„Copiii mei, ați auzit că vine Antihrist... El este acum chiar în lume” (1 In 2, 18; 4, 3)

Un om mă întreba astă-vară:

- Oare când se vor găta răutățile din lume?... Oare când va veni iar binele și dragostea între oameni?...

- O, dragul meu, i-am răspuns eu, citește cu luare-aminte Biblia și vei afla acolo răspunsul cuvenit.

Toate Scripturile spun că în vremile din urmă lumea va merge cu pași repezi spre decădere sufletească. O generală decădere sufletească va cuprinde lumea și omenirea. Vor veni vremi de stricăciuni sufletești și răutăți care n-au fost de la începutul lumii.

„Apoi am văzut ridicându-se o fiară mare și balaurul îi dete puterea și scaunul lui de domnie... Și și-a deschis fiara gura și a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu... Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și orice neam. Și se vor închina ei toți locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise în cartea vieții Mielului Care a fost junghiat. Cine are urechi de auzit să audă” (Apoc 13).

Fiara aceasta este Antihristul, ce se va ridica în vremile de apoi. Vremile lui Antihrist sunt profețite în Scriptură ca vremi de o generală decădere sufletească; ca vremi de o împotrivire pe față contra Evangheliei. Poate că suntem încă departe, foarte departe de acele vremi. Singur Tatăl Ceresc știe acest lucru. Nu se poate însă tăgădui faptul că vremile noastre încep să semene cu vremile de apoi. Înaintăm parcă spre vremile lui Antihrist. Antihrist parcă hălăduiește prin lume.

Semnele lui Antihrist au început parcă a se ivi în lume. Au început parcă a se ivi în trei feluri, pe care le arată și Scripturile:

Ivirea lui Antihrist va fi precedată de grozave stricăciuni sufletești. O cumplită decădere sufletească - acesta este semnul cel dintâi al vremii lui Antihrist. În acest înțeles scria Apostolul Pavel tesalonicenilor: „În privința venirii Domnului nostru Iisus Hristos, vă rugăm, fraților prea degrabă zguduiți în cugetul vostru, ...să nu vă amăgească nimeni cu nici un chip. Căci ziua Domnului nu va sosi până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuit, fiul pierzării...” (2 Tes. 2, 1-12). Adică Apostolul Pavel le spune tesalonicenilor să fie liniștiți, căci lumea încă nu-i destul de stricată pentru ivirea lui Antihrist și venirea Domnului. Dar de atunci, lumea „s-a mai copt” și s-a mai pregătit - cu răutățile - pentru ivirea lui Antihrist.

Antihrist se va ivi apoi ca o împotrivire pe față contra lui Dumnezeu. Avem și acest semn. E plină lumea de cei care Îl tăgăduiesc pe față pe Dumnezeu și hulesc numele Lui (necredincioșii, ateii).

Dar Antihrist nu se va mulțumi numai cu tăgăduirea lui Dumnezeu, ci pe urmă va porni o prigoană cumplită contra celor ce vor mai păstra credința. Când cei fără Dumnezeu vor ajunge la putere în lume, atunci va veni veacul ucigătorilor de Dumnezeu (Apoc 6). Toți cei ce vor mărturisi pe Domnul vor fi prigoniți și omorâți.

În Rusia, comuniștii au o puternică societate a „celor fără Dumnezeu”, care luptă pe față contra lui Dumnezeu. La praznicele mari, societatea își bate joc de credința în Dumnezeu, aranjând în fața bisericilor jocuri, petreceri, teatre. La Chișinău, societatea a ridicat statuie lui Iuda.

Antihrist va veni apoi și în chip de Hristos mincinos... Va veni ca un „Satan îmbrăcat în haină de lumină” (2 Cor 11, 14). Avem în lume și acest semn. Ascultați numai ce lucruri predică, spre pildă, secta mileniștilor. În contradicție cu toate Evangheliile, mileniștii predică: Nu este rai, nu este iad, nu este înviere... Prin urmare, beți, mâncați, chefuiți și păcătuiți...

Milenismul - și alte secte adventiste - predică venirea lui Avraam, Isaac și Iacov, adică întoarcerea la iudaism. Șeful mileniștilor este un evreu din America. Acest fapt este deci un fel de tăgăduire a lui Iisus Hristos.

Citind Scripturile și privind la ceea ce se petrece în lume, îți vine cu adevărat să te gândești la cuvintele Apostolului Ioan: „Copiii mei, este ceasul de pe urmă și, precum ați auzit că vine Antihrist, acum mulți antihriști s-au arătat: de aici cunoaștem că este ceasul de pe urmă” (1 In 2, 18)... „El este acum chiar în lume” (1 In 4, 3).

Îți vine cu adevărat să te întrebi: oare nu cumva am intrat în zodia vremurilor de apoi?

Poate că am intrat în ele, poate că suntem încă departe de ele... singur Tatăl Ceresc știe acest lucru (Mc 13, 32). Un lucru este însă sigur: trăim vremuri biblice.

Trăim vremile când diavolul e pe cale să ajungă la o culme a puterii sale. El îi va rătăci și pe cei aleși. Dar, tocmai în culmea puterii sale, „Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale” (2 Tes 2, 8) și apoi va veni „sfârșitul”.

„Și alt înger auzii strigând: Trimite secera Ta și seceră, pentru că a venit ceasul secerii și secerișul pământului este copt. Atunci Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat” (Apoc 14, 14-16) (în imaginea de la pag. 91, sus, se vede Domnul având în mână secera; dedesubt se vede fiara cea mare, în fața căreia „se închină locuitorii pământului”, iar sus, la dreapta, se vede Crucea și Jertfa Mântuitorului care va zdrobi puterea lui Antihrist).