Vedere şi prevedere
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Suflete dragă, poate că noi nu putem avea toţi fericirea unei înţelepciuni care vede şi prevede înainte,
spre a ne lua din timp măsurile ca să nu ajungem niciodată rău.
Poate că nu putem avea nici înţelepciunea unei stăpânite cumpătări,
pentru ca la timpul fiecărui lucru să ştim alege partea lui cea bună şi să nu scăpăm prilejul cel potrivit.
Dar înţelepciunea unei atente priviri
şi a unei vigilente luări aminte asupra vieţii noastre
şi asupra lucrărilor lui Dumnezeu,
o putem avea toţi, trebuie s-o avem.
Şi vai de noi dacă n-o avem nici pe asta!
2 - Cele prin care am trecut şi le-am suferit
şi le-am păţit şi le-am petrecut,
trebuie să ne înveţe să ştim, fără îndoială, deosebi mai bine şi mai deplin binele de rău,
adevărul de minciună
şi aurul de gunoi.
Cine nu învaţă nici din propria lui păţanie, acela este un nebun şi un netrebnic.
3 - O, cât de mult sunt deosebite una de alta inimile oamenilor!
Unii au o inimă gata să facă orice, fiindcă atunci când inima este bună, ea este gata îndată să facă binele.
Cel ce are o inimă rea, este tot aşa de gata să facă răul.
4 - Chiar dacă mintea mai calculată, vine şi-i spune omului că pentru a face un bine se cere osteneală, pagubă, suferinţă,
- inima gata, nu cântăreşte mult şi face.
Inima bună face binele altuia, chiar dacă prin aceasta îşi face sie-şi rău.
5 - Şi după cum inima cea bună nu ascultă de mintea sa,
care mai de multe ori se gândeşte la comoditatea proprie decât la binele altuia,
tot aşa şi inima gata la rău, nu ascultă de mintea care o opreşte înştiinţând-o despre urmări.
6 - O inimă bună deşi sângeră de multe ori,
deşi gustă cu amar durerea nerecunoştinţei şi a dezamăgirilor din partea multora pe care i-a ajutat,
şi deşi se întoarce adesea cu răni şi cu vânătăi de pe urma binefacerilor sale,
- ea totuşi nu descurajează niciodată
şi nu renunţă la facerea de bine,
pentru că aceasta este fericirea ei.
Da, numai când face binele se simte fericită.
7 - Lângă o inimă bună, nici o noapte nu-i întunecoasă,
nici un necaz deznădăjduit,
şi nici o luptă necâştigată.
Căci inima bună, gata de părtăşie curată, este o comoară şi pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
8 - Este oare gata inima ta să asculte şi să împlinească cu bucurie, când aude îndemnul: vino la biserică?
sau vino la adunare?
sau vino să ajutăm?
sau vino să dăruim, să lucrăm, să postim, să răbdăm, să iertăm?
- Eu mărturisesc cu ruşine şi cu părere de rău că prea de multe ori inima mea nu a fost gata,
cu bucurie să facă binele acesta.
Dar mă rog neîncetat să fie. Roagă-te şi tu pentru a ta.
9 - Chiar dacă nicăieri nu s-ar mai citi sau vesti Evanghelia,
- Cuvântul vorbit şi scris al lui Dumnezeu, către oameni,
- noi toţi ştim acest Cuvânt...
Fiecăruia dintre noi, El ne-a vorbit şi ne vorbeşte dincolo de tot ce-i scris.
10 - Dacă tu ai o inimă mai bună decât a mea poţi fi fericit,
roagă-L pe Domnul să o facă să crească mereu în facerea binelui.
Dar dacă ai una tot rea, sau poate şi mai rea, atunci roagă-L neapărat şi mai cu grabă - să ţi-o schimbe,
- spre a nu te duce cu ea la pieirea veşnică.
11 - Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintaşii noştri, vestitorii Soliei Sale,
care nu s-au ferit să ne facă cunoscut tot planul lui Dumnezeu,
Şi acesta era un glas al lui Dumnezeu pentru noi.
12 - Dumnezeu ne-a vorbit şi prin părinţii noştri,
prin învăţăturile primite de la ei,
prin tot ceea ce am auzit de la îndrumătorii noştri credincioşi,
- din copilărie până astăzi.
Şi acesta era un fel în care ne vorbea Dumnezeu.
13 - Dumnezeu ne-a vorbit şi prin conştiinţa noastră,
prin binele pe care ni l-a făcut,
prin Soarele Său şi ploaia Sa,
prin timpurile roditoare sau cele ce ne-au zguduit.
Toate acestea sunt glasul prin care ne vorbeşte Dumnezeu...
14 - Cine dintre noi va putea spune vreodată
şi se va putea dezvinovăţi în vreun fel în faţa Judecăţii Sale, că n-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i?
Care ureche n-a auzit aceste glasuri ale Lui?
sau care ochi nu le-a văzut?
Care inimă sau minte n-a fost cercetată de glasul lui Dumnezeu în vreunul din aceste feluri
- sau de toate?
15 - Nimeni dintre noi nu va mai avea nici o dezvinovăţire, în privinţa asta,
fiindcă tuturor şi fiecăruia dintre noi, Bunul Dumnezeu ne-a vorbit, pe înţelesul nostru.
Numai că unii am vrut să-L ascultăm, alţii n-am vrut.
Şi uneori am vrut să împlinim şi Cuvântul Lui, alteori n-am vrut.
Pentru asta vom răspunde toţi cu siguranţă.
16 - Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, ordinii, disciplinei şi statorniciei.
El a rânduit la Începutul Creaţiunii,
în toate lucrurile văzute şi nevăzute,
ordinea, ierarhia şi disciplina,
în chip statornic şi etern.
Iar noi, împreună cu toate creaturile şi creaţiunile Sale, - suntem obligaţi să le ascultăm fără cârtire.
17 - Când Dumnezeu a despărţit lucrurile şi când a creat fiinţele, aşezându-le în ordine fiecare după familia sa,
El arăta fiecărei familii, datoria sa şi scopul său.
Şi stabilea legile ascultării,
precum şi înştiinţarea pedepsei oricărei neascultări.
18 - Dumnezeu a rânduit şi în Vechiul Aşezământ aceiaşi aşezare de legi şi între seminţiile care alcătuiau poporul Său Israel.
El a poruncit ca fiecare seminţie să-şi aibă steagul ei, ierarhia şi disciplina ei.
El a poruncit ca fiecare din fiii poporului Său să-şi aibă locul său statornic,
şi îndrumătorii de care trebuie să asculte,
şi steagul sub care trebuia să lupte până la moarte.
- Nimeni n-avea nici o dezvinovăţire dacă nu asculta - şi fiecare trebuia să suporte nemiloasa răsplată a neascultării sale.
Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii şi în Viitor ca în Trecut.
19 - Nici o abatere de la ordinea stabilită de Dumnezeu, nu era permisă, ci era pedepsită cu moartea (Numeri 1, 51; 13, 10; 16, 40).
Core, Datan şi Abiram, vor fi veşnică pildă împotriva oricărei răzvrătiri (Numeri 16, 1-40; Rom. 1, 18; Colos. 3, 6).
Şi cum Dumnezeu este Acelaşi - ieri, azi şi în veci, - toţi cei neascultători, dezordonaţi şi uneltitori din poporul Său de azi, - ar trebui să se teamă şi mai mult.
20 - Dumnezeu a aşezat şi în rânduielile credincioşilor Săi de astăzi, fiecăruia familia şi ceata lui (1 Cor. 15, 23; Efes. 3, 15).
Iar cine nu ascultă - va avea a face cu răzbunarea mâniei Lui.
Dumnezeu să-i binecuvânteze în veci pe toţi cei care au o inimă smerită, un cuget curat - şi o umblare ascultătoare şi statornică, acolo unde au fost aşezaţi de El.
Amin.