Binecuvântarea și blestemul
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Orice credincios din poporul Domnului este dator să nu primească și să nu urmeze pe cei care fac dezbinări și tulburare, împotriva învățăturii primite întâi,
să nu primească și să nu urmeze nici pe cei ce le aduc o altă evanghelie, adică o altă interpretare deosebită, asupra învățăturii și a credinței lor.
Blestemându-i și pe cei care o duc
2 - Dumnezeu a rânduit pentru noi steagul acesta și Oastea aceasta, în care ne-a chemat și ne-a poruncit să-I slujim și să ieșim la luptele Lui.
În ea ni s-a dat făgăduința mântuirii, calea mântuirii, slujba mântuirii și în ea trebuie să ne-o ducem până la moarte,
așa cum am primit-o de la început, prin omul trimes de Dumnezeu, care ne-a spus clar solia cu care a venit el.
3 - Nici unul dintre noi n-avem dreptul să n-ascultăm sau să părăsim calea asta pentru alta.
Nici unul dintre noi n-avem nici o dezvinovățire și nici o iertare dacă n-ascultăm și dacă nu o păstrăm întocmai cum am primit-o, de la Dumnezeu.
4 - Pentru fiecare dintre noi are valabilitate porunca ascultării de mai marii noștri (Evrei 13, 17; 1 Tes. 5, 12-13; 1 Tim. 5, 17).
Căci unde nu este ascultare este neascultare -
și unde nu este ordine, este dezordine.
5 - Așa că dacă nu asculți de părinții tăi duhovnicești și de frații tăi, atunci de Dumnezeu nu asculți.
Dumnezeu nu-ți va trimite nici ție și nici nimănui, îngeri din cer să te lămurească,
- ci te îndrumă să-i asculți pe mai marii tăi,
iar dacă nu-i asculți și nu-i recunoști pe aceștia,
Ci vei muri în rătăcirea trufiei tale.
6 - Te rugăm Domnul și Dumnezeul nostru dăruiește tuturor ostașilor, un înalt simț al înțelepciunii, al disciplinei și al statorniciei,
cu care să Te slujească, luptând cinstit și credincios până la moarte, sub Steagul unde l-ai așezat pe fiecare,
în Oastea în care l-ai înscris,
între frații cu care l-ai unit,
până la biruința din urmă a Ta și a lor.
7 - Nu lăsa Doamne și Dumnezeul nostru pe nici unul dintre ostașii Tăi, să fie nesupus, nici dezertor,
nici vagabond, nici dezordonat,
nici tulburător și nici nepăsător,
nici dezbinat de Oastea Ta, și de Biserica Ta,
ci în unitatea frățească unde l-ai rânduit Tu să stea, - acolo să lupte și să trăiască,
să moară și să învie.
8 - Orice credincios lucrător, pentru Domnul, va avea neapărat a face cu gurile bârfitoare, cu gurile uneltitoare, cu gurile mincinoase.
Aceste guri rele se vor ținea mereu pe urmele lui, ca niște cățele,
lătrându-l neîncetat și mușcându-l cât mai otrăvitor și mai vrăjmaș,
ori de câte ori li s-ar da vreun prilej să facă asta.
Vai de sufletele lor! De mii de ori ar fi fost mai bine să nu se fi născut!
9 - Când vreodată lucrătorul Domnului se întâmplă să greșească, - fiindcă nu este om viu să nu mai și greșească,
- gurile rele mărind greșeala lui,
și mai adăugând și multe altele pe care el nici nu le-a gândit, nici nu le-a făcut,
se lărgesc și se lungesc, umplând țara și lumea cu toate vorbele rele despre el.
Ce tristă și vinovată ocupație au aceste secături batjocoritoare!
10 - Toți bârfitorii, netrebnici de un lucru bun, se ocupă numai cu uneltiri.
Când nu au ce să mai spună atunci scornesc și inventează.
Când n-au nici ce mai inventa, pentru prezent, - răscolesc în trecut.
Și tot ce era necunoscut altora din viața fratelui lor, gurile acestea rele întorc pe dos,
numai spre a-l înfățișa cât mai negru în fața celor ce-l iubesc și îl prețuiesc pentru munca și sufletul lui,
din pricina harului dăruit lui de Dumnezeu, care cunoscându-i inima și viața,
îl are în dragostea Lui și îl rânduiește la o slujbă unică.
11 - În toată istoria minunată a vieții unui trimis al Domnului și a Lucrării lui Dumnezeu cu aceasta,
gurile rele rămân mereu pomenite cu blestem și cu scârbă.
Aceasta a fost slujba lor în trecut, aceasta este și în prezent - și aceasta trebuia să le fie și plata.
12 - Dragă suflete,
cu toată inima mea întristată, te întreb:
- oare nu cumva ai și tu o gură rea, bârfitoare, uneltitoare și mincinoasă?
N-ai și tu cumva ură împotriva vreunui frate, vreunui îndrumător, vreunui binefăcător al tău sau al poporului tău?
Iar ura aceasta care arde în inima ta, îți face ochiul rău și limba bârfitoare?
13 - Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsă împotriva unui nevinovat,
sau împotriva unui om ales al Domnului?
Sau de acel urât păcat înaintea lui Dumnezeu pentru care au fost osândiți cei ce au bârfit pe David?
14 - Nu-i lăsa Doamne pe cei bârfitori mai ales în amăgirea cea și mai mare că făcând o astfel de faptă Îți aduc o slujbă Ție sau Lucrării Tale,
15 - Nu ne lăsa niciodată Doamne într-o astfel de stare încât făcând răul împotriva fraților noștri, să credem că poate ieși vreodată pentru cineva vreun bine din acest rău (Rom. 3, 8).
Căci oricine ar fi acela, - osânda lui nu va întârzia.
16 - De obicei, ori de câte ori unui om i se pare că este lovit pe nedrept,
ori bârfit și învinuit, fără temei,
ori judecat și osândit pe nedrept,
acel om îndată este ispitit să alerge la apărare și la răzbunare, la dreptate și la despăgubire.
Unii aleargă la oameni, la judecători, la arme.
17 - Dar credinciosul adevărat, în vremea când este lovit și învinuit pe nedrept,
- va alerga la rugăciune
și va spune Domnului: Doamne ai milă de fratele meu care m-a vorbit de rău, nefiind vinovat,
Fiindcă este cine să-l judece: cuvintele lui grele și neadevărate și nu-i judecător care să-l osândească mai greu.
18 - Adevăratul credincios în vremea suferinței sale, va alege totdeauna alergarea la rugăciune.
Acolo, stând la picioarele Domnului, inima lui se va liniști,
și gândurile sale limpezite vor găsi măsura răbdării, a tăcerii și a răspunsului său,
- la învinuirile nedrepte aduse împotriva sa.
Așa cum a făcut și Domnul său Isus.
19 - În rugăciune sufletul credincios va afla calea cea bună pe care trebuie s-o urmeze, față de cei care au răspândit și răspândesc lucruri neadevărate despre dânsul,
acolo capătă el puterea de a-i înțelege și de a-i ierta pe toți vrăjmașii și bârfitorii săi.
Și va căpăta milă și iubire pentru ei.
Așa cum a avut Domnul său Isus.
20 - O, fericită este inima care este totdeauna gata să alerge la rugăciune.
Care ori de câte ori este lovită și bârfită, nedreptățită și păgubită,
sau înșelată, amenințată și zdrobită,
aleargă îndată la rugăciune
și își caută la picioarele Crucii lui Hristos liniștea și vindecarea,
mângâierea și despăgubirea,
apărarea și dreptatea ei.
O, Preadulce și Bun Mângâietorul și Apărătorul nostru, Te rugăm dăruiește-ne puterea și ajutorul de care avem nevoie, ca să suferim, să iubim și să iertăm pe toți răufăcătorii noștri rugându-ne pentru întoarcerea și mântuirea lor, cum ne-ai învățat Tu.
Căci a Ta este Împărăția și Puterea și Slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh,
și acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.