Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.
N-am auzit niciodată o făgăduință mai strălucită și n-am scris un cuvânt mai cutremurător ca acesta: veți cunoaște Adevărul!
Adevărul este puterea pătrunderii Tainelor Lucrării lui Dumnezeu și încredințarea acestora.
Adevărul este lumina înțelegerii limpezi a tuturor celor văzute și nevăzute...
Adevărul este înalta și desăvârșita limpezime și odihnă a minții, pătrunsă de realitățile cerești și dezlegarea lor.
Adevărul este Soarele Revelației Înțelepciunii și Simțirii, care prin credință și cunoaștere, fericește și satură întreagă ființa omenească, odihnind-o conștient în Dumnezeu...
O, Adevăr, Lumină Dumnezeiască,
atât de cuprinsă și de necuprinsă, încât strălucindu-mă parcă mă orbește,
cu cât mi Te apropii, îmi pare că trebuie să spun: nu Te pot vedea
și cu cât Te strâng mai limpede în ochii minții și în inima ființei mele, îmi pare că trebuie să strig: nu Te pot ajunge...
O, Adevăr, Strălucire Dumnezeiască ce aproape și ce departe Te am. Cât Te iubesc de mult și cum mă tem de Tine, cât de slobod și cât de rob mă faci Tu. Fii veșnic slăvit și slăvit...
Dar după cum fața soarelui nemărginit se poate răsfrânge într-o picătură de ploaie pe un fir de frunză, sau iarbă,
Tu Nemărginit și Veșnic Adevăr, ai puterea să-Ți restrângi Nemărginirea și Eternitatea Ta,
și prin căi pe care numai Tu poți coborî
să Te faci cuprins și înțeles de o minte și de o inimă omenească dacă acestea sunt curate și rămân smerite,
căci Tu le-ai creat așa ca să Te poată cuprinde, de la începutul lor.
Adevărul cuprins de noi și mântuitor, este și Miezul și Forma Învățăturii și a Credinței, prin care Duhul Sfânt face nașterea din nou în noi,
și prin care face în ființa noastră cea nouă desăvârșirea firii Dumnezeiești, atât în toată Biserica lui Hristos cât și în fiecare suflet, care Îl dorește și Îl ascultă pe Dumnezeu.
Miezul Adevărului se poate înțelege și primi numai prin credință,
iar Forma lui prin judecata minții, după cum Învățătura este Forma, iar Duhul este Conținutul Adevărului.
Partea Adevărului nepătruns cu mintea și care nu se poate explica omenește, pentru cunoaștere, trebuie printr-o credință neclintită, întemeiată pe Slava și Credincioșia Autorității Dumnezeiești Eternă și Necuprinsă, care ne garantează Adevărul,
iar partea Adevărului pătruns cu mintea, și explicat în Biserică de vasele alese ale Lui, trebuie primită și urmată fără abatere, întrucât numai prin păstrarea formei văzute putem avea și conținutul Lui nevăzut.
Și aceea ce putem înțelege cu cunoașterea, ne duce liniștit și sigur la ceea ce nu putem pricepe decât prin credință (Evrei 11, 1-3).
El a rânduit în Biserică apostoli, proroci și învățători, împărțind după planul Său darurile Sale, spre desăvârșirea celor care vor crede (1 Cor. 12, 4-29; Efes. 4, 11-16),
iar prin aceștia, în măsura trebuinței
și la vremea Sa,
El a dat și dă îndrumări, învățături, sfătuiri și mustrări, tuturor celorlalți care trebuiesc să se supună cu smerenie, fiindcă cine ascultă de învățătură, ascultă de Dumnezeu (Luca 10, 16), adică de Duhul Sfânt care ne-a dat-o.
Dreptarul învățăturii sănătoase este acela care te îndrumă spre locul sfânt, de unde apoi credința, te călăuzește mai departe, drept și fericit, spre felul cel nespus mai înalt de cunoaștere al acelor taine și adevăruri Dumnezeiești care depășesc puterea minții,
și pe care numai prin credință le poți simți cu inima.
Iată ce mare preț are ascultarea de învățătura și ținerea ei întocmai cum ai primit-o la început (Rom. 16, 17; 1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 8; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 10, 11; etc).
Mântuirea sufletelor noastre este legată chiar de ascultarea întocmai și până la sfârșit a învățăturii primite, prin care am crezut, născându-ne din nou în Hristos.
Cine o ține întocmai va fi mântuit,
cine nu, degeaba a crezut! Oricum ar crede altfel și orice alte minuni ar face, un astfel de om este pierdut (Matei 7, 22-23).
Adevărul are căile Sale, de ascultarea cărora, a legat mântuirea tuturor celor aleși de El,
dar și de ascultarea cărora e legată pierderea mântuirii.
Cine nu le crede pe acestea, va vedea.
Va vedea și cine le crede.
O Doamne și Dumnezeul Adevărului,
Duh și Cuvânt al Lui,
fii binecuvântat...
Nu avem altceva mai de mare lipsă ca să Te rugăm și să-Ți cerem ca să ni le dai,
și nu dorim mai fierbinte altceva decât să Te înduri de noi și să ni Te dăruiești Tu Adevăr Iubit, limpede și strălucit,
odihnitor și dulce,
pentru cunoștința și pentru credința noastră,
ca și inima și mintea să ne fie luminate și pătrunse de înțelepciunea Ta și să aibă sub veșnica Ta îndrumare, siguranța și puterea atotbiruitoare a smereniei și a sincerității, care ne înalță și ne păstrează conștienți, în Prezența Ta Dumnezeiască, cuprinși în Ea.
Cunoașterea Adevărului abia în felul acesta, și numai în felul acesta, te face cu adevărat slobod.
Ești liber pe voința ta,
ești sigur pe învățătura ta,
ești sănătos în cunoașterea ta,
ești puternic în credința ta,
ești statornic în legământul tău,
ești cinstit în conștiința ta,
ești orientat precis în gândurile tale,
ești ordonat și stăpân pe dorințele tale,
ești iubit și iubitor de frățietatea ta,
și ești curat și drept față de toți semenii tăi...
- Adică ești un om după Inima lui Dumnezeu și după gândurile Lui,
o ființă desăvârșită, așa cum eram când am ieșit din mâinile lui Dumnezeu
- și cum trebuie să fim ca să ajungem în brațele Lui.
Oricine nu ajunge în această stare, nu cunoaște Adevărul, și n-a ajuns slobod cu adevărat.
Oricine nu este stăpân pe voința sa,
ci este tras și împins când de unii când de alții,
oricine nu-și cunoaște învățătura,
sau nu și-o ține, ci și-o schimbă azi cu una, mâine cu alta,
sau nu și-o respectă, ci o parte o cinstește iar alta o leapădă,
oricine nu-și dă silința să adâncească cu înțelepciune, în mintea sa, îndrumările învățăturii sale sănătoase,
oricine nu stă puternic în credința în care s-a trezit și s-a născut creștin și din părinții trupești și din Duhul și Cuvântul Sfânt,
oricine își calcă legământul făcut cu Dumnezeu în fața cerului și a fraților, care sunt martorii săi pe pământ și în cer,
oricine își calcă datoriile de conștiință față de legea ascultării, de legea iubirii, de legea credinței, sau a cinstei,
oricine este dezordonat în gânduri, neserios în purtări, nerecunoscător în atitudini, necuviincios în umblete, neînfrânat în dorințe, dezorientat în ideile, în cuvintele și în lucrările lui,
oricine nu-și iubește frățietatea ascultător și armonios, unit cu duhul frățietății, și cu unitatea părtășiei ei,
oricine nu rămâne smerit și supus Bisericii și Autorității ei alese și învățăturii ei sănătoase, rânduite de Dumnezeu,
oricine nu se poartă în orice loc și în orice fel, curat și drept, față de toți semenii lui,
respectând munca și libertatea conștiinței lor,
dreptatea sau credința sau avutul fiecăruia,
- acela nu cunoaște Adevărul,
nici nu-L va cunoaște niciodată, dacă va rămânea mereu într-o astfel de stare.
Iată condițiile slobozeniei și robiei Adevărului.
... Nu cunosc o făgăduință mai strălucită decât cunoașterea Adevărului...
Căci aceasta nu cuprinde numai starea de fericire cerească a inimii, ci și harul pătrunderii acestei stări, înțelegând-o, a minții.
Cunoscând-o și cu priceperea și cu simțirea ta o trăiești fericirea aceasta conștient și înțelept, într-un fel nespus mai puternic și mai înalt, decât cei care sunt cu inima fericiți, dar nu-și dau cu mintea lor seama de aceasta.
Dar nu cunosc nici vreun altul din sfintele cuvinte ale lui Dumnezeu, care să fi fost mai răstălmăcit și mai rău înțeles, ca acesta.
Toți copiii dezbinătorilor din trecut, din prezent și poate din viitor, s-au folosit și se folosesc cel mai mult de acest verset, în care este cuprins Adevărul și Dragostea,
spre a lupta împotriva acestor două Fețe ale lui Hristos.
Din cauza trufiei lor, au răstălmăcit și Adevărul stricând învățătura și dragostea dezbinând Biserica,
căci învățătura stricată a rupt Credința și a nimicit Dragostea care stătea în unitatea frățească.
Astfel s-au produs dezbinările și se înmulțesc rătăcirile, care mai de care mai departe de Dumnezeu, adică de Adevăr și de Dragoste,
căci Dumnezeu stă în Adevăr și în Dragoste, adică în păstrarea învățăturii de la început și a armoniei frățești dintâi.
depărtează de sufletele noastre falsele adevăruri care strică învățătura în care ne-am născut și ține-ne mereu în Unicul Adevăr fericit.
Ferește-ne de oricine aduce alte învățături, care bântuie lumea prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de răstălmăcire a Sfântului Tău Cuvânt, alungă-i de la noi.
Apără-ne Doamne să nu cădem în falsele credințe, care rup dragostea frățească și dezbină unitatea Bisericii în care Te-am cunoscut prin Duhul Sfânt.
Fă-ne să cunoaștem cu adevărat Adevărul care ne duce și mai adânc la Dragoste. Și fă-ne Doamne ca să rămânem în curata și smerita iubire care ne duce totdeauna la Adevăr.
Căci numai în felul acesta vom fi feriți de păcatul împotriva Adevărului, adică împotriva învățăturii primite
și de păcatul împotriva Dragostei, adică împotriva Frățietății noastre,
Amin.