Încredințarea despre Adevăr
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Ce minunat ne încredințează despre adevărul Venirii Sale prezicerea următoare din Cuvântul Sfânt:
Domnul mi-a răspuns și a zis: Scrie prorocia și sap-o pe table ca să se poată citi ușor. Căci este o prorocie a cărei vreme va veni și se va împlini negreșit (Habacuc 2, 2-3).
Iată asigurarea împlinirii marii noastre așteptări.
Iată garanția puternică a izbăvirii noastre.
2 - Temeiul pe care sufletele noastre trebuie să se așeze pacea și încredințarea siguranței depline și de neclintit este că
ceasul Venirii Domnului nostru se apropie
și Ziua Izbăvirii noastre vine
Și nădejdea pe care o tot așteptăm, - se va împlini foarte curând.
Să fim plini de bucuria acestei încredințări.
Iată Domnul nostru este aici!
Grăbiți-vă și vă apropiați inimile,
să vă albiți veșmântul,
Numai lacrimile să vi le lăsați să vă curgă pe obraji... Ca să aibă ce șterge Mâna Lui Dulce, când va veni...
4 - Ca niște copii fricoși întrebăm mereu: Doamne, oare ce va fi cu noi?
Ce va fi oare cu Lucrarea Ta în fața atâtor amenințări?
Ce ne va mai aduce oare viitorul acesta întunecat și amenințător?
Ce se va mai alege oare de bucuria noastră, de nădejdea noastră, de adunarea noastră, în atâtea încercări sau valuri sau slăbiciuni?
La toate acestea ne răspunde încredințarea Venirii Domnului.
5 - Ca niște copii nemulțumiți întrebăm mereu pe Domnul: De ce mie Doamne îmi dai atâtea necazuri?
De ce pe noi ne ții mereu sub apăsarea și mustrarea Ta?
De ce nouă nu ne dai ceea ce alții au cu atâta îndestulare și de atâta timp?
Întrebăm mereu, întrebăm despre toate și întrebăm toți.
Ce slabă încredințare despre Viitorul Fericit, este în aceste întrebări!
6 - O, ce bine că Domnul nu ne răspunde nici nouă acum, la atât de multe din întrebările pe care nerăbdarea
sau temerile,
sau puțina noastră credință,
sau multa noastră nepricepere -
- ar avea de atâtea ori să I le pună!...
Dar știm că atunci când va veni Ziua Lui și Arătarea Sa, toate miile noastre de întrebări vor primi de la Domnul Isus prin chiar acel unic Fapt, un așa de deplin răspuns încât nu vom mai avea nici unul dintre noi nimic de întrebat.
O, dacă am gândi acum mai încrezători la acest adevăr!
7 - Odată lângă un stejar a crescut un vrej de dovleac.
Cât crescuse stejarul la treizeci de ani, a crescut vrejul în trei săptămâni.
Ajungând în vârful stejarului vrejul îngâmfat de creșterea sa, a început să-i pună o mulțime de întrebări îngâmfate.
Dar stejarul i-a dat în urmă, la toate întrebările îngâmfate ale vrejului, doar un singur răspuns zicând:
- Am să-ți răspund la toamnă!
Dar toamna, stejarul n-a mai avut cui să-i răspundă. Vrejul se uscase.
Așa vor fi și cei care au acuma multe de întrebat pe Dumnezeu... Care privesc cu dispreț la Numele Său. Și sfidează Fața Sa și Voia Lui, plini de trufie și de nepăsare
cu întrebări disprețuitoare și nebunești.
Când le va răspunde El - nu va mai fi din cei ce L-au sfidat pe Dumnezeu, decât niște dărâmături jalnice și nefericite.
Și aceasta foarte curând.
8 - Mântuitorul îi învățase de multe ori pe ucenicii Săi despre rugăciune,
le arătase de multe ori trebuința pe care o au de a se ruga neîncetat.
Le vorbise despre puterea pe care o primesc prin rugăciune și despre ajutorul ei.
Și despre roadele și binefacerile pe care le dă Dumnezeu adevăratei rugăciuni.
- Dar la despărțirea de la Cina cea de Taină, le descopere taina primirii acestora de la Tatăl.
9 - Până atunci doar le arătase casa rugăciunii, dar acum le dădea cheia ei. Era felul în care Domnul îi învățase pe ai Săi cum să-și facă rugăciunea.
Rugăciunea care într-adevăr să ajungă în fața lui Dumnezeu,
și care să capete pecetea mijlocirii lui Hristos,
ca să poată fi împlinită prin Duhul Sfânt.
Să ne pătrundem și noi de încredințarea adevărului acestuia.
10 - Rugăciunea trebuie să fie făcută la îndemnul lui Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.
Ucenicii Domnului încă nu ceruseră nimic până atunci Tatălui în Numele Lui: Cereți, - îi îndemna Isus!
Desigur Cuvântul Sfânt ne spune:
Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri... veghind la acestea apoi cu mulțumiri (Efes. 6, 18).
Aceasta este prima parte a adevărului rugăciunii.
11 - Când ucenicii au o nevoie deosebită, ei trebuie să simtă un îndemn deosebit din partea Domnului spre a se ruga, cu o rugăciune sigură de sprijinul Lui la Tatăl.
În tainica părtășie lăuntrică, ucenicul credincios a făcut o astfel de experiență ca Domnul său.
12 - Ca să fie sigur de sprijinul lui Isus, ucenicul care se roagă trebuie mai întâi să fie el însuși împlinitorul condiției puse de Domnul: Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi Cuvintele Mele, atunci cereți orice veți vrea. Și vi se va da (Ioan 15, 7).
Și a fi Hristos în el - a locui Cuvântul lui Dumnezeu din belșug în inima și în mintea sa (Colos. 1, 27 și 3, 16).
Va fi călăuzit și îndrumat de către Duhul Sfânt limpede, sigur și la timp - pentru rugăciunea după Voia lui Dumnezeu (1 Ioan 5, 14),
iar rugăciunea făcută așa, este singura care este cu bucurie și fericit împlinită de Domnul Isus (1 Ioan 3, 21-22).
13 - Celor care îndeplinesc aceste porunci ale Sale, Domnul le-a dat puternica încredințare a Dumnezeiescului Său sprijin, în orice cerere.
El care S-a Înălțat la Dreapta Tronului Ceresc,
- este Garantul Sigur al împlinirii tuturor acestor rugăciuni ale noastre.
14 - Dragă suflete, iată cum trebuie să fim noi ca rugăciunile noastre să fie după Voia lui Dumnezeu
și asigurate de mijlocirea Domnului Hristos.
Și iată de ce atât de multe din rugăciunile noastre n-au fost ascultate și n-au fost împlinite de Dumnezeu
căci ele nu îndeplineau aceste cerințe.
15 - Oare cererile noastre sunt ele după Voia lui Dumnezeu sau nu?
Oare Prezența lui Hristos este vie și puternică în toată ființa noastră când ne rugăm, - sau nu?
Și viața noastră se desfășoară ea oare în totul în Hristos sau nu?
Dacă spre slava lui Dumnezeu duhul nostru simte cu smerenie că este așa - atunci să avem îndrăzneală! Vom fi ascultați.
Dacă nu suntem, - atunci mai întâi să ne rugăm ca să ajungem.
16 - Cunoașterea adevărurilor Dumnezeiești este și ea o școală a Duhului Sfânt.
O școală a muncii, a răbdării și a rugăciunii,
- pentru aflarea Tainelor lui Dumnezeu.
Și pentru priceperea în alegerea lucrurilor Voii lui Hristos,
precum și pentru simțul de orientare limpede în îndrumarea Duhului Sfânt.
17 - Toate aceste minunate însușiri cerești, sunt niște haruri deosebite, pe care după măsura darului lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 11),
și după silințele fiecăruia dintre noi
se dobândesc, nu chiar dintr-o dată
și nu chiar foarte ușor,
ci adesea după mulți ani de experiențe cu Dumnezeu,
de pătimiri cu Hristos
și de ascultare de Duhul Sfânt...
18 - Cuvântul lui Dumnezeu, spre a te mântui, este atât de ușor de înțeles și pentru un copil,
numai dacă cel care Îl caută are o inimă sinceră și fără vicleșug ca a unui copil.
Dar a ajunge să cunoști Tainele Voii Tatălui Ceresc,
și profunzimea Cuvântului și Jertfei lui Hristos
și a ajunge starea de a putea deosebi îndemnurile Duhului Sfânt pentru împlinirea unei împreună-lucrări cu Dumnezeu,
- aceasta nu este chiar așa de ușor.
19 - Pe lângă sinceritate și bunăvoință, trebuie adesea ani îndelungați de ascultătoare umblare cu Hristos, pentru a putea ajunge la starea înaltei încredințări a Adevărului,
trebuiesc lungi și dureroase experiențe
și îndelungate adânciri în singurătate, în meditație și în rugăciune - și poate în suferințe și în jertfe.
Cine crede că poate ajunge la acestea ușor - acela se va înșela.
Cine crede că a și ajuns îndată - acela s-a și înșelat.
Dar cine deznădăjduiește că nu se poate ajunge niciodată, și acela se înșală.
20 - Calea cu Hristos, este o cale care urcă mereu. Moartea este numai un prag în acest urcuș.
Până la moarte însă, oricât de mult am fi ajuns să cunoaștem, această cunoaștere a noastră va fi mereu numai „în parte” (1 Cor. 13, 12).
Viața noastră pământească cu îngrădirile neputințelor ei firești - nu va fi niciodată în măsură să cunoască totul și în întregime,
până când nu vom ajunge la cele veșnice și desăvârșite.
O, Dumnezeule Desăvârșit, ajută-ne să ajungem.
Amin.