Trăim vremuri apocaliptice

,,Voi mai clătina o dată pământul” (Hag 2, 6), după care ,,se vor clătina puterile cerului” (Mt 24, 29) și ,,vor plânge toate neamurile pământului” (Mt 24, 30)

Hotărât lucru, trăim vremuri biblice, vremuri apocaliptice. Lumea și omenirea trece prin nemaipomenite schimbări, frământări, crize, războaie etc. Și totul merge repede, catastrofal. Ceea ce nu aducea mai înainte un veac aduce azi un an. O spaimă și nesiguranță stăpânește lumea.

Nimeni nu poate ști ce aduce ziua de mâine. Frica de ziua de azi și teamă de ziua de mâine.

Diplomații, învățații, politicienii umblă mereu să pună iar carul lumii la drum. Dar totul e în zadar. Omenirea merge din rău în mai rău.

O, dacă ar citi oamenii Biblia ar vedea tot anume încotro merge lumea. Ar vedea tot anume cum se împlinesc Scripturile. Ar vedea tot anume cum se apropie ziua de apoi.

,,Eu am vestit de la-nceput - zice Domnul - ce are să se întâmple. Și cu mult înainte, ce nu este încă împlinit” (Is 46, 10).

Un semn al sfârșitului va fi acesta, că chemarea lui Dumnezeu va răsuna mai tare ca oricând. Strigarea Mântuitorului ,,pocăiți-vă!” va răsuna în vremurile din urmă mai tare ca oricând.

,,Voi mai clătina o dată pământul”, a zis Domnul prin prorocul Hagai (Hag 2, 6-7). Înaintea sfârșitului, Domnul va mai clătina o dată sufletele oamenilor, pentru ca orice om să se poată mântui. Această clătinare, acest cutremur sufletesc îl avem azi. Domnul ne scutură. Domnul ne cheamă la mântuire cu fel de fel de urgii și semne cerești.

Chemările Domnului răsună azi mai cutremurător ca oricând. Ca un Tată bun și milostiv, Domnul Dumnezeu Își cheamă încă o dată copiii neascultători. Îi cheamă acasă pentru cea din urmă oară; de aceea chemarea Lui e mai cutremurătoare ca oricând. Și, în același timp, mai dulce ca oricând.

,,Glasul Domnului peste ape strigă, grăind....” (Ps 28, 3). Glasul Domnului peste popoare strigă, grăind: „Mântuiți-vă sufletele, căci vine sfârșitul”.

Niciodată chemările mântuirii n-au fost atât de puternice ca azi. Niciodată nu s-au răspândit și nu s-au citit atâtea Biblii ca azi. Niciodată n-au fost în lume atâtea chemări ca azi.

Iar după această ultimă chemare, au venit ,,valurile cele mari”. Au urmat încăierarea de mânie a ,,împăraților pământului”, cu urgii și necazuri ce nu au fost de la începutul lumii (Mc 13, 19).

După ce Domnul Dumnezeu va scutura încă o dată pământul, El va clătina și puterile cerului. ,,Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul (Evr 12, 26). Atunci ,,soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei și stelele vor cădea din cer” (Mt 24, 29). ,,Atunci vor plânge toate neamurile pământului” (Mt 24, 30).

Dar tot Biblia ne spune și o veste bună. În aceste vremuri din urmă, în vremea înfricoșatelor urgii apocaliptice, mântuirea va fi mai aproape ca oricând. Mântuirea se va putea apuca mai ușor ca oricând.

,,Înainte de a veni ziua cea mare și înfricoșată - zice Domnul - oricine va chema numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 3, 1-5).

Ce veste dulce și scumpă este aceasta! Dragostea lui Dumnezeu ne vestește înainte ziua cea mare a sfârșitului și ne îmbie mântuirea. Pentru că ,,El dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3, 9).

Dar tot Biblia ne spune și o veste de întristare. Oamenii nu se vor pocăi nici în timpul urgiilor apocaliptice.

Se va umple pământul de moarte și urgie (Apoc 8, 12). A treia parte din oameni vor pieri în aceste bătăi, dar ceilalți oameni, care n-au murit de rănile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor... și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor” (Apoc 9, 20-21).

Iată o veste apocaliptică, o veste grozavă, care a început să se împlinească sub ochii noștri. Trăim vremuri grele, de nemaipomenite urgii, semne, arătări și bătăi cerești. Însă oamenii se închină mai departe dracilor și idolilor și nu se pocăiesc de uciderile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.

Ferice de ,,pricepuții” de la Daniel, care își caută mântuirea în aceste vremuri. „Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți (în vremurile din urmă); dar cei răi vor face răul și nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege” (Dan 12, 10).

Dragă cititorule! Eu te întreb, cum stai tu cu cele ale mântuirii sufletești în aceste vremuri apocaliptice? O, nu mai sta și nu mai întârzia. Trezește-te, iubitul meu, căci vine sfârșitul. Trezește-te îndată și treci și tu în ceata celor ,,pricepuți”, care își mântuiesc sufletul în aceste vremuri din urmă.

„Homo hominis lupus”...

Strămoșii noștri latini aveau zicătoarea: „Homo hominis lupus”, adică: un om față de un alt om este lup. Așa e în zilele noastre. Un fel de lupi grozavi sunt și oamenii de azi. Stau oamenii să se sfâșie unii pe alții de ură. „Nu caută altceva decât să-și facă rău unul altuia” (Dan 11, 27). Mielușeii Domnului parcă au devenit niște lupi fioroși.

O lăcomie nebună după câștiguri și bani fără muncă a omorât mila dintre oameni. Cămătarii de azi, cei care iau pielea de pe oameni cu camete de 30-40 %, nu sunt oare niște „lupi răpitori”, ce „jupoaie pielea de pe oameni și carnea de pe oasele lor”? (Mica 3, 2). „Lupii” își fac de cap. „Fiecare iubește mita și umblă după plată” (Is 1, 23). „Pe văduvă și pe sărac l-au omorât” (Ps 93, 6).

E plină lumea de oameni ai căror dinți sunt niște săbii și ale căror măsele niște cuțite, ca să-i mănânce pe cei săraci și lipsiți” (Prov 30, 14). „Fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și nu se satură” (Is 9, 20).