... Cine Mă urmează, nu va umbla în întuneric...
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
Tot ce este în afară de lumină, este întuneric.
Tot ce este în afară de bine, este rău.
Tot ce este în afară de Adevăr, este minciună.
Căci tot ce este în afară de Hristos, este în Satan.
Nu poţi fi decât în una din aceste două stări.
Raiul este Prezenţa lui Dumnezeu, adică Prezenţa Luminii, Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înţelepciunii, Armoniei, Vieţii şi Fericirii Veşnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu, adică lipsa Luminii (întunericul).
Lipsa bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Păcii (vrăjmăşia).
Lipsa Înţelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieţii (veştejirea).
Lipsa Fericirii (nefericirea veşnică).
Cine urmează deci pe Hristos, va trăi totdeauna în ceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace...
va avea roadele Duhului Sfânt
şi va umbla în acestea. Aceasta înseamnă a-L urma pe Hristos. Şi toată fericirea stă tocmai în asta.
Ştiinţa a descoperit că tot Sistemul Creaţiunii este orânduit în chip desăvârşit. Soarele nostru are o familie de planete, de copii ai săi, pe care îi hrăneşte şi-i luminează păstrându-le viaţa. Toate aceste planete sunt sateliţii săi, care îl urmează pe el oriunde merge.
Soarele nostru nu stă pe loc, cu toate că pare nemişcat, aleargă în Nemărginit, pe calea pe care i-a rânduit-o Tatăl, Făcătorul său, cu o iuţime nebănuită.
Dacă am putea sta undeva de-o parte în afară de sistemul său, l-am vedea întâi ca un mic punct luminos abia zărit, care venind spre noi creşte-creşte, repede-repede...
şi cât am numărat până la cinci, a devenit un uriaş glob strălucitor care ar trece ca un fulger vâjâind pe lângă noi...
iar apoi micşorându-se tot atât de repede, în câteva clipe nu l-am mai vedea deloc.
Şi aşa merge veşnic...
De unde vine şi încotro merge, - nimenea nu ştie!
Vine din Nemărginit şi se duce tot în Nemărginit.
Vine din Veşnicie şi se duce tot în ea.
Vine din Dumnezeu şi se duce tot în El.
Şi toţi sateliţii săi, îl urmează pe Soare, cu o ascultare desăvârşită, păstrându-şi fiecare locul şi starea care le-a fost rânduită de la Început.
Numai aşa se pot ei bucura de lumina şi de binefacerile Soarelui.
Dacă ar fi unul care n-ar mai vrea să-l urmeze pe Soare, acela ar cădea şi ar rămâne în întuneric. Căci soarele luminează numai pe cei care îl urmează pe el. Numai urmându-l pe el, copiii lui, sateliţii lui, rămân în lumina sa. Fiindcă lumina sa merge cu el şi va rămâne numai unde este el.
Tot aşa este şi cu Hristos. Lumina Lui rămâne acolo unde este El, şi merge unde Se duce El. Cine Îl urmează pe El este mereu în lumina Lui.
Dacă cineva ar porni de la Răsărit cu un avion care ar putea zbura neîntrerupt, cu viteza ceasului, pornind dintr-un punct odată cu răsăritul soarelui şi mergând spre Apusul lui cu aceeaşi viteză, el n-ar mai vedea noaptea niciodată,
urmând mereu soarele, zburătorul ar fi mereu în lumina soarelui.
Şi oricât ar merge aşa, el ar fi mereu în soare.
Noaptea l-ar ajunge numai când s-ar opri ca să nu mai urmeze soarele.
Cu Soarele Hristos, este tot aşa.
Credinciosul care a venit la Hristos, trebuie să-L urmeze neobosit şi neabătut, pe calea şi în locul unde a fost aşezat de la început, în Hristos.
Cine este un satelit care merge pe unde singur el vrea, şi cum lui singur îi place, acela neascultând de rânduiala familiei în care s-a născut,
curând se va prăbuşi, nimicindu-se. Orice mărime ar fi avut el.
Ascultarea este prima condiţie a rămânerii în lumină,
iar a doua condiţie este mişcarea. Adică lucrarea, alergarea, osteneala în lumină şi prin ea.
Prin acestea trăieşti, luminezi şi rodeşti.
Cine vrea să rămână în Hristos, acela trebuie să-L urmeze pe Hristos pe unde merge Hristos, nu pe unde ar vrea el, omul.
Trebuie să umble după Isus, căci El nu stă pe loc. Cum nu stă pe loc soarele. Cum nu stă pe loc nimic, nici din lumea văzută, nici din cea nevăzută, aşa nu stă pe loc Domnul Isus, ci El luminează şi este Viu.
şi în frăţietatea sa şi în legământul său,
ascultător şi credincios în tot ceea ce este în pacea şi în sfinţenia cerută şi dată de Dumnezeu, atâta vreme credinciosul este în Dumnezeu. Şi are viaţă din El.
Dar îndată ce nu mai urmăreşte aceste lucruri, el nu-L vede pe Dumnezeu. Adică rămâne în urmă şi cade în noaptea şi în întunericul păcatului, cade în lipsa lui Dumnezeu, în neascultarea de El.
- mă lupt,
- mă port aspru cu trupul meu,
- rabd totul pentru fraţii mei,
- fac totul pentru Evanghelie,
- numai ca să mă pot menţine în Hristos. Şi să pot fi găsit în permanenţă cu El.
Aceasta este în acelaşi timp şi cinstea dar şi viaţa noastră.
Este şi mântuirea noastră dar şi răsplata ei,
este şi osteneala noastră dar şi slava ei.
Condiţiunea prin care putem să primim lumina,
dar şi s-o dăruim altora.
Credinciosule, frate şi soră, dacă ai venit la Hristos şi dacă ai fost cu adevărat luminat de El, aceasta se va vedea numai dacă nu vei mai umbla în întuneric,
deci nu mai umbla în nimic din ceea ce este întuneric.
Nu mai umbla în minciuni, în fleacuri, în prostie, în neştiinţă.
Ci cercetează mereu Cuvântul lui Dumnezeu, învaţă mereu să-L citeşti, să-L spui şi altora...
Dar mai ales să-L vadă lumea trăit în tine.
Nu umbla cu oameni fără căpătâi, fără ruşine, fără viaţă curată,
nu umbla după învăţături străine, după adunări străine,
nu umbla cu vrăjitorii, cu vrajbe, cu certuri, cu clevetiri, cu afaceri necinstite, cu tovărăşii rele şi potrivnice credinţei tale.
Nu umbla cu scrisori şi note ascunse, cu păcate ascunse, cu şoapte ale întunericului, cu cărţi străine de învăţătura ta.
Nu mai umbla în necunoştinţă, în lucruri prosteşti, cum umblă ceilalţi oameni.
Şi dacă totuşi mai umbli aşa, deşi tu ai în mână Cuvântul lui Dumnezeu, atunci te asemeni unui orb, care are în mână un felinar, dar nu-i foloseşte la nimic.
În cea dintâi groapă te vei nenoroci pe totdeauna.
Împreună cu cei care te urmează, crezând că-i luminezi.
Sau împreună cu cei care te amăgesc, crezând că te luminează.
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Te rugăm să ne păstrezi mereu lângă Tine şi chiar în Tine, ca totdeauna să avem lumina Ta şi să umblăm ca nişte fii ai ei.
ci dându-ne toate silinţele să ne ţinem alipiţi de Tine, să fim totdeauna nu numai luminaţi în toate privinţele în mintea şi în inima noastră,
O Duhule Sfânt, Putere a Luminii,
Te rugăm păzeşte inimile noastre şi gândurile noastre,
faptele şi cuvintele noastre,
în lumina curată şi ascultătoare de toată voia şi de tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Fă-ne să creştem mereu în toate privinţele, dar numai în lumina învăţăturii dintâi şi în căldura dragostei dintâi.
Fă-ne să rodim mereu tot mai mult şi tot mai frumos prin Tine Duhule Sfinte, dar statornici mereu în legământul nostru şi în credinţa noastră dintâi.
Ca să fim găsiţi credincioşi până la sfârşit în lucrul pe care ni l-ai încredinţat nouă, Tu de la început.
Amin.