Viitorul întristărilor noastre
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Cei de acum şi cei din viitorul cât de îndepărtat,
iată o făgăduinţă Dumnezeiesc de adevărată:
făgăduinţa că orice întristare a credincioşilor lui Hristos se va preface în bucurie!
şi orice sudoare li se va preface în rod,
şi orice lacrimi li se vor preface în mărgăritare,
şi orice pierdere în câştig
şi orice amar trecător, într-o îndulcire veşnică!
Fiţi cu toţii absolut siguri, de acest lucru!
Viitorul întristărilor voastre este strălucit!
2 - A fost cândva încercat Iov,
cât de adâncă a fost întristarea care s-a coborât dintr-o dată peste sufletul lui Iov!
Şi cât de puternic şi dureros au lovit şi prietenii şi vrăjmaşii în toată inima şi fiinţa sa!
Numai chiar mort n-a fost.
Dar orice fel de moarte pentru el, ar fi fost atunci mult mai uşoară ca viaţa aceea pe care o ducea Iov, aruncat afară pe gunoi...
Şi la urmă, o la urmă, cât de strălucit s-a încheiat totul pentru răbdătorul Iov!
Timpul nu ne-ar ajunge să isprăvim câte pilde am putea pomeni astfel!
Aşa va fi şi cu întristarea noastră din cauza lui Hristos.
3 - Transformarea lucrurilor este cea mai slăvită Operă a lui Dumnezeu. Şi cea mai minunată dovadă a Harului Prezenţei Sale.
Oriunde apare Dumnezeu, se petrece neapărat o transformare fericită.
Oriunde apare soarele, - căldura, lumina şi puterea lui, transformă totul în primăvară şi fericire.
4 - Când apare Hristos în viaţa cuiva, întristătoarea viaţă de păcat se transformă prin naşterea din nou, într-o viaţă de har şi de credinţă.
Inima egoistă şi lacomă de până atunci, se transformă într-o inimă iubitoare şi darnică.
Uscăciunile ochilor - se prefac izvoare de recunoştinţă.
Şi, pustia de mai înainte, se transformă în Canaan binecuvântat.
Ce minunată transformare face venirea lui Hristos, oriunde.
5 - Desigur trebuie o mare luptă în ruperea de prezentul greu ca să poţi trăi în viitorul fericit,
- dar ce biruinţă măreaţă primeşti oricând poţi face aceasta!
Trebuie o mare putere să te poţi smulge de sub stăpânirea unui astăzi întunecat spre a trăi în nădejdea unui mâine luminos,
dar ce strălucit este răsplătită izbânda aceasta!
- da, numai o astfel de credinţă plină de încredere, poate aceasta.
Dar cât de minunat este ea răsplătită până la urmă, pentru că a crezut în ceea ce nu i se făgăduise,
pentru că a nădăjduit în împlinirea acestei făgăduinţe
şi pentru că a lucrat şi a răbdat cu statornicie şi fără abatere pentru ajungerea ei, până la această ajungere!
7 - Lumina aprinsă este mai puternică decât întunericul.
Oricât de slabă să fie o lumină, ea tot biruie întunericul şi-l împrăştie, oricât de tare ar fi el.
Bucuria curată este mai tare decât întristarea,
oricât de scurtă să fie o bucurie, ea te poate face să uiţi uneori chiar anii lungi de întristare şi de dureri.
Dragostea adevărată este mai înaltă decât păcatele, oricât de puţin cunoscută să fie, dragostea adevărată acoperă o sumedenie de păcate (1 Petru 4, 8).
O, cât de adevărate sunt aceste adevăruri!
8 - Când s-a sfârşit războiul,
şi când s-a strigat: „Pace”!
şi s-a făcut Pace!
O, ce explozie de bucurie universală a fost în clipa acestei veşti atât de mult dorite şi atât de îndelung amânate, - aduceţi-vă aminte!
Oamenii cântau, plângeau, se sărutau unii pe alţii pe străzi, îşi aruncau căciulile în aer, - înnebuniseră de bucurie. Nu mai ştiau ce mai fac şi ce spun.
O, ce clipă a fost aceea şi cum a umplut ea de bucurie totul!
Cine îşi mai aducea aminte atunci de suferinţele războiului, în marea bucurie a Păcii?
Aşa va fi la Venirea Domnului pentru cei biruitori!
9 - Am văzut când s-a terminat cu închisorile!
Când s-a strigat: „Liberarea”!
- A sosit Liberarea!
- Suntem liberi cu toţii!
- Plecăm acasă!...
O, nu vă puteţi închipui ce a fost!
S-au putut vedea aievea minuni.
Bolnavii de moarte s-au vindecat de bucurie.
Slăbănogi şi paralizaţi, s-au ridicat cântând şi plângând făcându-şi bagajele.
Sufletele întunecate s-au luminat ca de o înviere cerească.
Şi chinuiţii îmbrăţişau pe chinuitorii lor.
Clipa negrăitei bucurii îi făcuse să uite anii îndelungaţi ai negrăitei întristări.
Aşa va fi la Venirea Fericită a Împărăţiei lui Hristos!
10 - Am văzut oameni scăpând din spitale
ori sosind dintr-o călătorie lungă şi primejdioasă.
Ori ajungând un liniştit senin de soare, după o noapte înspăimântată.
Ori revăzând pe cineva drag, după o îndelungată despărţire,
ori scăpând de cutremur...
- Ei bine, fiecare din aceste clipe erau atât de puternice încât de pe feţele şi de pe inimile celor ce le trăiau - s-a şters dintr-o dată toată durerea trecutului întunecat.
Şi s-a aşezat strălucitoare lumina bucuriei sosite.
O, aşa va fi la Revenirea Mirelui nostru Isus!
11 - Dar oricâte astfel de învieri ca din morţi, am fi putut vedea până acum,
sau câte ne-am putea închipui,
ceea ce va fi la împlinirea făgăduinţei, pe care le-a spus-o Mântuitorul sfinţilor Săi ucenici în Seara Despărţirii ne este încă de neînchipuit.
Întocmai după cum este scris. Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc (1 Cor. 2:9).
La Venirea Lui - la înălţarea lor.
12 - În negrăita clipă a apariţiei, Mult Doritul nostru Mântuitor Isus Hristos,
- lumea întreagă cu tot ce este în ea ca în iuţeala unui fulger se va transforma total într-o Înviere Veşnică pentru noi
ca şi cum în miezul unei nopţi de iarnă geroasă ar apare fulgerător soarele unei amiezi de vară fierbinte pe cer.
13 - Puterea Dumnezeiască a lui Hristos va transforma totul într-o clipită.
Şi tot ce va fi în Clipa Aceea nu numai că va anula şi va şterge cu desăvârşire şi pe totdeauna din inimile celor ce L-au aşteptat, iubind Venirea Lui, orice lacrimă, orice durere şi orice umbră a îndelungatelor întristări trăite,
- dar va transforma în toţi amintirile tuturor acestora, în nişte izvoare de bucurii veşnice,
aducându-le aminte că toate acestea le-au răbdat din dragostea pentru Dulcele lor Isus, Strălucitul lor Mire şi Soare.
14 - În noaptea furtunoasă de acum, gândiţi-vă o clipă la Faţa Soarelui Dorit, care va răsări atunci pentru noi toţi pe totdeauna.
În foametea de acum, gândiţi-vă la masa îmbelşugată care ni se va întinde atunci.
În bolile de acum, la vindecarea de atunci.
În ocara şi nedreptatea de acum - la răsplătirea de atunci.
În singurătatea şi dorul de acum, la cununia de atunci.
Şi în scuipările celor ce vă ocărăsc acum, la clipa sărutării lui Hristos, pe lacrimile încă şiroind pe feţele voastre!
Şi nu vă veţi mai aduce aminte, şi nu vă va mai părea nimic cu neputinţă să mai suferiţi încă multă vreme,
până când Cel ce vine, va veni.
15 - Asupra nici unui alt adevăr n-a stăruit atât de mult dragostea Mântuitorului nostru Iubit Isus, ca asupra celui despre Venirea Lui din nou la ai Săi.
Nici o altă făgăduinţă nu ni s-a lăsat scrisă mai apăsat şi mai puternic decât aceasta, a Doua şi pe totdeauna Întoarcere la noi a Domnului nostru Preaiubit.
Să nu uităm, nici o clipă!
16 - Nici o Zi şi nici o Sărbătoare, nu ni s-a vestit mai cu bucurie şi mai cu stăruinţă ca Venirea Domnului Isus.
- Fiindcă Domnul nostru a ştiut mai dinainte nu numai Patimile Lui - ci şi patimile alor Săi.
A ştiut cât de grea ne va fi viaţa dusă în suferinţă, în depărtare şi în singurătate - unde ne-a lăsat El,
şi a voit să trecem biruitori prin toate, crezând şi aşteptând Venirea Lui.
17 - Domnul Isus a ştiut nu numai cât de slabi şi cât de puţini suntem noi, dar şi cât de tari şi cu cât de mulţi potrivnici avem de luptat.
De aceea ne-a lăsat cea mai dulce, cea mai puternică şi cea mai adevărată dintre toate făgăduinţele Sale lăsate în locul Lui între noi la plecarea Sa:
- făgăduinţa Lui cea dulce:
„Mă voi întoarce la voi!...”
18 - Ca o mamă când se duce să aducă bucurii copiilor ei,
ca un mire când se duce să facă pregătirile nunţii pentru mireasa lui ce-l aşteaptă.
Ca soarele când se desparte seara de grădina cu trandafiri şi crini, făgăduindu-le răsăritul care le va schimba în mărgăritare şiroaiele de lacrimi ale aşteptării după el din ochii lor.
- Tot aşa a făcut şi Isus alor Săi.
19 - Sfânta Scriptură nu s-a împlinit încă în întregimea ei.
Dacă s-ar fi împlinit toată, ea ar fi acum o Carte Consumată, o piesă de muzeu, o vechitură depăşită - cum ar fi vrut mulţi să fie,
sau cum au profeţit mulţi mincinoşi despre ea.
S-au împlinit multe profeţii scrise din ea cu privire la evenimentele al căror timp de împlinire a fost mai demult sau mai de curând.
Căci fiecare profeţie îşi are exact vremea ei de împlinire (Eclesiast 3, 1; Daniel 11, 35; Ioan 13, 10).
Dar una din cele mai scumpe făgăduinţe nu s-a împlinit încă, aceasta este cea mai dulce pentru noi: Întoarcerea Domnului nostru.
20 - Nici o profeţie nu se poate împlini până nu i-a sosit ceasul şi clipa ei.
Fiecare profeţie a fost făcută chiar în vederea acelui ceas şi acelei clipe, cu mult mai înainte,
tocmai pentru ca acei care o cred, să o ştie şi să o aştepte pregătiţi, până ce va veni ziua ei.
Aşa că aşteptăm şi noi cu credinţă neclintită, că în Ziua Hotărâtă, Domnul nostru Isus, Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mântuitor Isus Hristos va veni ca să ne ia pe noi cu El, pentru ca Acolo unde este El şi unde sunt cei dragi ai noştri, - să fim şi noi.
O, vino Doamne Isuse.
Amin.