Foto Traian Dorz

Vedere și prevedere

Traian Dorz - Cununile Slăvite

1 - Suflete dragă, poate că noi nu putem avea toți fericirea unei înțelepciuni care vede și prevede înainte,
spre a ne lua din timp măsurile ca să nu ajungem niciodată rău.
Poate că nu putem avea nici înțelepciunea unei stăpânite cumpătări,
pentru ca la timpul fiecărui lucru să știm alege partea lui cea bună și să nu scăpăm prilejul cel potrivit.
Dar înțelepciunea unei atente priviri
și a unei vigilente luări aminte asupra vieții noastre
și asupra lucrărilor lui Dumnezeu,
o putem avea toți, trebuie s-o avem.
Și vai de noi dacă n-o avem nici pe asta!
2 - Cele prin care am trecut și le-am suferit
și le-am pățit și le-am petrecut,
trebuie să ne învețe să știm, fără îndoială, deosebi mai bine și mai deplin binele de rău,
adevărul de minciună
și aurul de gunoi.
Cine nu învață nici din propria lui pățanie, acela este un nebun și un netrebnic.
3 - O, cât de mult sunt deosebite una de alta inimile oamenilor!
Unii au o inimă gata să facă orice, fiindcă atunci când inima este bună, ea este gata îndată să facă binele.
Cel ce are o inimă rea, este tot așa de gata să facă răul.
4 - Chiar dacă mintea mai calculată, vine și-i spune omului că pentru a face un bine se cere osteneală, pagubă, suferință,
- inima gata, nu cântărește mult și face.
Inima bună face binele altuia, chiar dacă prin aceasta își face sie-și rău.
5 - Și după cum inima cea bună nu ascultă de mintea sa,
care mai de multe ori se gândește la comoditatea proprie decât la binele altuia,
tot așa și inima gata la rău, nu ascultă de mintea care o oprește înștiințând-o despre urmări.
6 - O inimă bună deși sângeră de multe ori,
deși gustă cu amar durerea nerecunoștinței și a dezamăgirilor din partea multora pe care i-a ajutat,
și deși se întoarce adesea cu răni și cu vânătăi de pe urma binefacerilor sale,
- ea totuși nu descurajează niciodată
și nu renunță la facerea de bine,
pentru că aceasta este fericirea ei.
Da, numai când face binele se simte fericită.
7 - Lângă o inimă bună, nici o noapte nu-i întunecoasă,
nici un necaz deznădăjduit,
și nici o luptă necâștigată.
Căci inima bună, gata de părtășie curată, este o comoară și pentru Dumnezeu și pentru oameni.
8 - Este oare gata inima ta să asculte și să împlinească cu bucurie, când aude îndemnul: vino la biserică?
sau vino la adunare?
sau vino să ajutăm?
sau vino să dăruim, să lucrăm, să postim, să răbdăm, să iertăm?
- Eu mărturisesc cu rușine și cu părere de rău că prea de multe ori inima mea nu a fost gata,
cu bucurie să facă binele acesta.
Dar mă rog neîncetat să fie. Roagă-te și tu pentru a ta.
9 - Chiar dacă nicăieri nu s-ar mai citi sau vesti Evanghelia,
- Cuvântul vorbit și scris al lui Dumnezeu, către oameni,
- noi toți știm acest Cuvânt...
Fiecăruia dintre noi, El ne-a vorbit și ne vorbește dincolo de tot ce-i scris.
10 - Dacă tu ai o inimă mai bună decât a mea poți fi fericit,
roagă-L pe Domnul să o facă să crească mereu în facerea binelui.
Dar dacă ai una tot rea, sau poate și mai rea, atunci roagă-L neapărat și mai cu grabă - să ți-o schimbe,
- spre a nu te duce cu ea la pieirea veșnică.
11 - Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintașii noștri, vestitorii Soliei Sale,
care nu s-au ferit să ne facă cunoscut tot planul lui Dumnezeu,
neascunzând nimic din ceea ce ne era de folos nouă spre mântuire (Fap. Ap. 20, 20-27).
Și acesta era un glas al lui Dumnezeu pentru noi.
12 - Dumnezeu ne-a vorbit și prin părinții noștri,
prin învățăturile primite de la ei,
prin tot ceea ce am auzit de la îndrumătorii noștri credincioși,
- din copilărie până astăzi.
Și acesta era un fel în care ne vorbea Dumnezeu.
13 - Dumnezeu ne-a vorbit și prin conștiința noastră,
prin binele pe care ni l-a făcut,
prin Soarele Său și ploaia Sa,
prin timpurile roditoare sau cele ce ne-au zguduit.
Toate acestea sunt glasul prin care ne vorbește Dumnezeu...
14 - Cine dintre noi va putea spune vreodată
și se va putea dezvinovăți în vreun fel în fața Judecății Sale, că n-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i?
Care ureche n-a auzit aceste glasuri ale Lui?
sau care ochi nu le-a văzut?
Care inimă sau minte n-a fost cercetată de glasul lui Dumnezeu în vreunul din aceste feluri
- sau de toate?
15 - Nimeni dintre noi nu va mai avea nici o dezvinovățire, în privința asta,
fiindcă tuturor și fiecăruia dintre noi, Bunul Dumnezeu ne-a vorbit, pe înțelesul nostru.
Numai că unii am vrut să-L ascultăm, alții n-am vrut.
Și uneori am vrut să împlinim și Cuvântul Lui, alteori n-am vrut.
Pentru asta vom răspunde toți cu siguranță.
16 - Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii, ordinii, disciplinei și statorniciei.
El a rânduit la Începutul Creațiunii,
în toate lucrurile văzute și nevăzute,
ordinea, ierarhia și disciplina,
în chip statornic și etern.
Iar noi, împreună cu toate creaturile și creațiunile Sale, - suntem obligați să le ascultăm fără cârtire.
17 - Când Dumnezeu a despărțit lucrurile și când a creat ființele, așezându-le în ordine fiecare după familia sa,
El arăta fiecărei familii, datoria sa și scopul său.
Și stabilea legile ascultării,
precum și înștiințarea pedepsei oricărei neascultări.
18 - Dumnezeu a rânduit și în Vechiul Așezământ aceiași așezare de legi și între semințiile care alcătuiau poporul Său Israel.
El a poruncit ca fiecare seminție să-și aibă steagul ei, ierarhia și disciplina ei.
El a poruncit ca fiecare din fiii poporului Său să-și aibă locul său statornic,
și îndrumătorii de care trebuie să asculte,
și steagul sub care trebuia să lupte până la moarte.
- Nimeni n-avea nici o dezvinovățire dacă nu asculta - și fiecare trebuia să suporte nemiloasa răsplată a neascultării sale.
Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii și în Viitor ca în Trecut.
19 - Nici o abatere de la ordinea stabilită de Dumnezeu, nu era permisă, ci era pedepsită cu moartea (Numeri 1, 51; 13, 10; 16, 40).
Core, Datan și Abiram, vor fi veșnică pildă împotriva oricărei răzvrătiri (Numeri 16, 1-40; Rom. 1, 18; Colos. 3, 6).
Și cum Dumnezeu este Același - ieri, azi și în veci, - toți cei neascultători, dezordonați și uneltitori din poporul Său de azi, - ar trebui să se teamă și mai mult.
20 - Dumnezeu a așezat și în rânduielile credincioșilor Săi de astăzi, fiecăruia familia și ceata lui (1 Cor. 15, 23; Efes. 3, 15).
Și El Însuși a poruncit fiecăruia să nu-și părăsească frații (Evrei 10, 25).
Să nu-și calce legământul dintâi (1 Tim. 5, 12).
Să nu-și părăsească învățătura de la început (1 Ioan 2, 24).
Iar cine nu ascultă - va avea a face cu răzbunarea mâniei Lui.
Dumnezeu să-i binecuvânteze în veci pe toți cei care au o inimă smerită, un cuget curat - și o umblare ascultătoare și statornică, acolo unde au fost așezați de El.
Amin.
Articol 46 din 48
Folosește săgețile ← → pentru navigare