Legea Dragostei
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
Orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos, este o dragoste fărădelege (2 Cor. 11, 3-4; 1 Tim. 4, 1).
Dacă se face altfel, este fărădelege.
2 - Frăţietatea sfântă a celor credincioşi,
Biserica creştină,
comunitatea copilaşilor Domnului Isus,
- îşi au tot aşa şi ele legea lor, care îi obligă pe fiecare suflet din ele să fie ascultător de fraţi,
iubitor de fraţi,
unit cu fraţii în aceeaşi învăţătură, în acelaşi duh,
Oricine trăieşte fără acestea, este în fărădelege.
3 - Orice suflet care nu vieţuieşte, nu locuieşte şi nu lucrează şi nu umblă în frăţietatea sa duhovnicească potrivit unei sincere şi necurmate ascultări de legea aceasta, a părtăşiei frăţeşti,
- este un om fărădelege
şi duce o credinţă fărădelege
şi face o lucrare - şi are o stare fărădelege.
4 - Din astfel de stări şi din astfel de oameni, se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credinţă şi toate dezbinările.
Toată înlănţuirea răutăţilor şi a pierderilor din Biserica Domnului nostru Isus Hristos, vin numai prin cei care trăiesc în fărădelegile acestea.
Altfel dacă lepezi aceste rânduieli care de veacuri au fost urmate întocmai de ascultătorii lui Hristos (Filip. 3, 16-18),
atunci alergi zadarnic,
atunci te lupţi zadarnic,
6 - Un suflet sincer care doreşte cu adevărat mântuirea sa
şi gândeşte cu seriozitate asupra ei,
nu se va rupe niciodată şi întru nimic de trupul unităţii frăţeşti, care cere o deplină ascultare fiecărui mădular al ei.
Cine îşi va îndeplini conştiincios
şi în armonie cu fraţii săi
slujba ascultării sale,
- acela este un împlinitor al legii Dragostei lui Hristos.
7 - În felul acesta credinciosul se va controla mereu pe sine însuşi cu legea Domnului pentru a nu face nimic fărădelegea Lui.
Când cercetându-se el se va afla că în vreo privinţă s-a abătut, va recunoaşte cu sinceritate aceasta,
va primi mustrarea
8 - În felul acesta fărădelegea lui va fi iertată şi înaintea Domnului şi înaintea fraţilor.
Iar el va gusta din nou bucuria cea mare a deplinei părtăşii frăţeşti, prin Duhul Domnului.
Şi ferice de cel cu fărădelegea iertată
şi cu păcatul acoperit...
9 - Da, ferice de toţi cei cu fărădelegea iertată şi de Dumnezeu
şi de Biserică
şi de fraţii lor.
Ferice de cei care îşi recunosc şi-şi mărturisesc total păcatul lor fără vicleşug.
Acelora totdeauna li se şi iartă total şi pe totdeauna.
10 - Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea.
Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre,
din vorbirea noastră,
şi din trăirea noastră,
- este aceea care cu priviri sincere,
cu lacrimi sincere
şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer,
cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră,
- ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatele.
11 - Când fără prefăcătorie
şi fără îngâmfare ascunsă ori arătată pe faţă,
mărturisim totul, nu numai în taină lui Dumnezeu,
ci şi pe faţă, acelora dintre oameni cărora le suntem datori să facem acest lucru,
- atunci ne arătăm cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre.
12 - Nu se poate despovăra conştiinţa noastră,
şi nu se poate uşura sufletul nostru
nici nu ni se poate ierta păcatul făcut
nici în veacul acesta şi nici în cel viitor -
dacă nu-l mărturisim deplin
şi dacă nu-l îndreptăm sincer,
în tot ce mai putem, din urmările lui,
întâi faţă de Dumnezeul nostru şi Lucrarea Lui,
apoi faţă de toţi fraţii noştri
iar apoi şi faţă de toţi oamenii.
13 - Orice păcat este o încălcare a voii lui Dumnezeu şi a dreptăţii Lui.
Orice păcat este un rău adus lui Dumnezeu şi semenilor noştri.
De aceea orice păcat are pedeapsă, potrivit cu mărimea lui. Şi i se cere o pocăinţă potrivit cu adâncimea sa.
14 - Păcatele mărturisite deplin lui Dumnezeu şi celor încredinţaţi în Biserica Sa cu însărcinarea aceasta, - au făgăduinţa iertării.
Dacă totul se face potrivit cu porunca lui Hristos, - toate păcatele mărturisite şi lepădate deplin, pot fi şi sunt iertate deplin.
Pentru că pedeapsa lor s-a cuprins în răscumpărarea Sângelui lui Isus Hristos vărsat pentru ele.
Nu există iertare fără ispăşirea aceasta.
15 - Păcatele nemărturisite, sau părţile rămase ascunse în mărturisire şi îndreptare faţă de Dumnezeu şi oameni,
rămân peste sufletul care le-a săvârşit cerând mereu osânda pentru făptuirea lor, de la dreptatea lui Dumnezeu.
Pentru că cel vinovat nu are sinceritate înaintea lui Dumnezeu şi dorinţă smerită să se îndrepte.
16 - Fericit este sufletul acela care când se cercetează singur,
sau când este cercetat de bunăvoinţa şi dragostea frăţească,
- mărturiseşte şi nu ascunde...
care nu se împotriveşte tăgăduitor al păcatului făcut
sau căutând să şi-l îndreptăţească
ori învinuindu-i pe alţii - de răul cel făcut de el.
Vai de cel care face dimpotrivă!
17 - Vai de sufletul acela care face păcatul
şi trăieşte cu păcatul ani de zile pe conştiinţa sa,
fără să-l mărturisească,
ci şi-l ascunde sau îl neglijează...
Răzbunarea păcatului este totdeauna moartea.
18 - Sunt oameni care când nu-şi mai pot ascunde păcatul caută îndreptăţiri şi scuze...
caută acoperiri şi legalizări pentru nelegiuirea lor.
Păcatul acestor oameni nu va mai putea fi iertat niciodată.
19 - Vai de acela care ani de zile nu caută scaunul mărturisirii şi Sângele Împărtăşirii Iertătoare.
Pentru că păcatul nemărturisit este ruina şi rugina nimicitoare a sufletului său.
20 - Preaiubitule suflet, nu amâna mărturisirea păcatului tău,
şi nu-ţi ascunde nelegiuirea ta.
Nu căuta să dai vina pe alţii,
şi nici nu afla scuze şi îndreptăţiri în locul pocăinţei şi lacrimilor.
Căci acestea vor grăbi şi vor mări osânda ta,
- ci vino cu căinţă şi pocăinţă smerită şi sinceră la Domnul Isus Hristos Mântuitorul nostru
şi mărturisind păcatul tău cere-I Lui cu lacrimi iertarea pentru el. Şi promite-I cu legământ ascultare pe totdeauna.
Aceasta este taina Pocăinţei.
Una pentru totdeauna.
Şi aceasta singură este mântuitoare.
Amin.