„Iată, neamurile pământului M-au părăsit și se închină la idoli”...
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Chipul de mai sus reprezintă o vedenie ce i s-a arătat proorocului Ieremia.
„Și a întins Domnul mâna Sa către mine - scrie Ieremia 1 - și S-a atins de gura mea și a zis către mine: «Ce vezi tu, Ieremia?» Și am răspuns: toiag de nuc văd și căldare arzând văd și fața ei dinspre miazănoapte. Și a zis Domnul către mine: «Dinspre miazănoapte se vor ațâța relele peste toți cei ce locuiesc pe pământ. Pentru că, iată, Eu chem toate neamurile pământului și voi grăi către ele cu judecată pentru toată răutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine și au jertfit dumnezeilor străini și s-au închinat idolilor»… «Pentru acestea, iată, chem sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pământ»” (Ier 25, 29).
Această vorbire a lui Dumnezeu cu Ieremia o arată imaginea de alături. Proorocul Ieremia a scris profețiile de mai sus pentru vremurile de atunci și pentru oamenii de atunci, dar ele se potrivesc și pentru vremurile și oamenii de acum. Chipul de alături este parcă icoana și oglinda lumii de astăzi. În dreapta lui se văd doi oameni ce tămâiază un vițel, adică un idol. Asta înseamnă păcatele oamenilor de atunci și de acum. În stânga se văd ivindu-se ostași înarmați. Asta înseamnă pedeapsa necazurilor și războaielor pentru păcatele oamenilor. În mijloc se vede Domnul Dumnezeu, Care, prin gura proorocului Ieremia, vestește pedeapsa și-i cheamă pe oameni la îndreptare. Asta înseamnă că și astăzi Dumnezeu îi cheamă pe oameni la îndreptare.
Scripturile sunt glasul Domnului și chemarea Domnului la îndreptare. „Pe Mine, izvorul apei vieții, M-ați părăsit” - zice Domnul și astăzi către noi (Ier 2, 13) - și v-ați făcut vouă idoli din bani, din plăceri, beții, chefuri, pofte și alte fărădelegi; de aceea, „iată, vin zile când voi face să se audă iarăși strigare de război” (Ier 49, 2) și „vă voi da săbiei” (Is 65, 1) și războaielor. „Ascultă, pământule, iată, Eu aduc peste acești oameni rele din care nu vor mai putea scăpa” (Ier 11, 11) și „necazuri care n-au fost de la începutul lumii până acum” (Mt 24, 21). Oare vremurile grele de azi nu sunt ele o dovadă că, iată, noi am ajuns plinirea Scripturilor de mai sus?
Creștinilor! În imaginea de mai sus puteți vedea și toiagul ce s-a arătat lui Ieremia. Stă deasupra celor doi oameni ce tămâiază idolul; despre acest toiag a zis Domnul că înseamnă: „am privegheat destul pentru cuvintele Mele, să le facă pe ele oamenii”. După ce însă popoarele n-au ascultat mustrările Domnului, iată celălalt semn, din stânga: căldarea arzând. Asta înseamnă: „relele ce se vor ațâța peste toți cei ce locuiesc pământul”. Aceste semne parcă stau și deasupra omenirii de azi. Dar, în loc să se îndrepte, parcă oamenii mai răi se fac și de aceea, de nu ne vom întoarce, ne așteaptă și pe noi semnul din stânga, „căldarea arzând”, adică necazuri și mai mari, războaie și mai înfricoșate.
Chipul de mai sus stă ca o chemare către omenire și către popoare, să-și îndrepte purtările; altcum, pedeapsa stă gata să plece la drum.
Cititorule! Învățătura din chipul de mai sus nu este numai pentru popoare, ci și pentru mine și tine. Cercetează-te, nu cumva și tu slujești idolilor: păcatelor și plăcerilor? Ia seama că toiagul mustrării stă deasupra capului tău. Domnul te mustră și te cheamă la viață. Auzi tu glasul Lui și alegi viața sau rămâi cu idolii și cu pieirea ta sufletească?
Umbra măgarului
Un predicator se silea odată să trezească în popor dragoste și râvnă pentru lucrul mântuirii sufletești. Însă la râvna lui, poporul răspundea cu căscături și semne de plictiseală.
Atunci predicatorul începu în mijlocul predicii o poveste: Cică odată un călător a închiriat de la un cioban un măgar. Pe drum, fiind cald, călătorul făcu un popas; și, nefiind alt loc, se adăposti la umbra măgarului.
- N-ai drept să folosești umbra măgarului meu, zise atunci ciobanul. Eu ți-am arendat numai măgarul, nu și umbra lui. Umbra e a mea…
Din vorbă în vorbă, ajunseră la ceartă și, pe urmă, la judecată. Lumea se umplu de faima acestui proces; toți așteptau cu gura căscată să vadă ce se va alege…
Cu gura căscată așteptau și ascultătorii predicatorului, să audă ce s-a întâmplat cu umbra măgarului. Povestea îi trezise din somnul nepăsării. Însă predicatorul deodată se opri în loc cu povestea și continuă cu predica. Treaba asta îi neliniști pe oameni; ei așteptau să audă ce s-a ales cu umbra măgarului. Atunci predicatorul le zise:
- Vedeți, dragii mei, o poveste mincinoasă v-a trezit din somn. O ascultați cu încordare, dar Cuvântul lui Dumnezeu ba… Umbra unui măgar vă interesează mai mult decât împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletului vostru…
Este aceasta o istorie ce se întâmplă și în zilele noastre. Ascultă oamenii și citesc cu drag tot felul de minciuni și lucruri lumești, dar, când e vorba de cele sufletești, le vine somn, le vine silă și greață.
Sarea nu suferă pământul în ea
Cercetând ocnele de sare de la Ocna Sibiului, am văzut un lucru interesant. Bolovanii de sare scoși din adâncul pământului erau plini de straturi de pământ ce se scuturau mereu de pe ei.
- Ce înseamnă acest pământ ce iese din sare? l-am întrebat pe ocnașul ce mă conducea prin baie.
- Asta e puterea sării, mi-a răspuns ocnașul. Sarea nu sufere pământul, se curăță de el, îl scoate afară din ea…
Așa e și cu creștinul cel adevărat despre care a zis Mântuitorul că e o „sare a pământului” (Mt 5, 13). El nu sufere cele lumești, el se curăță mereu de pământul ce a apucat în el. Omul cel duhovnicesc nu sufere cele lumești, le alungă, se curăță de ele cu „puterea ce o are de la Duhul Sfânt.