Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.
N-am auzit niciodată o făgăduinţă mai strălucită şi n-am scris un cuvânt mai cutremurător ca acesta: veţi cunoaşte Adevărul!
Adevărul este puterea pătrunderii Tainelor Lucrării lui Dumnezeu şi încredinţarea acestora.
Adevărul este lumina înţelegerii limpezi a tuturor celor văzute şi nevăzute...
Adevărul este înalta şi desăvârşita limpezime şi odihnă a minţii, pătrunsă de realităţile cereşti şi dezlegarea lor.
Adevărul este Soarele Revelaţiei Înţelepciunii şi Simţirii, care prin credinţă şi cunoaştere, fericeşte şi satură întreagă fiinţa omenească, odihnind-o conştient în Dumnezeu...
O, Adevăr, Lumină Dumnezeiască,
atât de cuprinsă şi de necuprinsă, încât strălucindu-mă parcă mă orbeşte,
cu cât mi Te apropii, îmi pare că trebuie să spun: nu Te pot vedea
şi cu cât Te strâng mai limpede în ochii minţii şi în inima fiinţei mele, îmi pare că trebuie să strig: nu Te pot ajunge...
O, Adevăr, Strălucire Dumnezeiască ce aproape şi ce departe Te am. Cât Te iubesc de mult şi cum mă tem de Tine, cât de slobod şi cât de rob mă faci Tu. Fii veşnic slăvit şi slăvit...
Dar după cum faţa soarelui nemărginit se poate răsfrânge într-o picătură de ploaie pe un fir de frunză, sau iarbă,
Tu Nemărginit şi Veşnic Adevăr, ai puterea să-Ţi restrângi Nemărginirea şi Eternitatea Ta,
şi prin căi pe care numai Tu poţi coborî
să Te faci cuprins şi înţeles de o minte şi de o inimă omenească dacă acestea sunt curate şi rămân smerite,
căci Tu le-ai creat aşa ca să Te poată cuprinde, de la începutul lor.
Adevărul cuprins de noi şi mântuitor, este şi Miezul şi Forma Învăţăturii şi a Credinţei, prin care Duhul Sfânt face naşterea din nou în noi,
şi prin care face în fiinţa noastră cea nouă desăvârşirea firii Dumnezeieşti, atât în toată Biserica lui Hristos cât şi în fiecare suflet, care Îl doreşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu.
Miezul Adevărului se poate înţelege şi primi numai prin credinţă,
iar Forma lui prin judecata minţii, după cum Învăţătura este Forma, iar Duhul este Conţinutul Adevărului.
Partea Adevărului nepătruns cu mintea şi care nu se poate explica omeneşte, pentru cunoaştere, trebuie printr-o credinţă neclintită, întemeiată pe Slava şi Credincioşia Autorităţii Dumnezeieşti Eternă şi Necuprinsă, care ne garantează Adevărul,
iar partea Adevărului pătruns cu mintea, şi explicat în Biserică de vasele alese ale Lui, trebuie primită şi urmată fără abatere, întrucât numai prin păstrarea formei văzute putem avea şi conţinutul Lui nevăzut.
Şi aceea ce putem înţelege cu cunoaşterea, ne duce liniştit şi sigur la ceea ce nu putem pricepe decât prin credinţă (Evrei 11, 1-3).
El a rânduit în Biserică apostoli, proroci şi învăţători, împărţind după planul Său darurile Sale, spre desăvârşirea celor care vor crede (1 Cor. 12, 4-29; Efes. 4, 11-16),
iar prin aceştia, în măsura trebuinţei
şi la vremea Sa,
El a dat şi dă îndrumări, învăţături, sfătuiri şi mustrări, tuturor celorlalţi care trebuiesc să se supună cu smerenie, fiindcă cine ascultă de învăţătură, ascultă de Dumnezeu (Luca 10, 16), adică de Duhul Sfânt care ne-a dat-o.
Dreptarul învăţăturii sănătoase este acela care te îndrumă spre locul sfânt, de unde apoi credinţa, te călăuzeşte mai departe, drept şi fericit, spre felul cel nespus mai înalt de cunoaştere al acelor taine şi adevăruri Dumnezeieşti care depăşesc puterea minţii,
şi pe care numai prin credinţă le poţi simţi cu inima.
Iată ce mare preţ are ascultarea de învăţătura şi ţinerea ei întocmai cum ai primit-o la început (Rom. 16, 17; 1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 8; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 10, 11; etc).
Mântuirea sufletelor noastre este legată chiar de ascultarea întocmai şi până la sfârşit a învăţăturii primite, prin care am crezut, născându-ne din nou în Hristos.
Cine o ţine întocmai va fi mântuit,
cine nu, degeaba a crezut! Oricum ar crede altfel şi orice alte minuni ar face, un astfel de om este pierdut (Matei 7, 22-23).
Adevărul are căile Sale, de ascultarea cărora, a legat mântuirea tuturor celor aleşi de El,
dar şi de ascultarea cărora e legată pierderea mântuirii.
Cine nu le crede pe acestea, va vedea.
Va vedea şi cine le crede.
O Doamne şi Dumnezeul Adevărului,
Duh şi Cuvânt al Lui,
fii binecuvântat...
Nu avem altceva mai de mare lipsă ca să Te rugăm şi să-Ţi cerem ca să ni le dai,
şi nu dorim mai fierbinte altceva decât să Te înduri de noi şi să ni Te dăruieşti Tu Adevăr Iubit, limpede şi strălucit,
odihnitor şi dulce,
pentru cunoştinţa şi pentru credinţa noastră,
ca şi inima şi mintea să ne fie luminate şi pătrunse de înţelepciunea Ta şi să aibă sub veşnica Ta îndrumare, siguranţa şi puterea atotbiruitoare a smereniei şi a sincerităţii, care ne înalţă şi ne păstrează conştienţi, în Prezenţa Ta Dumnezeiască, cuprinşi în Ea.
Cunoaşterea Adevărului abia în felul acesta, şi numai în felul acesta, te face cu adevărat slobod.
Eşti liber pe voinţa ta,
eşti sigur pe învăţătura ta,
eşti sănătos în cunoaşterea ta,
eşti puternic în credinţa ta,
eşti statornic în legământul tău,
eşti cinstit în conştiinţa ta,
eşti orientat precis în gândurile tale,
eşti ordonat şi stăpân pe dorinţele tale,
eşti iubit şi iubitor de frăţietatea ta,
şi eşti curat şi drept faţă de toţi semenii tăi...
- Adică eşti un om după Inima lui Dumnezeu şi după gândurile Lui,
o fiinţă desăvârşită, aşa cum eram când am ieşit din mâinile lui Dumnezeu
- şi cum trebuie să fim ca să ajungem în braţele Lui.
Oricine nu ajunge în această stare, nu cunoaşte Adevărul, şi n-a ajuns slobod cu adevărat.
Oricine nu este stăpân pe voinţa sa,
ci este tras şi împins când de unii când de alţii,
oricine nu-şi cunoaşte învăţătura,
sau nu şi-o ţine, ci şi-o schimbă azi cu una, mâine cu alta,
sau nu şi-o respectă, ci o parte o cinsteşte iar alta o leapădă,
oricine nu-şi dă silinţa să adâncească cu înţelepciune, în mintea sa, îndrumările învăţăturii sale sănătoase,
oricine nu stă puternic în credinţa în care s-a trezit şi s-a născut creştin şi din părinţii trupeşti şi din Duhul şi Cuvântul Sfânt,
oricine îşi calcă legământul făcut cu Dumnezeu în faţa cerului şi a fraţilor, care sunt martorii săi pe pământ şi în cer,
oricine îşi calcă datoriile de conştiinţă faţă de legea ascultării, de legea iubirii, de legea credinţei, sau a cinstei,
oricine este dezordonat în gânduri, neserios în purtări, nerecunoscător în atitudini, necuviincios în umblete, neînfrânat în dorinţe, dezorientat în ideile, în cuvintele şi în lucrările lui,
oricine nu-şi iubeşte frăţietatea ascultător şi armonios, unit cu duhul frăţietăţii, şi cu unitatea părtăşiei ei,
oricine nu rămâne smerit şi supus Bisericii şi Autorităţii ei alese şi învăţăturii ei sănătoase, rânduite de Dumnezeu,
oricine nu se poartă în orice loc şi în orice fel, curat şi drept, faţă de toţi semenii lui,
respectând munca şi libertatea conştiinţei lor,
dreptatea sau credinţa sau avutul fiecăruia,
- acela nu cunoaşte Adevărul,
nici nu-L va cunoaşte niciodată, dacă va rămânea mereu într-o astfel de stare.
Iată condiţiile slobozeniei şi robiei Adevărului.
... Nu cunosc o făgăduinţă mai strălucită decât cunoaşterea Adevărului...
Căci aceasta nu cuprinde numai starea de fericire cerească a inimii, ci şi harul pătrunderii acestei stări, înţelegând-o, a minţii.
Cunoscând-o şi cu priceperea şi cu simţirea ta o trăieşti fericirea aceasta conştient şi înţelept, într-un fel nespus mai puternic şi mai înalt, decât cei care sunt cu inima fericiţi, dar nu-şi dau cu mintea lor seama de aceasta.
Dar nu cunosc nici vreun altul din sfintele cuvinte ale lui Dumnezeu, care să fi fost mai răstălmăcit şi mai rău înţeles, ca acesta.
Toţi copiii dezbinătorilor din trecut, din prezent şi poate din viitor, s-au folosit şi se folosesc cel mai mult de acest verset, în care este cuprins Adevărul şi Dragostea,
spre a lupta împotriva acestor două Feţe ale lui Hristos.
Din cauza trufiei lor, au răstălmăcit şi Adevărul stricând învăţătura şi dragostea dezbinând Biserica,
căci învăţătura stricată a rupt Credinţa şi a nimicit Dragostea care stătea în unitatea frăţească.
Astfel s-au produs dezbinările şi se înmulţesc rătăcirile, care mai de care mai departe de Dumnezeu, adică de Adevăr şi de Dragoste,
căci Dumnezeu stă în Adevăr şi în Dragoste, adică în păstrarea învăţăturii de la început şi a armoniei frăţeşti dintâi.
depărtează de sufletele noastre falsele adevăruri care strică învăţătura în care ne-am născut şi ţine-ne mereu în Unicul Adevăr fericit.
Fereşte-ne de oricine aduce alte învăţături, care bântuie lumea prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de răstălmăcire a Sfântului Tău Cuvânt, alungă-i de la noi.
Apără-ne Doamne să nu cădem în falsele credinţe, care rup dragostea frăţească şi dezbină unitatea Bisericii în care Te-am cunoscut prin Duhul Sfânt.
Fă-ne să cunoaştem cu adevărat Adevărul care ne duce şi mai adânc la Dragoste. Şi fă-ne Doamne ca să rămânem în curata şi smerita iubire care ne duce totdeauna la Adevăr.
Căci numai în felul acesta vom fi feriţi de păcatul împotriva Adevărului, adică împotriva învăţăturii primite
şi de păcatul împotriva Dragostei, adică împotriva Frăţietăţii noastre,
Amin.