... I-a zis: Învăţătorule, ştim
Traian Dorz - Hristos - Înnoitorul nostru
Bieţii oameni neştiutori, mereu caută să se laude că ştiu, - deşi nu ştiu nimic.
Şi pentru că nu pot avea cinstea să-şi recunoască neştiinţa, scornesc câte o presupunere, o anunţă în toată larma deşertăciunii şi trag concluzii zgomotoase spunând cu toată îngâmfarea, pe care numai adevărata neştiinţă o poate avea: - acum ştim!
Acum ştim originea omului, a materiei, a speciilor, a vieţii!
Acum ştim adevărul cu privire la moarte,
ştim vârsta aştrilor,
cunoaştem ce este în Cosmos,
am descoperit tainele Universului şi explicaţia lor!...
Acum ştim că Dumnezeu nu există. Şi că Hristos este un mit.
Alţi spun altfel:
- Ştim şi noi Evanghelia! Ştim mai bine decât voi cum să ne purtăm şi ce să credem!...
Vă ştim noi cine sunteţi voi. Şi pentru ce umblaţi!...
- şi nu ştiu, toţi aceşti bieţi oameni, că nu ştiu nimic!
O teorie omenească răstoarnă pe alta,
un neştiutor se ridică peste altul,
o presupunere vine împotriva alteia,
o zi schimbă tot ceea ce părea că este puternic zidit de veacuri.
Astăzi se răstoarnă dintr-o dată tot ce era clădit până ieri,
- şi oamenii nu ştiu nimic!
Numai presupuneri înainte, numai întuneric şi răsturnări în urmă.
Aşa de puţine lucruri le ştiu oamenii sigur. Şi nici pe acelea nu le pot explica.
Dar cu toate acestea înfumurarea şi mândria lor mare şi goală ca un balon, creşte mereu. Nesocotind voit adevărul care li se îmbie, pentru toată teoria pe care vreau ei să aibă meritul că au descoperit-o.
De aceea, este foarte greu să-l convingi pe un om care vine spunând:
- ştiu, - ceea ce de fapt, numai i se pare că ştie.
Cu adevărat înţelept este numai omul care ştie că nu ştie.
Care ştie cât nu ştie.
Care cere mereu lui Dumnezeu să-i arate lumina, să-l înveţe mereu, să-l călăuzească El.
Numai oameni de acest fel au putut realiza ceva pe pământ.
Toţi cei care au făcut ceva frumos, mare şi într-adevăr folositor pe lume, au avut neapărat credinţă, sau au ajuns la ea.
Căci nimic bun nu se poate realiza fără Dumnezeu.
Iar descoperitorul, el însuşi, a aflat aceasta cel dintâi!
Dacă îi vei considera pe oameni că ştiu, îi vei judeca totdeauna aspru. Căci cunoaşterea obligă.
Cu cât ştie cineva mai mult, cu atât are mai mult datoria să se poarte potrivit cunoaşterii pe care pretinde că o are.
Cu cât vezi că cineva are mai puţină cunoştinţă, aştepţi mai puţine de la el.
Şi îl judeci mai blând.
Ca să-i poţi ierta pe toţi oamenii, trebuie să-i consideri pe toţi că nu ştiu ce fac, când fac răul.
Dacă îi crezi conştienţi, nu-i mai poţi nici ierta, nici înţelege, nici scuza, nici iubi, niciodată.
Nici n-ai voie să faci aceasta!
Domnul Isus S-a rugat: Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!
- Altfel nu S-ar fi putut ruga pentru ei (
1 Ioan 5:16 – Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.
1 Ioan 5, 16). Petru a spus: ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa ca şi mai marii voştri (
Faptele Apostolilor 3:17 – Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri.
Faptele Apostolilor 3:18 – Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
Faptele Apostolilor 3:19 – Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
Fap. Ap. 3, 17-19). Altfel nu le-ar fi putut spune că li se şterg păcatele.
Şi că le va mai veni vremea de înviorare!
Cei care fac răul nu ştiu ce fac! Căci dacă ştiu, nu mai au nici o dezvinovăţire (
Ioan 9:41 – „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.
Ioan 9, 41),iar uneori nici o iertare, în vecii vecilor (
Evrei 10:26 – Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
Evrei 10:27 – ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Evrei 10:28 – Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
Evrei 10:29 – Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?
Evrei 10:30 – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
Evrei 10:31 – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
Evrei 10, 26-31). De aceea este mai bine totdeauna să gândeşti ca şi Domnul Isus: că nu ştiu ce fac.
Ca să-i poţi ierta. Şi să te poţi ruga pentru ei. Chiar dacă n-ar fi tocmai aşa.
E mai bine să ai o judecată blândă şi iertătoare chiar pe nedrept, decât să osândeşti chiar având dreptate (
Matei 7:1 – Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Matei 7:2 – Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
Matei 7:3 – De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Matei 7:4 – Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?
Matei 7:5 – Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Matei 7, 1-5; Romani 14:4 – Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Romani 14:5 – Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Romani 14:6 – Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
Romani 14:7 – În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.
Romani 14:8 – Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Romani 14:9 – Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
+ alte 4 versete
Rom. 14, 4-13; 1 Corinteni 4:3 – Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
1 Corinteni 4:4 – Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.
1 Corinteni 4:5 – De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.
1 Cor. 4, 3-5). Căci mai este o judecată (
Iov 19:29 – Temeţi-vă de sabie, căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”
Iov 19, 29; 2 Corinteni 5:10 – Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
2 Cor. 5, 10). Şi numai atunci se va cunoaşte şi răsplăti tot adevărul.
Eram odată în casa unui frate cu mai mulţi fraţi, când unul din prietenii mei mi-a atras atenţia arătându-mi un tablou care înfăţişa un tânăr ţinând ceva între buze.
- Ar fi bine, - mi-a şoptit prietenul meu, să-i sfătuim pe fraţi să nu mai ţină în casă astfel de tablouri. Uite acolo unul cu pipă...
- Nu-i pipă, frate! i-am spus. Nu vezi că-i floare?...
- Ba uită-te bine, că-i pipă!
Părea că are el dreptate. Nu se putea deosebi clar.
- Mai bine să-i zici că-i floare, i-am zis eu. Câtă vreme nu ştii sigur dacă e pipă sau floare, mai bine să-i zici floare.
Domnul Isus ne-a învăţat că dragostea acopere o sumedenie de păcate (
1 Petru 4:8 – Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
1 Petru 4, 8). Cum face dragostea acest lucru? - nu ştim!
Ea găseşte calea întotdeauna.
Noi înşine avem nevoie, fiecare, să ni se acopere încă atât de mult (
1 Ioan 1:8 – Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
1 Ioan 1, 8). Toţi ştim aşa de puţin (
1 Corinteni 8:2 – Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
1 Cor. 8, 2; Galateni 6:3 – Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
Gal. 6, 3). De aceea fiecare din noi ne putem înşela oricând la judecată.
Numai Singur Dumnezeu cunoaşte tot Adevărul.
Doamne Isuse,
Te rugăm ai milă de îngustimea minţii noastre încrezute
şi de neputinţele inimii noastre slabe!
Dă-ne asprime faţă de noi înşine şi îngăduinţă faţă de alţii,
ca să nu ne îngâmfăm niciodată, ci smeriţi fiind, să ne învrednicim de harul Tău, făgăduit celor smeriţi (
1 Petru 5:5 – Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”.
1 Petru 5, 5). Amin.
+
Câtă vreme omul caută-nţelepciunea, e-nţelept
dar când crede c-a aflat-o, e un prost (a zis un drept)
de aceea tu ascultă şi învaţă ne-ncetat
toată viaţa-nvaţă omul înţelept cu-adevărat.