... Şi l-au dat afară
Traian Dorz - Hristos - Vindecătorul nostru
Un credincios nu pleacă niciodată din locul unde a fost pus de la început de către Domnul.
Ci rămâne pe totdeauna statornic acolo unde l-a născut Dumnezeu, mărturisind între ai lui mereu despre Hristos, oricât de greu lovit ar fi el acolo, rămâne până când ar fi dat afară, pentru mărturisirea lui Isus,
dar nu pleacă nici chiar atunci.
O, cât de vinovaţi sunt credincioşii supărăcioşi şi nerăbdători, care pentru orice lucru mic, se mânie şi pleacă!
Unii, îndată ce li se pare că văd, încep să dispreţuiască familia în care s-au născut, pe părinţii care i-au hrănit şi casa care le-a dat adăpost, până ce li se pare că au ajuns mari,
apoi pleacă singuri chiar fără să le fi zis nimeni nimic, fără să-i fi dat nimeni afară.
Cred că nu există o mai mare greşeală la un credincios, decât această dezertare, această părăsire a locului său, împotriva voii Domnului, care dacă i-a aprins cuiva lumina Lui, i-a aprins-o acolo tocmai pentru că acolo are El nevoie de ea,
acolo să rămână el ascultător, credincios, smerit luminând cu viaţa pentru Isus.
Unii şi mai vinovaţi, după ce ei înşişi au plecat la vreo altă credinţă mai şi măresc păcatul făcut şi prin aceea că umblă mereu să mai facă şi pe alţii să plece cu ei şi după ei.
Aceştia nu pot sta acolo liniştiţi dacă au plecat, ci umblă mereu numai ca să mai atragă şi pe alţii după ei,
căci păcatul plecării, le frământă mereu conştiinţa. Şi ruşinea faptei lor îi face să atragă şi pe alţii, ca în felul acesta,
împărţind vina cu cât mai mulţi alţii,
ruşinea lor să se piardă şi cugetul lor să li se liniştească. Dar nici ruşinea nu li se va mai pierde şi nici cugetul nu li se va mai linişti în veci.
Dar în felul acesta aceştia merg din rău în mai rău.
Căci tot umblând aşa, ei strică mereu alte adunări ale Domnului,
caută să mute mereu alte lumini din locul unde le-a aprins Domnul să lumineze şi smulg mulţi altoi ai Domnului de unde i-a sădit El, ca să rodească acolo.
Astfel ei tot ce fac, fac împotriva voii Lui Sfinte (
Evrei 10:25 – Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Evrei 10:26 – Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
Evrei 10:27 – ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Evrei 10, 25-27). În loc ca aceştia să îndemne sufletele întoarse la Dumnezeu, să rămână acolo unde au fost puse de Domnul de la început, iar printr-o putere mereu mai sfântă să dea o tot mai bună mărturie prin viaţa lor despre Hristos,
aceşti dărâmători de suflete şi de adunări, umblă numai să facă pe copiii lui Dumnezeu să părăsească adunarea şi biserica lor şi să plece cu ei, numai ca ei să aibă un folos material din aceste plecări.
O, cum îi va nimici odată Dumnezeu pe aceşti dărâmători de temple ale Lui şi pe toţi cei care îi ajută în lucrul lor nelegiuit!
Căci şi ei pe mulţi au mai nenorocit. Cât de multe suflete curate şi cât de multe adunări frumoase ale Domnului le-au nimicit ei fără nici o milă şi fără nici o teamă (
1 Corinteni 3:16 – Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
1 Cor. 3, 16). Suflete credincios, rămâi cu Domnul Isus în starea în care erai când ai fost chemat (
1 Corinteni 15:1 – Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
1 Corinteni 15:2 – şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
1 Cor. 15, 1-2). Rămâi şi mărturiseşte pe Domnul tău în casa ta, în biserica ta, între fraţii tăi şi surorile tale dintâi, în învăţătura dintâi (
1 Ioan 2:24 – Ce aţi auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de la început, şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl.
1 Ioan 2, 24). Şi nu pleca nicăieri, până când te vor da afară din locul unde trebuie să mărturiseşti statornic şi luminos.
Mai mult: nu pleca nici după ce te vor da afară. Ci revino din nou şi din nou.
Până când mărturisirea ta va fi încheiată între oamenii aceia la care te-a trimis Dumnezeul tău care te-a născut acolo - şi acolo te-a împlântat ca pe o stâncă şi ca pe un pom.
La capătul misiunii tale, de acolo să te mute Domnul tău la El.
Iar tu, care ai plecat înainte de a te fi dat cineva afară,
tu care ţi-ai părăsit locul tău, familia ta, adunarea şi biserica ta, călcând învăţătura, stricând credinţa şi lepădând legământul tău,
tu care te-ai despărţit de fraţii tăi, de surorile tale, de credinţa ta, călcând porunca statorniciei şi jurământul unic pe care l-ai făcut faţă de Dumnezeul tău,
- nu te mira că nu mai ai pace şi nu mai ai bucurie în inima ta!
Şi nici nu întreba de ce n-are odihnă sufletul tău şi duhul tău,
nici de ce n-are liniştire conştiinţa ta,
nici de ce nu-ţi mai afli locul nicăieri.
Nici nu-l vei mai afla niciodată, căci tu ţi-ai călcat legământul, ţi-ai părăsit locul unde le-ai fost primit pe toate acestea odată pentru totdeauna (
Iuda 1:3 – Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
Iuda 3) şi ai făcut de ocară Numele şi Evanghelia Domnului în faţa oamenilor!
Dacă crezi însă că povara aceasta îţi va mai cădea de pe conştiinţă, prin faptul că mai faci şi pe alţii să te urmeze, trăgându-i după tine,
dacă crezi că mai făcând şi pe alţi fraţi să mai plece unde eşti tu, vei afla în sfârşit liniştea,
dacă crezi că făcându-i şi pe alţii de ruşine în faţa oamenilor şi de neascultare în faţa lui Dumnezeu, vei fi mai puţin vinovat şi îţi vei afla în sfârşit pacea,
- atunci te înşeli şi mai rău. Atunci adaugi şi mai multe rele, mărind răul.
Nimeni nu poate face răul şi să iese binele din el (
Romani 3:8 – Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Rom. 3, 8). Nu poţi afla nici o binecuvântare prin călcarea vreunei porunci din Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar când din pricina ta îşi mai pierd şi alţii sufletele şi mântuirea lor, nu există nici o osândă pe care să n-o meriţi (
Marcu 9:42 – Dar , dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
Marcu 9, 42) - şi pe care să n-o primeşti odată din partea lui Dumnezeu şi a celor pe care i-ai nefericit. Când rămâi în Lucrarea Domnului numai ca s-o dezbini şi ca să o poţi rupe sau abate la rătăcirea învăţăturii străine căreia îi slujeşti în ascuns,
atunci îngrozeşte-te de mânia lui Dumnezeu, oricine ai fi tu.
Nu clătina temelia credinţei nimănui
şi nu îndemna pe nici un suflet de om să-şi părăsească adunarea şi locul său.
Nu dezbina cu învăţături străine şi cu purtare vrăjmaşă, lucrări şi familii duhovniceşti, pentru nici un interes şi nici chiar pentru un gând care ţie ţi-ar părea bun.
Fiindcă nu există un mai mare păcat ca dezbinarea fraţilor
şi nici un motiv cât de biblic, care să-l îndreptăţească.
Doamne Isuse, Judecătorul conştiinţei şi lucrărilor noastre, văzute şi ascunse,
Te rugăm nu ne lăsa să ne amăgim că slujim Adevărului când stricăm învăţătura care ne-a rămas de la înaintaşii noştri din Biserica Ta,
nici nu ne lăsa să ne pierdem prin neascultarea de adevăraţii noştri îndrumători duhovniceşti, atunci când, din grija faţă de Adevăr, ei mustră şi osândesc învăţăturile străine, care s-ar fi strecurat şi în noi.
Iar pe cine tot nu vrea să le lase nici mustrat, nici sfătuit, nici îndreptat,
ci continuă cu îndărătnicie să facă răul păgubind Lucrarea Ta, pe acela, oricine ar fi el,
- Viule Dumnezeu, scoate-l Tu afară cu Judecata Ta şi cu puterea Ta, cum vei ştii Tu.
Amin.