Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
Numai în ceasurile marilor încercări, ies la iveală gândurile ascunse ale inimilor omenești.
Numai când cei iubitori de Hristos, trebuie să-I arate Domnului în chipul cel mai înalt, devotamentul lor, numai atunci pot fi cunoscuți cu adevărat și ceilalți care par ucenici, dar nu sunt.
Numai atunci pot fi cunoscuți și cei care stau printre apostoli, dar nu mai au în ei nimic din duhul ascultării și al slujirii lui Dumnezeu, care părea totuși că-l au cândva.
Ce plin de evlavie era duhul Betaniei!
Ce plină de iubire și adorație pentru Hristos, era casa celor trei suflete alese și neuitate, care locuiau în casa plăcută Domnului Isus.
Și ce clipă cutremurătoare trăia atunci Domnul Isus - și toți ai Lui, în intimitatea plăcută a acestei case.
Și totuși, unul dintre ucenici, care fusese și el cândva al lui Hristos, nu mai simțea nimic din toate aceste bucurii sfinte și adânci.
El era stăpânit acum de alt duh. Și de altfel de gânduri.
Când Satana i-a cerut pe ucenicii Domnului ca să-i cearnă cum cerni grâul (Luca 22, 31), Dumnezeu a îngăduit pentru curățirea lor, să fie cernuți toți.
Căci numai cernerea aceasta poate dovedi ce are fiecare înăuntrul său. Și numai cernerea aceasta îl putea arăta pe fiecare ce urmărește, prin Hristos și lângă Hristos.
Iată deci durerosul adevăr: că sunt unii din cei ce umblă cu Hristos, părând niște ucenici ai Lui, căci stau la masă cu El,
și se bucură de cea mai înaltă prețuire în fața celor ce-L iubesc pe Hristos,
- dar sunt în realitate numai niște nevrednici și blestemați profitori și umblători după căpătuială și câștig mârșav.
Inima lor se dovedește până la urmă, că este plină de urâciuni, iar gândurile lor, că sunt pline de șiretenie și de vicleșug amăgitor (Efes. 4, 14).
Până la urmă ei se dau singuri pe față ce sunt.
Ce durere e să vezi, când toată Lucrarea Domnului și toți slujitorii Lui sunt pătrunși de cutremurul răspunderii pentru starea și soarta Evangheliei, cum unii din cei ce păreau frați, încep să-și dea pe față gânduri vrăjmașe.
Când toți ai Domnului vorbesc într-un fel, aceștia încep să vorbească în alt fel.
Când din dragostea și grija față de Domnul, frații umblă cu toată cumpătarea și înțelepciunea spre a nu face mai rău ci mai bine Cauzei lui Hristos,
- ei plini de neascultare și de viclenia duhului lui Iuda din ei, umblă vinovat, umblă nechibzuit, umblă dărâmând și îndurerând peste tot, spre nimicirea Lucrării lui Hristos.
Frate ucenic al Domnului,
dacă prin duhul neascultării de care te-ai lăsat stăpânit te-ai rupt sufletește de familia în care erai cândva un vas folositor, iar astăzi umbli și vorbești altfel,
oare nu te cutremuri tu, gândindu-te la soarta lui Iuda? Nu te temi că ai putea ajunge să faci și să pățești ca el?
De ce nu strângi cu Domnul și cu frații tăi? De ce nu cauți foloasele Domnului, ci te-ai lăsat prins de diavolul ca să faci împotriva lor?
De ce când toți frații tăi și surorile tale, luptă cu atâtea greutăți ca să strângă cu Domnul, tu singur te găsești să risipești cu diavolul?
De ce când frații tăi, cu prețul atâtor jertfe și în mijlocul atâtor primejdii, trudesc din greu să zidească unitatea frățească,
să curățească drumul Lucrării Domnului,
să strângă gândurile împrăștiate lângă înțelegerea și împreunarea cea bună,
- tu calci în picioare și umbli să dărâmi, fără frică de Dumnezeu și fără respect față de Adevăr tot ce ei se străduiesc să lucreze cu jertfe și cu riscuri?
Nu te temi și nu te cutremuri de pedeapsa și bătaia lui Dumnezeu Cel care te vede ce faci? (Gal. 5, 10-12).
Mare și Adevărat este Dumnezeu Cel contra căruia lupți - mare și adevărată va fi pedeapsa Lui peste tine, cel care faci așa.
O Dumnezeule Viu și Adevărat,
tu care ai ochii ca para focului
Tu care cunoști inimile tuturor semenilor,
și care vei aduce o judecată și o răsplătire dreaptă fiecăruia după faptele lui, după inima lui și după vorbele lui,
- Te rugăm veghează asupra Lucrării Tale
și ia aminte la fiecare lucrător din ea, ce face și ce urmărește.
Ia aminte Doamne la cei buni și curați cu inima, care în smerenie și ascultare frățească, umblă să strângă dragostea și inimile, umblarea și gândurile tuturor celor împrăștiați, la unitatea învățăturii și la părtășia simțurilor curate ale dragostei dintâi.
Ajută-i pe aceștia în munca lor Doamne și binecuvântează ostenelile lor, cu rod și biruință - spre creșterea și sfințirea Lucrării Tale, a Bisericii Tale pe pământul patriei noastre.
Dar trezește, Te rugăm Doamne, pe acei lucrători nechibzuiți, care din trufia inimii sau din deșertăciunea gândurilor lor, se ridică dintre frați și vorbesc în Numele Tău și al lor, făcând numai rău, slujind scopului celui rău
și semănând printre frați numai neghina învățăturilor străine și a duhurilor tulburătoare.
Iar dacă nu vor vrea să se trezească, să se îndrepte și să asculte în duhul iubirii frățești, izbăvește Doamne Lucrarea Ta de tulburările lor, cum vei ști Tu.
Amin.