Legea Dragostei
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
Orice dragoste care nu se desfășoară după legea aceasta a lui Hristos, este o dragoste fărădelege (2 Cor. 11, 3-4; 1 Tim. 4, 1).
Dacă se face altfel, este fărădelege.
2 - Frățietatea sfântă a celor credincioși,
Biserica creștină,
comunitatea copilașilor Domnului Isus,
- își au tot așa și ele legea lor, care îi obligă pe fiecare suflet din ele să fie ascultător de frați,
iubitor de frați,
unit cu frații în aceeași învățătură, în același duh,
Oricine trăiește fără acestea, este în fărădelege.
3 - Orice suflet care nu viețuiește, nu locuiește și nu lucrează și nu umblă în frățietatea sa duhovnicească potrivit unei sincere și necurmate ascultări de legea aceasta, a părtășiei frățești,
- este un om fărădelege
și duce o credință fărădelege
și face o lucrare - și are o stare fărădelege.
4 - Din astfel de stări și din astfel de oameni, se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credință și toate dezbinările.
Toată înlănțuirea răutăților și a pierderilor din Biserica Domnului nostru Isus Hristos, vin numai prin cei care trăiesc în fărădelegile acestea.
Altfel dacă lepezi aceste rânduieli care de veacuri au fost urmate întocmai de ascultătorii lui Hristos (Filip. 3, 16-18),
atunci alergi zadarnic,
atunci te lupți zadarnic,
6 - Un suflet sincer care dorește cu adevărat mântuirea sa
și gândește cu seriozitate asupra ei,
nu se va rupe niciodată și întru nimic de trupul unității frățești, care cere o deplină ascultare fiecărui mădular al ei.
Cine își va îndeplini conștiincios
și în armonie cu frații săi
slujba ascultării sale,
- acela este un împlinitor al legii Dragostei lui Hristos.
7 - În felul acesta credinciosul se va controla mereu pe sine însuși cu legea Domnului pentru a nu face nimic fărădelegea Lui.
Când cercetându-se el se va afla că în vreo privință s-a abătut, va recunoaște cu sinceritate aceasta,
va primi mustrarea
8 - În felul acesta fărădelegea lui va fi iertată și înaintea Domnului și înaintea fraților.
Iar el va gusta din nou bucuria cea mare a deplinei părtășii frățești, prin Duhul Domnului.
Și ferice de cel cu fărădelegea iertată
și cu păcatul acoperit...
9 - Da, ferice de toți cei cu fărădelegea iertată și de Dumnezeu
și de Biserică
și de frații lor.
Ferice de cei care își recunosc și-și mărturisesc total păcatul lor fără vicleșug.
Acelora totdeauna li se și iartă total și pe totdeauna.
10 - Cea mai frumoasă parte a ființei noastre este sinceritatea.
Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre,
din vorbirea noastră,
și din trăirea noastră,
- este aceea care cu priviri sincere,
cu lacrimi sincere
și cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer,
cu o zdrobire de inimă și pocăință sinceră,
- ne recunoaștem vina și ne mărturisim păcatele.
11 - Când fără prefăcătorie
și fără îngâmfare ascunsă ori arătată pe față,
mărturisim totul, nu numai în taină lui Dumnezeu,
ci și pe față, acelora dintre oameni cărora le suntem datori să facem acest lucru,
- atunci ne arătăm cea mai frumoasă parte a ființei noastre.
12 - Nu se poate despovăra conștiința noastră,
și nu se poate ușura sufletul nostru
nici nu ni se poate ierta păcatul făcut
nici în veacul acesta și nici în cel viitor -
dacă nu-l mărturisim deplin
și dacă nu-l îndreptăm sincer,
în tot ce mai putem, din urmările lui,
întâi față de Dumnezeul nostru și Lucrarea Lui,
apoi față de toți frații noștri
iar apoi și față de toți oamenii.
13 - Orice păcat este o încălcare a voii lui Dumnezeu și a dreptății Lui.
Orice păcat este un rău adus lui Dumnezeu și semenilor noștri.
De aceea orice păcat are pedeapsă, potrivit cu mărimea lui. Și i se cere o pocăință potrivit cu adâncimea sa.
14 - Păcatele mărturisite deplin lui Dumnezeu și celor încredințați în Biserica Sa cu însărcinarea aceasta, - au făgăduința iertării.
Dacă totul se face potrivit cu porunca lui Hristos, - toate păcatele mărturisite și lepădate deplin, pot fi și sunt iertate deplin.
Pentru că pedeapsa lor s-a cuprins în răscumpărarea Sângelui lui Isus Hristos vărsat pentru ele.
Nu există iertare fără ispășirea aceasta.
15 - Păcatele nemărturisite, sau părțile rămase ascunse în mărturisire și îndreptare față de Dumnezeu și oameni,
rămân peste sufletul care le-a săvârșit cerând mereu osânda pentru făptuirea lor, de la dreptatea lui Dumnezeu.
Pentru că cel vinovat nu are sinceritate înaintea lui Dumnezeu și dorință smerită să se îndrepte.
16 - Fericit este sufletul acela care când se cercetează singur,
sau când este cercetat de bunăvoința și dragostea frățească,
- mărturisește și nu ascunde...
care nu se împotrivește tăgăduitor al păcatului făcut
sau căutând să și-l îndreptățească
ori învinuindu-i pe alții - de răul cel făcut de el.
Vai de cel care face dimpotrivă!
17 - Vai de sufletul acela care face păcatul
și trăiește cu păcatul ani de zile pe conștiința sa,
fără să-l mărturisească,
ci și-l ascunde sau îl neglijează...
Răzbunarea păcatului este totdeauna moartea.
18 - Sunt oameni care când nu-și mai pot ascunde păcatul caută îndreptățiri și scuze...
caută acoperiri și legalizări pentru nelegiuirea lor.
Păcatul acestor oameni nu va mai putea fi iertat niciodată.
19 - Vai de acela care ani de zile nu caută scaunul mărturisirii și Sângele Împărtășirii Iertătoare.
Pentru că păcatul nemărturisit este ruina și rugina nimicitoare a sufletului său.
20 - Preaiubitule suflet, nu amâna mărturisirea păcatului tău,
și nu-ți ascunde nelegiuirea ta.
Nu căuta să dai vina pe alții,
și nici nu afla scuze și îndreptățiri în locul pocăinței și lacrimilor.
Căci acestea vor grăbi și vor mări osânda ta,
- ci vino cu căință și pocăință smerită și sinceră la Domnul Isus Hristos Mântuitorul nostru
și mărturisind păcatul tău cere-I Lui cu lacrimi iertarea pentru el. Și promite-I cu legământ ascultare pe totdeauna.
Aceasta este taina Pocăinței.
Una pentru totdeauna.
Și aceasta singură este mântuitoare.
Amin.