Uneltele lui Dumnezeu
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Oamenii spun aşa: aşa ne-a fost soarta,
sau aşa-i destinul...
aşa a fost să fie;
sau s-a întâmplat...
- dar nu merg cu gândul un pas mai departe şi mai adânc să înţeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu...
Că destinul şi întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu,
să execute sentinţele dreptăţii lui Dumnezeu.
Căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.
2 - Soarta tuturor oamenilor şi a fiecărui om, este numai în Mâna lui Dumnezeu.
Soarta planurilor noastre şi a lucrărilor noastre,
a izbânzilor sau a înfrângerilor noastre,
- este numai un instrument în Mâna voii lui Dumnezeu.
3 - Voia lui Dumnezeu îndrumă soarta noastră ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre faţă de orânduirile şi voia Lui...
sau a grijii Lui de mântuirea noastră...
Sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat El să ne folosească şi pe noi,
ca unelte ale iubirii Sale, sau ale Dreptăţii Lui!
4 - Ridică-ţi inima şi gândurile spre Dumnezeu ori de câte ori Viitorul îţi stă înainte ameninţător şi tulbure.
Linişteşte-te în credinţă şi în ascultarea faţă de Dumnezeu, aşezând toate temerile tale la picioarele Lui.
Ori de câte ori vin gânduri care te îngrijorează,
şi El Însuşi va purta cea mai scumpă grijă de viaţa ta.
5 - Fii sigur că nu ţi se va întâmpla nimic rău sau spre rău, dacă tu te vei împăca cu Dumnezeu printr-o pocăinţă sinceră
şi dacă trăieşti în pace cu El prin ascultare.
Încredinţează-ţi deci soarta în Mâna Lui puternică şi nu te mai zbuciuma cu temeri pentru nimic.
6 - De sub aripile Crucii lui Hristos, poţi privi în linişte la oricine şi la orice,
fiindcă nimic nu te mai poate vătăma acolo.
Din adăpostul ocrotirii Domnului Isus Hristos, poţi privi liniştit şi la soarta ta şi la vrăjmaşii tăi.
7 - Soarta Lucrării lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, este de asemeni în Mâna Lui,
El Însuşi va avea grijă de Viitorul ei,
de slujitorii ei,
de libertatea ei,
de tineretul şi de mamele ei,
de sufletele de jertfă şi de rugăciune din ea,
El Însuşi va avea grijă să înlocuiască pe cei pierduţi sau plecaţi,
sau căzuţi, în aşa fel ca neamul sfinţilor să nu se stingă de pe pământ.
8 - Tot Domnul Însuşi va avea grijă şi de duşmanii şi de asupritorii Bisericii Sale celei vii, ca şi de cei ce îi fac binele.
De aceea noi nu trebuie să ne temem, ci să le încredinţăm numai, cu rugăciune, cu lacrimi, cu putere şi cu stăruinţă, toate acestea în Mâna lui Dumnezeu.
Şi vom vedea plini de fericire, ce minunat va avea grijă de toate Dumnezeu.
9 - Să fim încrezători cu privire la toată desfăşurarea viitoare a tuturor lucrurilor privitoare la Lucrarea Evangheliei Domnului.
Dacă vom face aşa, atunci nu ne va mai îngrijora nimic,
nu ne va mai surprinde nimic
şi nu ne va mai păgubi şi nu ne va mai zdrobi nimic.
- Ci din toate vom avea un câştig fericit (Filip. 1, 21-26), atât noi fiecare în parte, cât şi toată Biserica lui Dumnezeu.
10 - Sufletul nostru curăţit prin încercările voii lui Dumnezeu,
înţelepţit prin umblarea ascultătoare faţă de voia lui Dumnezeu,
trebuie să vegheze atent şi neîncetat asupra trupului,
asupra inimii şi a dorinţelor ei fireşti,
ca aceasta să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieşi apoi niciodată, curat.
11 - Mintea sănătoasă şi bine orientată prin dreptarul învăţăturii sănătoase şi adevărate trebuie să ţină bine frânele trupului nostru, spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea el,
căci firea noastră ne îndeamnă la puţine bune,
dar la multe care nu ne sunt îngăduite.
12 - Inima noastră veche este ca un cal puternic, dar primejdios, care este înhămat la carul vieţii noastre.
Trebuie să fim permanent veghetori asupra lui, căci astfel la cea mai mică neatenţie poate răsturna totul.
Trebuie să-l îmbărbătezi mereu la orice urcuş şi la orice sperietoare,
căci altfel îndată e gata s-o rupă la fugă înapoi,
sau în altă parte,
în cine ştie ce şanţuri şi prăpăstii!
13 - Inima noastră, chiar şi pe cea nouă, - trebuie s-o îmbărbătăm la sarcini şi la osteneli, căci îndată ce simte ceva mai greu, este gata să nu mai tragă...
Trebuie s-o îmbărbătăm la orice încercare, căci îndată este gata să descurajeze.
14 - Inima noastră, chiar şi cea nouă, - trebuie s-o înfrânăm bine când trece prin locuri îmbietoare, căci îndată e gata s-o ia razna ca un cal lacom, răsturnând căruţa, pentru o gură de trifoi.
Îndată este gata să se lase pe tânjală, pe lene, pe moleşeală, când este lăsată ceva mai slobodă.
Este gata s-o ia pe cărări mai uşoare, lăturalnice şi rătăcitoare, îndată ce se vede liberă şi nu simte biciul înapoia ei.
O, cât de mulţi au păţit aşa cu inima lor nevegheată la timp!
15 - Dragă frate luptător, îmbărbătează-ţi mereu inima,
dar şi veghează-ţi-o mereu,
căci inima noastră poate face foarte multe când vrea, fie binele, fie răul, - depinde de starea ei.
Dacă este bună, poate avea o dragoste fierbinte,
poate avea o credinţă puternică,
şi o nădejde vie, în stare de fapte mari pentru Dumnezeu.
16 - Dacă inima noastră este rea, ea poate avea oricâte daruri căci le întrebuinţează rău.
Când inima este lipsită de o îndrumare sănătoasă, cade în ispita diavolului - şi face lucruri pline de grozăvie.
Inima omului poate fi un altar al lui Hristos,
sau poate ajunge o capişte idolească,
ori chiar o gheenă a diavolului.
17 - Fraţii mei şi voi surorile mele, vegheaţi-vă şi îmbărbătaţi-vă inima neîncetat.
Vegheaţi-o, pentru că ea lesne slăbeşte şi şovăie.
18 - Îmbărbătaţi-vă inima la rugăciune şi la meditaţie,
la cântări şi la osteneli,
la posturi şi la privegheri,
la binefaceri şi la neprihănire,
la ascultarea de fraţi, la umblarea în lumină,
la tot ce e bun şi evlavios, căci ea mereu este gata să ostenească şi să adoarmă.
19 - Îmbărbătaţi-vă inima cu toate făgăduinţele Domnului,
şi cu îndemnurile Bisericii,
şi cu apropierea morţii,
şi cu Venirea Domnului,
şi cu frumuseţile răsplătirii,
şi cu asprimea odihnei... Acestea înflăcărează totdeauna mersul şi îmbărbătează râvna pentru Dumnezeu în inimile noastre.
20 - Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre ca şi a tuturor celorlalte creaturi ale Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător.
Orice încălcare a acestor legi, este mai departe o umblare fără de lege.
O Dumnezeul nostru şi Lumina noastră, călăuzeşte-ne inimile noastre, numai în voia Ta sfântă.
Amin.