Uneltele lui Dumnezeu
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Oamenii spun așa: așa ne-a fost soarta,
sau așa-i destinul...
așa a fost să fie;
sau s-a întâmplat...
- dar nu merg cu gândul un pas mai departe și mai adânc să înțeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu...
Că destinul și întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu,
să execute sentințele dreptății lui Dumnezeu.
Căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.
2 - Soarta tuturor oamenilor și a fiecărui om, este numai în Mâna lui Dumnezeu.
Soarta planurilor noastre și a lucrărilor noastre,
a izbânzilor sau a înfrângerilor noastre,
- este numai un instrument în Mâna voii lui Dumnezeu.
3 - Voia lui Dumnezeu îndrumă soarta noastră ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre față de orânduirile și voia Lui...
sau a grijii Lui de mântuirea noastră...
Sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat El să ne folosească și pe noi,
ca unelte ale iubirii Sale, sau ale Dreptății Lui!
4 - Ridică-ți inima și gândurile spre Dumnezeu ori de câte ori Viitorul îți stă înainte amenințător și tulbure.
Liniștește-te în credință și în ascultarea față de Dumnezeu, așezând toate temerile tale la picioarele Lui.
Ori de câte ori vin gânduri care te îngrijorează,
și El Însuși va purta cea mai scumpă grijă de viața ta.
5 - Fii sigur că nu ți se va întâmpla nimic rău sau spre rău, dacă tu te vei împăca cu Dumnezeu printr-o pocăință sinceră
și dacă trăiești în pace cu El prin ascultare.
Încredințează-ți deci soarta în Mâna Lui puternică și nu te mai zbuciuma cu temeri pentru nimic.
6 - De sub aripile Crucii lui Hristos, poți privi în liniște la oricine și la orice,
fiindcă nimic nu te mai poate vătăma acolo.
Din adăpostul ocrotirii Domnului Isus Hristos, poți privi liniștit și la soarta ta și la vrăjmașii tăi.
7 - Soarta Lucrării lui Dumnezeu și a Bisericii Sale, este de asemeni în Mâna Lui,
El Însuși va avea grijă de Viitorul ei,
de slujitorii ei,
de libertatea ei,
de tineretul și de mamele ei,
de sufletele de jertfă și de rugăciune din ea,
El Însuși va avea grijă să înlocuiască pe cei pierduți sau plecați,
sau căzuți, în așa fel ca neamul sfinților să nu se stingă de pe pământ.
8 - Tot Domnul Însuși va avea grijă și de dușmanii și de asupritorii Bisericii Sale celei vii, ca și de cei ce îi fac binele.
De aceea noi nu trebuie să ne temem, ci să le încredințăm numai, cu rugăciune, cu lacrimi, cu putere și cu stăruință, toate acestea în Mâna lui Dumnezeu.
Și vom vedea plini de fericire, ce minunat va avea grijă de toate Dumnezeu.
9 - Să fim încrezători cu privire la toată desfășurarea viitoare a tuturor lucrurilor privitoare la Lucrarea Evangheliei Domnului.
Dacă vom face așa, atunci nu ne va mai îngrijora nimic,
nu ne va mai surprinde nimic
și nu ne va mai păgubi și nu ne va mai zdrobi nimic.
- Ci din toate vom avea un câștig fericit (Filip. 1, 21-26), atât noi fiecare în parte, cât și toată Biserica lui Dumnezeu.
10 - Sufletul nostru curățit prin încercările voii lui Dumnezeu,
înțelepțit prin umblarea ascultătoare față de voia lui Dumnezeu,
trebuie să vegheze atent și neîncetat asupra trupului,
asupra inimii și a dorințelor ei firești,
ca aceasta să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieși apoi niciodată, curat.
11 - Mintea sănătoasă și bine orientată prin dreptarul învățăturii sănătoase și adevărate trebuie să țină bine frânele trupului nostru, spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea el,
căci firea noastră ne îndeamnă la puține bune,
dar la multe care nu ne sunt îngăduite.
12 - Inima noastră veche este ca un cal puternic, dar primejdios, care este înhămat la carul vieții noastre.
Trebuie să fim permanent veghetori asupra lui, căci astfel la cea mai mică neatenție poate răsturna totul.
Trebuie să-l îmbărbătezi mereu la orice urcuș și la orice sperietoare,
căci altfel îndată e gata s-o rupă la fugă înapoi,
sau în altă parte,
în cine știe ce șanțuri și prăpăstii!
13 - Inima noastră, chiar și pe cea nouă, - trebuie s-o îmbărbătăm la sarcini și la osteneli, căci îndată ce simte ceva mai greu, este gata să nu mai tragă...
Trebuie s-o îmbărbătăm la orice încercare, căci îndată este gata să descurajeze.
14 - Inima noastră, chiar și cea nouă, - trebuie s-o înfrânăm bine când trece prin locuri îmbietoare, căci îndată e gata s-o ia razna ca un cal lacom, răsturnând căruța, pentru o gură de trifoi.
Îndată este gata să se lase pe tânjală, pe lene, pe moleșeală, când este lăsată ceva mai slobodă.
Este gata s-o ia pe cărări mai ușoare, lăturalnice și rătăcitoare, îndată ce se vede liberă și nu simte biciul înapoia ei.
O, cât de mulți au pățit așa cu inima lor nevegheată la timp!
15 - Dragă frate luptător, îmbărbătează-ți mereu inima,
dar și veghează-ți-o mereu,
căci inima noastră poate face foarte multe când vrea, fie binele, fie răul, - depinde de starea ei.
Dacă este bună, poate avea o dragoste fierbinte,
poate avea o credință puternică,
și o nădejde vie, în stare de fapte mari pentru Dumnezeu.
16 - Dacă inima noastră este rea, ea poate avea oricâte daruri căci le întrebuințează rău.
Când inima este lipsită de o îndrumare sănătoasă, cade în ispita diavolului - și face lucruri pline de grozăvie.
Inima omului poate fi un altar al lui Hristos,
sau poate ajunge o capiște idolească,
ori chiar o gheenă a diavolului.
17 - Frații mei și voi surorile mele, vegheați-vă și îmbărbătați-vă inima neîncetat.
Vegheați-o, pentru că ea lesne slăbește și șovăie.
18 - Îmbărbătați-vă inima la rugăciune și la meditație,
la cântări și la osteneli,
la posturi și la privegheri,
la binefaceri și la neprihănire,
la ascultarea de frați, la umblarea în lumină,
la tot ce e bun și evlavios, căci ea mereu este gata să ostenească și să adoarmă.
19 - Îmbărbătați-vă inima cu toate făgăduințele Domnului,
și cu îndemnurile Bisericii,
și cu apropierea morții,
și cu Venirea Domnului,
și cu frumusețile răsplătirii,
și cu asprimea odihnei... Acestea înflăcărează totdeauna mersul și îmbărbătează râvna pentru Dumnezeu în inimile noastre.
20 - Cuvintele lui Dumnezeu și voia Lui sunt legi înăuntrul cărora viața și faptele noastre ca și a tuturor celorlalte creaturi ale Sale, trebuie să se desfășoare ordonat și ascultător.
Orice încălcare a acestor legi, este mai departe o umblare fără de lege.
O Dumnezeul nostru și Lumina noastră, călăuzește-ne inimile noastre, numai în voia Ta sfântă.
Amin.