp între ele, un timp de gândire, de cunoaștere și de dovedire. De la logodnă și până la nuntă se dă astfel prilejul de a se gândi fiecare bine la pasul pe care îl face și la marea răspundere pe care și-o ia. Timpul acesta dovedește pe cel care are curăție și smerenie în el.
Dar tot timpul acesta îl arată și pe cel nestatornic și nevrednic de încrederea celuilalt.
Logodna, ca și cununia este o taină care închipuie hotărârea noastră de predare Domnului Isus Hristos. O făgăduință prin care ne legăm să Îi slujim Lui, că ne vom uni cu El și că Îl vom asculta și iubi până la moarte, luându-L ca Domn și Mire al nostru pe vecie.
Dar de la predarea și hotărârea aceasta și până la cununia și nunta noastră cu Hristos, trebuie să mai treacă timpul încercării noastre, să se vadă dacă noi suntem sinceri sau nu. Dacă suntem vrednici sau nu, de a sta alăturea de El în Ziua cea Mare a Răsplătirii Sale, când El va veni pentru judecată și dreptate veșnică. Pentru că mulți se logodesc cu Hristos, dar puțini ajung să se cunune cu El.
Mulți vorbesc promițând, dar puțini ajung la premiul alergării sfinte.
Mulți vorbesc - dar puțini duc la îndeplinire cu fapta și cu adevărul ceea ce au promis în ziua logodirii lor cu Hristos.
E frumoasă și binecuvântată ziua predării noastre Domnului.
Și fericiți sunt toți cei care cad la picioarele Crucii Lui, punând gând de legământ de a se uni cu Hristos. De a lua Numele și moștenirea Lui.
Dar abia la cununia cu Hristos vezi încheierea și împlinirea fericită... Pentru că mântuirea Lui nu se află la începutul credinței - ci la sfârșitul ei, după cum este scris:
- Veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletului vostru
și abia la sfârșitul vieții se va vedea cine și-a dus cu vrednicie crucea, cine și-a păstrat până la capăt curată și statornică dragostea și ascultarea lui de Dumnezeu.
După cum un tânăr și o tânără își promit la logodnă unul altuia o credință și o dragoste veșnică, iar schimbarea inelelor este semnul legământului acestuia dintre ei, la care oricând vor privi să-și aducă aminte de legământul făcut, este numai o făgăduință frumoasă, dar care dacă nu va fi urmată de fapta trăirii, nu prețuiește nimic. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui - zice Eclesiastul.
Toți cei ce ne-am predat Domnului, am făcut logodna cu El, după cum zice sf. apostol Pavel: - Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu pentru că v-am logodit cu un Bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată... Dar mă tem, ca nu cumva șarpele, care a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui să nu vă strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos (2 Cor. 11, 2-3).
Timpul nostru de la logodnă până la cununie, de la predarea lui Hristos și până la trecerea în veșnicie, este timpul verificării noastre, este mijlocul prin care vom dovedi cu fapta și cu adevărul, dacă ne împlinim cu vrednicie făgăduința pe care I-am făcut-o Domnului, sau nu.
Noi putem fi siguri că Hristos, Mirele nostru nu-Și va schimba niciodată făgăduința făcută nouă, pentru că El nu-Și ia vorba înapoi niciodată, după cum este scris:
Dar mulți dintre noi, așa de repede ne uităm legământul pe care l-am făcut față de El. Așa curând mulți dintre noi aruncă inelul Lui, făgăduința Lui, dragostea și curăția față de El.
Cei care nu ajung la cununie în zadar s-au logodit.
Cei care nu ajung la țintă în zadar au început alergarea.
Cei care nu aduc roade în zadar au făcut flori.
Să nu fie așa între noi și Hristos! Ci dacă ne-am logodit cu El, să și veghem, să și muncim, să ne și ducem lupta mântuirii noastre până în Ziua Cununiei Cerești cu Mirele și Domnul nostru Iisus Hristos.
Să-L iubim și să-L așteptăm cu toată curăția, hărnicia și dragostea inimii noastre, pe Domnul și Mirele nostru Iisus Hristos. El vine curând, El este aproape. Ziua și Ceasul Cununiei noastre cu Hristos, sunt aproape, sunt ca și sosite.
Să ne cercetăm inimile, să ne verificăm candelele, să ne primenim veșmintele. Să stăm gata căci trâmbița arhanghelului ceresc este gata să sune semnalul Venirii Domnului nostru pe norii cerului, după cum a zis El.
Ziua fericită a cununiei noastre cu Iisus, va veni pe neașteptate.
Să ne îmbărbătăm cu nădejdea aceasta, scumpii noștri frați și surori, care v-ați logodit prin legământul vostru cu Hristos.
Să mai suferim puțin, încă puțin și El va veni pentru nunta noastră veșnică cu El.
Să mergem și să venim lucrând și ostenind pentru El, cu această dulce nădejde, că El vine iar.
Să ne culcăm și să ne sculăm gândind prin nădejde, la revederea cu Domnul Iisus. Să fim mereu în această dulce așteptare, ca El să nu ne găsească dormitând și lenevindu-ne, ci veghind și așteptându-L.
Să trăim și să murim cu această fericită încredințare în Venirea Lui. Nădejdea aceasta este singura nădejde care nu înșală.
Iar cei care încă nu v-ați logodit cu Domnul prin hotărârea și legământul nașterii din nou, nu mai amânați aceasta nici o clipă.
Veniți și vă logodiți cu Domnul Iisus, - pentru ca să vă faceți vrednici de cununia cu El, când vremea Nunții Cerești va fi sosit.
Nu mai amânați nici o clipă, fiindcă mâine s-ar putea să fie prea târziu.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu toți cei ce-L așteaptă pe El și Îl iubesc în curăție. Amin.
Rugăciunea scumpei noastre
- în ziua nunții ei -
Dumnezeul meu și Tată - iată marea mea răscruce,
drumul meu de-aici ‘nainte numai Tu-l știi unde duce;
cu viața mea doar Tu știi ce va fi și ce m-așteaptă
și-nspre ce, de-aici ‘nainte, pașii vieții mi se-ndreaptă...
De aceea către Tine, Doamne, vin cu-ncredințare
că vei fi, și mai departe, adăpostul meu cel tare.
Doamne, nu-mi știu viitorul ce-mi arată, ori mi-ascunde,
numai Tu știi, mai departe, cum am să trăiesc și unde,
numai Tu știi dacă lacrimi sau cântări m-așteaptă-n cale,
de aceea viitorul mi-l predau iubirii Tale.
Tu, Iisuse Scump și Dulce, fii cu mine-n orice vreme,
scapă-mă de răul care a mea inimă se teme
și unește-mă cu-acela ce-i legat de-a Ta iubire,
între noi să nu mai fie niciodată despărțire.
Dumnezeul meu, ascultă-mi cea mai ‘naltă rugăciune
care inima și gura mi-o mai pot odată spune,
că n-am Doamne-n clipa asta decât plâns și mulțumire
pentru tot ce mi-ai dat mie prin nespusa Ta iubire,
pentru că mi-ai dat întruna tot ce-i mai frumos pe lume,
Doamne, nu știu cum să laud al Tău sfânt și mare Nume.
Mulțumesc pentru părinții care m-au crescut cu trudă,
fă-le fericită viața care plânge și asudă,
umple-le cu bucurie golul cel lăsat de mine,
fă-i să simtă că acesta mi-a fost rânduit de Tine,
fă-i să-și afle mângâierea inimii prin bunătate,
să-nțeleagă că spre bine Tu le vei întoarce toate
și înțelegând aceasta să Te binecuvânteze,
Harul Tău cu bucurie și-n lumină să-i păstreze.
Mâna Ta să-i răsplătească, și acum și-n veșnicie,
pentru dragostea și grija care mi-au purtat-o mie
și să-i binecuvânteze cu viață și putere,
ajutându-le să treacă, biruind, orice durere,
până la răsplata sfântă care Domnul o aduce
tuturor ce, pân-la moarte, au mers, necârtind, sub Cruce.
Mulțumesc și de părinții care-n Sfânta Ta Lucrare
m-au născut din nou prin Duhul și Cuvântul Tău cel mare
care m-au hrănit cu mana cea mai dulce și gustoasă
și m-au dus spre cer pe calea cea mai dreaptă și frumoasă;
care mi-au spus numai bine cum să cresc spre cele bune
- pentru ei înalț, Iisuse, cea mai caldă rugăciune:
bunătatea Ta să-i poarte,
harul Tău să-i fericească,
din lumină spre lumină, până-n Patria Cerească.
Mulțumesc pentru iubirea și căldura casei mele
și de tot ce-am tras acolo - fie bune, fie rele,
căci în ea mi-am dus viața prin cântări sau prin suspine,
toate legănându-mi dulce sufletul mai strâns de Tine;
toate m-au făcut să caut avuția ce nu piere
și să trec cu biruință peste moarte spre-Nviere.
Paza Mâinii Tale Sfinte să o apere întruna,
masa ei cu-ndestulare plină fie totdeauna,
pacea ei să fie dulce și-nțelegerea frumoasă
și pe veci i-arată, Doamne, Fața cea mai luminoasă...
Mulțumesc de frățiorii și surorile iubite -
fă-le, Doamne, și-a lor inimi de a Ta nedespărțite,
fă-le, Doamne, și-al lor suflet să Te afle prin credință
și să-și țină hotărârea ce-au luat-o-n suferință.
Binecuvântează-i, Doamne, și-i ajută cu-ndurare,
să Te caute și să-Ți afle harul cel mai sfânt sub soare;
dă-le scumpa mântuire și umblarea cea curată,
fără care de la Tine să nu plece niciodată.
Doamne Mâna Ta cea sfântă să-i păzească-n orice stare,
rânduindu-i la cununa și la Slava viitoare.
Mulțumesc de Adunarea și Biserica cea sfântă,
unde mi-am aflat puterea când mi-era credința frântă,
unde mi-am aflat căldura și iubirea fericită
când mi-era mai grea pustia și viața mai zdrobită.
Dulcea Ta bunăvoință, Doamne, varsă-Ți totdeauna,
fiii Adunării Tale mai desăvârșit fă-i una.
Fă-i pe toți un cuget, Doamne, o lumină și-o simțire,
fă-i pe toți ai Tăi prin Duhul, o cântare și-o iubire,
lumea care îi privește să se mire și să creadă
că Tu ești în ei și, astfel, înaintea Ta să cadă.
Mulțumesc de suferința și-ntristările răbdate,
că-nspre rău n-a fost nimica,
ci-nspre bine mi-au fost toate,
cu cât am vărsat mai multe lacrimi grele și amare,
cu-atât mi-am spălat vederea și-am avut mai albă zare;
cu cât am lăsat prin lume urme mai însângerate,
cu atât am strâns mai multe roade binecuvântate;
și cu cât am ars mai tare în cuptorul încercării,
cu atât mi-a fost mai dulce pâinea binecuvântării.
Binecuvântează-mi, Doamne, jertfele vieții mele -
știi că n-am altă avere decât cea-ngropată-n ele.
Mulțumesc pentru iubirea ce din cer mi-e dăruită,
căci ea, numai ea-mi înalță viața tot mai fericită,
ea-mi lumină cerul noaptea, ea îmi umple-a mele zile,
ea-mi sărută-a mele lacrimi, zările umplându-mi-le,
ea mă face să pot crede, să pot da și să pot duce,
ea-mi cuprinde-n mii de raze jugul sfânt și sfânta-mi cruce,
ea-mi veghează somnul dulce, ea mă mângâie și-alină,
ea-mi dezvăluie cuprinsuri și Taboruri de lumină,
ea-mi dă raiul sfânt prin care merg cu Domnul împreună,
ea-mi dă stări ce nu-s cuvinte și nici lacrime să spună.
Slavă veșnică-Ți cânt, Doamne, printre lacrimi și suspine
pentru toate câte-n viață eu le-am petrecut cu Tine,
pentru tot ce-n casa asta am trăit amar și dulce,
toate astea-s astăzi crinii împletiți peste-a mea cruce
și mi-s pietrele din care eu mi-am înălțat altarul
unde-mi arde-n veci iubirea care mi-a sfințit-o Harul.
Binecuvântată fie suferința îndurată -
fără ea n-aflam Minunea cea de astăzi niciodată,
fără ea n-aflam iubirea cea mai ‘naltă și tăcută
care lacrimile-n cruce mi le șterge și sărută.
Binecuvântat fii, Doamne, care-mi răsplătești răbdarea
și-mi aduci vieții mele fericită sărbătoarea.
Binecuvântat fii, Doamne, de toți cei ce sunt cu mine,
într-o veșnică iubire, una fă-i pe toți, în Tine.
Binecuvântează locul unde voi ‘nălța altarul
ca să-mi ardă jertfa sfântă care mi-o așteaptă Harul.
Orișiunde mă vei duce, Domnul meu, să fii cu mine,
să-mi faci zilele-nsorite, să-mi faci nopțile divine,
să-mi faci casa primitoare, o Betanie frumoasă,
unde toți ai Tăi să vină cum se duc la ei acasă,
unde dragostea să-și aibă adăpostul cel mai dulce,
și cocorul singuratic cuibul unde să se culce,
unde mila, totdeauna, să găsească dărnicie,
ostenitul, odihnire și-ntristatul, bucurie...
Asta-i tot ce-Ți cer eu, Doamne, pentru-această scurtă viață,
ca, la capăt, pe vecie, să-Ți văd Fericita Față
și în clipa când vei zice: - Bine, vino, slugă bună!
să pot fi pe veci, Isuse, cu iubirea mea-mpreună.