... Cine Mă urmează, nu va umbla în întuneric...
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
Tot ce este în afară de lumină, este întuneric.
Tot ce este în afară de bine, este rău.
Tot ce este în afară de Adevăr, este minciună.
Căci tot ce este în afară de Hristos, este în Satan.
Nu poți fi decât în una din aceste două stări.
Raiul este Prezența lui Dumnezeu, adică Prezența Luminii, Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înțelepciunii, Armoniei, Vieții și Fericirii Veșnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu, adică lipsa Luminii (întunericul).
Lipsa bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Păcii (vrăjmășia).
Lipsa Înțelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieții (veștejirea).
Lipsa Fericirii (nefericirea veșnică).
Cine urmează deci pe Hristos, va trăi totdeauna în ceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace...
va avea roadele Duhului Sfânt
și va umbla în acestea. Aceasta înseamnă a-L urma pe Hristos. Și toată fericirea stă tocmai în asta.
Știința a descoperit că tot Sistemul Creațiunii este orânduit în chip desăvârșit. Soarele nostru are o familie de planete, de copii ai săi, pe care îi hrănește și-i luminează păstrându-le viața. Toate aceste planete sunt sateliții săi, care îl urmează pe el oriunde merge.
Soarele nostru nu stă pe loc, cu toate că pare nemișcat, aleargă în Nemărginit, pe calea pe care i-a rânduit-o Tatăl, Făcătorul său, cu o iuțime nebănuită.
Dacă am putea sta undeva de-o parte în afară de sistemul său, l-am vedea întâi ca un mic punct luminos abia zărit, care venind spre noi crește-crește, repede-repede...
și cât am numărat până la cinci, a devenit un uriaș glob strălucitor care ar trece ca un fulger vâjâind pe lângă noi...
iar apoi micșorându-se tot atât de repede, în câteva clipe nu l-am mai vedea deloc.
Și așa merge veșnic...
De unde vine și încotro merge, - nimenea nu știe!
Vine din Nemărginit și se duce tot în Nemărginit.
Vine din Veșnicie și se duce tot în ea.
Vine din Dumnezeu și se duce tot în El.
Și toți sateliții săi, îl urmează pe Soare, cu o ascultare desăvârșită, păstrându-și fiecare locul și starea care le-a fost rânduită de la Început.
Numai așa se pot ei bucura de lumina și de binefacerile Soarelui.
Dacă ar fi unul care n-ar mai vrea să-l urmeze pe Soare, acela ar cădea și ar rămâne în întuneric. Căci soarele luminează numai pe cei care îl urmează pe el. Numai urmându-l pe el, copiii lui, sateliții lui, rămân în lumina sa. Fiindcă lumina sa merge cu el și va rămâne numai unde este el.
Tot așa este și cu Hristos. Lumina Lui rămâne acolo unde este El, și merge unde Se duce El. Cine Îl urmează pe El este mereu în lumina Lui.
Dacă cineva ar porni de la Răsărit cu un avion care ar putea zbura neîntrerupt, cu viteza ceasului, pornind dintr-un punct odată cu răsăritul soarelui și mergând spre Apusul lui cu aceeași viteză, el n-ar mai vedea noaptea niciodată,
urmând mereu soarele, zburătorul ar fi mereu în lumina soarelui.
Și oricât ar merge așa, el ar fi mereu în soare.
Noaptea l-ar ajunge numai când s-ar opri ca să nu mai urmeze soarele.
Cu Soarele Hristos, este tot așa.
Credinciosul care a venit la Hristos, trebuie să-L urmeze neobosit și neabătut, pe calea și în locul unde a fost așezat de la început, în Hristos.
Cine este un satelit care merge pe unde singur el vrea, și cum lui singur îi place, acela neascultând de rânduiala familiei în care s-a născut,
curând se va prăbuși, nimicindu-se. Orice mărime ar fi avut el.
Ascultarea este prima condiție a rămânerii în lumină,
iar a doua condiție este mișcarea. Adică lucrarea, alergarea, osteneala în lumină și prin ea.
Prin acestea trăiești, luminezi și rodești.
Cine vrea să rămână în Hristos, acela trebuie să-L urmeze pe Hristos pe unde merge Hristos, nu pe unde ar vrea el, omul.
Trebuie să umble după Isus, căci El nu stă pe loc. Cum nu stă pe loc soarele. Cum nu stă pe loc nimic, nici din lumea văzută, nici din cea nevăzută, așa nu stă pe loc Domnul Isus, ci El luminează și este Viu.
și în frățietatea sa și în legământul său,
ascultător și credincios în tot ceea ce este în pacea și în sfințenia cerută și dată de Dumnezeu, atâta vreme credinciosul este în Dumnezeu. Și are viață din El.
Dar îndată ce nu mai urmărește aceste lucruri, el nu-L vede pe Dumnezeu. Adică rămâne în urmă și cade în noaptea și în întunericul păcatului, cade în lipsa lui Dumnezeu, în neascultarea de El.
- mă lupt,
- mă port aspru cu trupul meu,
- rabd totul pentru frații mei,
- fac totul pentru Evanghelie,
- numai ca să mă pot menține în Hristos. Și să pot fi găsit în permanență cu El.
Aceasta este în același timp și cinstea dar și viața noastră.
Este și mântuirea noastră dar și răsplata ei,
este și osteneala noastră dar și slava ei.
Condițiunea prin care putem să primim lumina,
dar și s-o dăruim altora.
Credinciosule, frate și soră, dacă ai venit la Hristos și dacă ai fost cu adevărat luminat de El, aceasta se va vedea numai dacă nu vei mai umbla în întuneric,
deci nu mai umbla în nimic din ceea ce este întuneric.
Nu mai umbla în minciuni, în fleacuri, în prostie, în neștiință.
Ci cercetează mereu Cuvântul lui Dumnezeu, învață mereu să-L citești, să-L spui și altora...
Dar mai ales să-L vadă lumea trăit în tine.
Nu umbla cu oameni fără căpătâi, fără rușine, fără viață curată,
nu umbla după învățături străine, după adunări străine,
nu umbla cu vrăjitorii, cu vrajbe, cu certuri, cu clevetiri, cu afaceri necinstite, cu tovărășii rele și potrivnice credinței tale.
Nu umbla cu scrisori și note ascunse, cu păcate ascunse, cu șoapte ale întunericului, cu cărți străine de învățătura ta.
Nu mai umbla în necunoștință, în lucruri prostești, cum umblă ceilalți oameni.
Și dacă totuși mai umbli așa, deși tu ai în mână Cuvântul lui Dumnezeu, atunci te asemeni unui orb, care are în mână un felinar, dar nu-i folosește la nimic.
În cea dintâi groapă te vei nenoroci pe totdeauna.
Împreună cu cei care te urmează, crezând că-i luminezi.
Sau împreună cu cei care te amăgesc, crezând că te luminează.
Doamne și Dumnezeul nostru,
Te rugăm să ne păstrezi mereu lângă Tine și chiar în Tine, ca totdeauna să avem lumina Ta și să umblăm ca niște fii ai ei.
ci dându-ne toate silințele să ne ținem alipiți de Tine, să fim totdeauna nu numai luminați în toate privințele în mintea și în inima noastră,
O Duhule Sfânt, Putere a Luminii,
Te rugăm păzește inimile noastre și gândurile noastre,
faptele și cuvintele noastre,
în lumina curată și ascultătoare de toată voia și de tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Fă-ne să creștem mereu în toate privințele, dar numai în lumina învățăturii dintâi și în căldura dragostei dintâi.
Fă-ne să rodim mereu tot mai mult și tot mai frumos prin Tine Duhule Sfinte, dar statornici mereu în legământul nostru și în credința noastră dintâi.
Ca să fim găsiți credincioși până la sfârșit în lucrul pe care ni l-ai încredințat nouă, Tu de la început.
Amin.