Viitorul întristărilor noastre
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Cei de acum și cei din viitorul cât de îndepărtat,
iată o făgăduință Dumnezeiesc de adevărată:
făgăduința că orice întristare a credincioșilor lui Hristos se va preface în bucurie!
și orice sudoare li se va preface în rod,
și orice lacrimi li se vor preface în mărgăritare,
și orice pierdere în câștig
și orice amar trecător, într-o îndulcire veșnică!
Fiți cu toții absolut siguri, de acest lucru!
Viitorul întristărilor voastre este strălucit!
2 - A fost cândva încercat Iov,
cât de adâncă a fost întristarea care s-a coborât dintr-o dată peste sufletul lui Iov!
Și cât de puternic și dureros au lovit și prietenii și vrăjmașii în toată inima și ființa sa!
Numai chiar mort n-a fost.
Dar orice fel de moarte pentru el, ar fi fost atunci mult mai ușoară ca viața aceea pe care o ducea Iov, aruncat afară pe gunoi...
Și la urmă, o la urmă, cât de strălucit s-a încheiat totul pentru răbdătorul Iov!
Timpul nu ne-ar ajunge să isprăvim câte pilde am putea pomeni astfel!
Așa va fi și cu întristarea noastră din cauza lui Hristos.
3 - Transformarea lucrurilor este cea mai slăvită Operă a lui Dumnezeu. Și cea mai minunată dovadă a Harului Prezenței Sale.
Oriunde apare Dumnezeu, se petrece neapărat o transformare fericită.
Oriunde apare soarele, - căldura, lumina și puterea lui, transformă totul în primăvară și fericire.
4 - Când apare Hristos în viața cuiva, întristătoarea viață de păcat se transformă prin nașterea din nou, într-o viață de har și de credință.
Inima egoistă și lacomă de până atunci, se transformă într-o inimă iubitoare și darnică.
Uscăciunile ochilor - se prefac izvoare de recunoștință.
Și, pustia de mai înainte, se transformă în Canaan binecuvântat.
Ce minunată transformare face venirea lui Hristos, oriunde.
5 - Desigur trebuie o mare luptă în ruperea de prezentul greu ca să poți trăi în viitorul fericit,
- dar ce biruință măreață primești oricând poți face aceasta!
Trebuie o mare putere să te poți smulge de sub stăpânirea unui astăzi întunecat spre a trăi în nădejdea unui mâine luminos,
dar ce strălucit este răsplătită izbânda aceasta!
- da, numai o astfel de credință plină de încredere, poate aceasta.
Dar cât de minunat este ea răsplătită până la urmă, pentru că a crezut în ceea ce nu i se făgăduise,
pentru că a nădăjduit în împlinirea acestei făgăduințe
și pentru că a lucrat și a răbdat cu statornicie și fără abatere pentru ajungerea ei, până la această ajungere!
7 - Lumina aprinsă este mai puternică decât întunericul.
Oricât de slabă să fie o lumină, ea tot biruie întunericul și-l împrăștie, oricât de tare ar fi el.
Bucuria curată este mai tare decât întristarea,
oricât de scurtă să fie o bucurie, ea te poate face să uiți uneori chiar anii lungi de întristare și de dureri.
Dragostea adevărată este mai înaltă decât păcatele, oricât de puțin cunoscută să fie, dragostea adevărată acoperă o sumedenie de păcate (1 Petru 4, 8).
O, cât de adevărate sunt aceste adevăruri!
8 - Când s-a sfârșit războiul,
și când s-a strigat: „Pace”!
și s-a făcut Pace!
O, ce explozie de bucurie universală a fost în clipa acestei vești atât de mult dorite și atât de îndelung amânate, - aduceți-vă aminte!
Oamenii cântau, plângeau, se sărutau unii pe alții pe străzi, își aruncau căciulile în aer, - înnebuniseră de bucurie. Nu mai știau ce mai fac și ce spun.
O, ce clipă a fost aceea și cum a umplut ea de bucurie totul!
Cine își mai aducea aminte atunci de suferințele războiului, în marea bucurie a Păcii?
Așa va fi la Venirea Domnului pentru cei biruitori!
9 - Am văzut când s-a terminat cu închisorile!
Când s-a strigat: „Liberarea”!
- A sosit Liberarea!
- Suntem liberi cu toții!
- Plecăm acasă!...
O, nu vă puteți închipui ce a fost!
S-au putut vedea aievea minuni.
Bolnavii de moarte s-au vindecat de bucurie.
Slăbănogi și paralizați, s-au ridicat cântând și plângând făcându-și bagajele.
Sufletele întunecate s-au luminat ca de o înviere cerească.
Și chinuiții îmbrățișau pe chinuitorii lor.
Clipa negrăitei bucurii îi făcuse să uite anii îndelungați ai negrăitei întristări.
Așa va fi la Venirea Fericită a Împărăției lui Hristos!
10 - Am văzut oameni scăpând din spitale
ori sosind dintr-o călătorie lungă și primejdioasă.
Ori ajungând un liniștit senin de soare, după o noapte înspăimântată.
Ori revăzând pe cineva drag, după o îndelungată despărțire,
ori scăpând de cutremur...
- Ei bine, fiecare din aceste clipe erau atât de puternice încât de pe fețele și de pe inimile celor ce le trăiau - s-a șters dintr-o dată toată durerea trecutului întunecat.
Și s-a așezat strălucitoare lumina bucuriei sosite.
O, așa va fi la Revenirea Mirelui nostru Isus!
11 - Dar oricâte astfel de învieri ca din morți, am fi putut vedea până acum,
sau câte ne-am putea închipui,
ceea ce va fi la împlinirea făgăduinței, pe care le-a spus-o Mântuitorul sfinților Săi ucenici în Seara Despărțirii ne este încă de neînchipuit.
Întocmai după cum este scris. Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc (1 Cor. 2:9).
La Venirea Lui - la înălțarea lor.
12 - În negrăita clipă a apariției, Mult Doritul nostru Mântuitor Isus Hristos,
- lumea întreagă cu tot ce este în ea ca în iuțeala unui fulger se va transforma total într-o Înviere Veșnică pentru noi
ca și cum în miezul unei nopți de iarnă geroasă ar apare fulgerător soarele unei amiezi de vară fierbinte pe cer.
13 - Puterea Dumnezeiască a lui Hristos va transforma totul într-o clipită.
Și tot ce va fi în Clipa Aceea nu numai că va anula și va șterge cu desăvârșire și pe totdeauna din inimile celor ce L-au așteptat, iubind Venirea Lui, orice lacrimă, orice durere și orice umbră a îndelungatelor întristări trăite,
- dar va transforma în toți amintirile tuturor acestora, în niște izvoare de bucurii veșnice,
aducându-le aminte că toate acestea le-au răbdat din dragostea pentru Dulcele lor Isus, Strălucitul lor Mire și Soare.
14 - În noaptea furtunoasă de acum, gândiți-vă o clipă la Fața Soarelui Dorit, care va răsări atunci pentru noi toți pe totdeauna.
În foametea de acum, gândiți-vă la masa îmbelșugată care ni se va întinde atunci.
În bolile de acum, la vindecarea de atunci.
În ocara și nedreptatea de acum - la răsplătirea de atunci.
În singurătatea și dorul de acum, la cununia de atunci.
Și în scuipările celor ce vă ocărăsc acum, la clipa sărutării lui Hristos, pe lacrimile încă șiroind pe fețele voastre!
Și nu vă veți mai aduce aminte, și nu vă va mai părea nimic cu neputință să mai suferiți încă multă vreme,
până când Cel ce vine, va veni.
15 - Asupra nici unui alt adevăr n-a stăruit atât de mult dragostea Mântuitorului nostru Iubit Isus, ca asupra celui despre Venirea Lui din nou la ai Săi.
Nici o altă făgăduință nu ni s-a lăsat scrisă mai apăsat și mai puternic decât aceasta, a Doua și pe totdeauna Întoarcere la noi a Domnului nostru Preaiubit.
Să nu uităm, nici o clipă!
16 - Nici o Zi și nici o Sărbătoare, nu ni s-a vestit mai cu bucurie și mai cu stăruință ca Venirea Domnului Isus.
- Fiindcă Domnul nostru a știut mai dinainte nu numai Patimile Lui - ci și patimile alor Săi.
A știut cât de grea ne va fi viața dusă în suferință, în depărtare și în singurătate - unde ne-a lăsat El,
și a voit să trecem biruitori prin toate, crezând și așteptând Venirea Lui.
17 - Domnul Isus a știut nu numai cât de slabi și cât de puțini suntem noi, dar și cât de tari și cu cât de mulți potrivnici avem de luptat.
De aceea ne-a lăsat cea mai dulce, cea mai puternică și cea mai adevărată dintre toate făgăduințele Sale lăsate în locul Lui între noi la plecarea Sa:
- făgăduința Lui cea dulce:
„Mă voi întoarce la voi!...”
18 - Ca o mamă când se duce să aducă bucurii copiilor ei,
ca un mire când se duce să facă pregătirile nunții pentru mireasa lui ce-l așteaptă.
Ca soarele când se desparte seara de grădina cu trandafiri și crini, făgăduindu-le răsăritul care le va schimba în mărgăritare șiroaiele de lacrimi ale așteptării după el din ochii lor.
- Tot așa a făcut și Isus alor Săi.
19 - Sfânta Scriptură nu s-a împlinit încă în întregimea ei.
Dacă s-ar fi împlinit toată, ea ar fi acum o Carte Consumată, o piesă de muzeu, o vechitură depășită - cum ar fi vrut mulți să fie,
sau cum au profețit mulți mincinoși despre ea.
S-au împlinit multe profeții scrise din ea cu privire la evenimentele al căror timp de împlinire a fost mai demult sau mai de curând.
Căci fiecare profeție își are exact vremea ei de împlinire (Eclesiast 3, 1; Daniel 11, 35; Ioan 13, 10).
Dar una din cele mai scumpe făgăduințe nu s-a împlinit încă, aceasta este cea mai dulce pentru noi: Întoarcerea Domnului nostru.
20 - Nici o profeție nu se poate împlini până nu i-a sosit ceasul și clipa ei.
Fiecare profeție a fost făcută chiar în vederea acelui ceas și acelei clipe, cu mult mai înainte,
tocmai pentru ca acei care o cred, să o știe și să o aștepte pregătiți, până ce va veni ziua ei.
Așa că așteptăm și noi cu credință neclintită, că în Ziua Hotărâtă, Domnul nostru Isus, Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos va veni ca să ne ia pe noi cu El, pentru ca Acolo unde este El și unde sunt cei dragi ai noștri, - să fim și noi.
O, vino Doamne Isuse.
Amin.