Încredinţarea despre Adevăr
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Ce minunat ne încredinţează despre adevărul Venirii Sale prezicerea următoare din Cuvântul Sfânt:
Domnul mi-a răspuns şi a zis: Scrie prorocia şi sap-o pe table ca să se poată citi uşor. Căci este o prorocie a cărei vreme va veni şi se va împlini negreşit (Habacuc 2, 2-3).
Iată asigurarea împlinirii marii noastre aşteptări.
Iată garanţia puternică a izbăvirii noastre.
2 - Temeiul pe care sufletele noastre trebuie să se aşeze pacea şi încredinţarea siguranţei depline şi de neclintit este că
ceasul Venirii Domnului nostru se apropie
şi Ziua Izbăvirii noastre vine
Şi nădejdea pe care o tot aşteptăm, - se va împlini foarte curând.
Să fim plini de bucuria acestei încredinţări.
Iată Domnul nostru este aici!
Grăbiţi-vă şi vă apropiaţi inimile,
să vă albiţi veşmântul,
Numai lacrimile să vi le lăsaţi să vă curgă pe obraji... Ca să aibă ce şterge Mâna Lui Dulce, când va veni...
4 - Ca nişte copii fricoşi întrebăm mereu: Doamne, oare ce va fi cu noi?
Ce va fi oare cu Lucrarea Ta în faţa atâtor ameninţări?
Ce ne va mai aduce oare viitorul acesta întunecat şi ameninţător?
Ce se va mai alege oare de bucuria noastră, de nădejdea noastră, de adunarea noastră, în atâtea încercări sau valuri sau slăbiciuni?
La toate acestea ne răspunde încredinţarea Venirii Domnului.
5 - Ca nişte copii nemulţumiţi întrebăm mereu pe Domnul: De ce mie Doamne îmi dai atâtea necazuri?
De ce pe noi ne ţii mereu sub apăsarea şi mustrarea Ta?
De ce nouă nu ne dai ceea ce alţii au cu atâta îndestulare şi de atâta timp?
Întrebăm mereu, întrebăm despre toate şi întrebăm toţi.
Ce slabă încredinţare despre Viitorul Fericit, este în aceste întrebări!
6 - O, ce bine că Domnul nu ne răspunde nici nouă acum, la atât de multe din întrebările pe care nerăbdarea
sau temerile,
sau puţina noastră credinţă,
sau multa noastră nepricepere -
- ar avea de atâtea ori să I le pună!...
Dar ştim că atunci când va veni Ziua Lui şi Arătarea Sa, toate miile noastre de întrebări vor primi de la Domnul Isus prin chiar acel unic Fapt, un aşa de deplin răspuns încât nu vom mai avea nici unul dintre noi nimic de întrebat.
O, dacă am gândi acum mai încrezători la acest adevăr!
7 - Odată lângă un stejar a crescut un vrej de dovleac.
Cât crescuse stejarul la treizeci de ani, a crescut vrejul în trei săptămâni.
Ajungând în vârful stejarului vrejul îngâmfat de creşterea sa, a început să-i pună o mulţime de întrebări îngâmfate.
Dar stejarul i-a dat în urmă, la toate întrebările îngâmfate ale vrejului, doar un singur răspuns zicând:
- Am să-ţi răspund la toamnă!
Dar toamna, stejarul n-a mai avut cui să-i răspundă. Vrejul se uscase.
Aşa vor fi şi cei care au acuma multe de întrebat pe Dumnezeu... Care privesc cu dispreţ la Numele Său. Şi sfidează Faţa Sa şi Voia Lui, plini de trufie şi de nepăsare
cu întrebări dispreţuitoare şi nebuneşti.
Când le va răspunde El - nu va mai fi din cei ce L-au sfidat pe Dumnezeu, decât nişte dărâmături jalnice şi nefericite.
Şi aceasta foarte curând.
8 - Mântuitorul îi învăţase de multe ori pe ucenicii Săi despre rugăciune,
le arătase de multe ori trebuinţa pe care o au de a se ruga neîncetat.
Le vorbise despre puterea pe care o primesc prin rugăciune şi despre ajutorul ei.
Şi despre roadele şi binefacerile pe care le dă Dumnezeu adevăratei rugăciuni.
- Dar la despărţirea de la Cina cea de Taină, le descopere taina primirii acestora de la Tatăl.
9 - Până atunci doar le arătase casa rugăciunii, dar acum le dădea cheia ei. Era felul în care Domnul îi învăţase pe ai Săi cum să-şi facă rugăciunea.
Rugăciunea care într-adevăr să ajungă în faţa lui Dumnezeu,
şi care să capete pecetea mijlocirii lui Hristos,
ca să poată fi împlinită prin Duhul Sfânt.
Să ne pătrundem şi noi de încredinţarea adevărului acestuia.
10 - Rugăciunea trebuie să fie făcută la îndemnul lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
Ucenicii Domnului încă nu ceruseră nimic până atunci Tatălui în Numele Lui: Cereţi, - îi îndemna Isus!
Desigur Cuvântul Sfânt ne spune:
Faceţi în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri... veghind la acestea apoi cu mulţumiri (Efes. 6, 18).
Aceasta este prima parte a adevărului rugăciunii.
11 - Când ucenicii au o nevoie deosebită, ei trebuie să simtă un îndemn deosebit din partea Domnului spre a se ruga, cu o rugăciune sigură de sprijinul Lui la Tatăl.
În tainica părtăşie lăuntrică, ucenicul credincios a făcut o astfel de experienţă ca Domnul său.
12 - Ca să fie sigur de sprijinul lui Isus, ucenicul care se roagă trebuie mai întâi să fie el însuşi împlinitorul condiţiei puse de Domnul: Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele, atunci cereţi orice veţi vrea. Şi vi se va da (Ioan 15, 7).
Şi a fi Hristos în el - a locui Cuvântul lui Dumnezeu din belşug în inima şi în mintea sa (Colos. 1, 27 şi 3, 16).
Va fi călăuzit şi îndrumat de către Duhul Sfânt limpede, sigur şi la timp - pentru rugăciunea după Voia lui Dumnezeu (1 Ioan 5, 14),
iar rugăciunea făcută aşa, este singura care este cu bucurie şi fericit împlinită de Domnul Isus (1 Ioan 3, 21-22).
13 - Celor care îndeplinesc aceste porunci ale Sale, Domnul le-a dat puternica încredinţare a Dumnezeiescului Său sprijin, în orice cerere.
El care S-a Înălţat la Dreapta Tronului Ceresc,
- este Garantul Sigur al împlinirii tuturor acestor rugăciuni ale noastre.
14 - Dragă suflete, iată cum trebuie să fim noi ca rugăciunile noastre să fie după Voia lui Dumnezeu
şi asigurate de mijlocirea Domnului Hristos.
Şi iată de ce atât de multe din rugăciunile noastre n-au fost ascultate şi n-au fost împlinite de Dumnezeu
căci ele nu îndeplineau aceste cerinţe.
15 - Oare cererile noastre sunt ele după Voia lui Dumnezeu sau nu?
Oare Prezenţa lui Hristos este vie şi puternică în toată fiinţa noastră când ne rugăm, - sau nu?
Şi viaţa noastră se desfăşoară ea oare în totul în Hristos sau nu?
Dacă spre slava lui Dumnezeu duhul nostru simte cu smerenie că este aşa - atunci să avem îndrăzneală! Vom fi ascultaţi.
Dacă nu suntem, - atunci mai întâi să ne rugăm ca să ajungem.
16 - Cunoaşterea adevărurilor Dumnezeieşti este şi ea o şcoală a Duhului Sfânt.
O şcoală a muncii, a răbdării şi a rugăciunii,
- pentru aflarea Tainelor lui Dumnezeu.
Şi pentru priceperea în alegerea lucrurilor Voii lui Hristos,
precum şi pentru simţul de orientare limpede în îndrumarea Duhului Sfânt.
17 - Toate aceste minunate însuşiri cereşti, sunt nişte haruri deosebite, pe care după măsura darului lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 11),
şi după silinţele fiecăruia dintre noi
se dobândesc, nu chiar dintr-o dată
şi nu chiar foarte uşor,
ci adesea după mulţi ani de experienţe cu Dumnezeu,
de pătimiri cu Hristos
şi de ascultare de Duhul Sfânt...
18 - Cuvântul lui Dumnezeu, spre a te mântui, este atât de uşor de înţeles şi pentru un copil,
numai dacă cel care Îl caută are o inimă sinceră şi fără vicleşug ca a unui copil.
Dar a ajunge să cunoşti Tainele Voii Tatălui Ceresc,
şi profunzimea Cuvântului şi Jertfei lui Hristos
şi a ajunge starea de a putea deosebi îndemnurile Duhului Sfânt pentru împlinirea unei împreună-lucrări cu Dumnezeu,
- aceasta nu este chiar aşa de uşor.
19 - Pe lângă sinceritate şi bunăvoinţă, trebuie adesea ani îndelungaţi de ascultătoare umblare cu Hristos, pentru a putea ajunge la starea înaltei încredinţări a Adevărului,
trebuiesc lungi şi dureroase experienţe
şi îndelungate adânciri în singurătate, în meditaţie şi în rugăciune - şi poate în suferinţe şi în jertfe.
Cine crede că poate ajunge la acestea uşor - acela se va înşela.
Cine crede că a şi ajuns îndată - acela s-a şi înşelat.
Dar cine deznădăjduieşte că nu se poate ajunge niciodată, şi acela se înşală.
20 - Calea cu Hristos, este o cale care urcă mereu. Moartea este numai un prag în acest urcuş.
Până la moarte însă, oricât de mult am fi ajuns să cunoaştem, această cunoaştere a noastră va fi mereu numai „în parte” (1 Cor. 13, 12).
Viaţa noastră pământească cu îngrădirile neputinţelor ei fireşti - nu va fi niciodată în măsură să cunoască totul şi în întregime,
până când nu vom ajunge la cele veşnice şi desăvârşite.
O, Dumnezeule Desăvârşit, ajută-ne să ajungem.
Amin.