Un credincios nu pleacă niciodată din locul unde a fost pus de la început de către Domnul.
Ci rămâne pe totdeauna statornic acolo unde l-a născut Dumnezeu, mărturisind între ai lui mereu despre Hristos, oricât de greu lovit ar fi el acolo, rămâne până când ar fi dat afară, pentru mărturisirea lui Isus,
dar nu pleacă nici chiar atunci.
O, cât de vinovați sunt credincioșii supărăcioși și nerăbdători, care pentru orice lucru mic, se mânie și pleacă!
Unii, îndată ce li se pare că văd, încep să disprețuiască familia în care s-au născut, pe părinții care i-au hrănit și casa care le-a dat adăpost, până ce li se pare că au ajuns mari,
apoi pleacă singuri chiar fără să le fi zis nimeni nimic, fără să-i fi dat nimeni afară.
Cred că nu există o mai mare greșeală la un credincios, decât această dezertare, această părăsire a locului său, împotriva voii Domnului, care dacă i-a aprins cuiva lumina Lui, i-a aprins-o acolo tocmai pentru că acolo are El nevoie de ea,
acolo să rămână el ascultător, credincios, smerit luminând cu viața pentru Isus.
Unii și mai vinovați, după ce ei înșiși au plecat la vreo altă credință mai și măresc păcatul făcut și prin aceea că umblă mereu să mai facă și pe alții să plece cu ei și după ei.
Aceștia nu pot sta acolo liniștiți dacă au plecat, ci umblă mereu numai ca să mai atragă și pe alții după ei,
căci păcatul plecării, le frământă mereu conștiința. Și rușinea faptei lor îi face să atragă și pe alții, ca în felul acesta,
împărțind vina cu cât mai mulți alții,
rușinea lor să se piardă și cugetul lor să li se liniștească. Dar nici rușinea nu li se va mai pierde și nici cugetul nu li se va mai liniști în veci.
Dar în felul acesta aceștia merg din rău în mai rău.
Căci tot umblând așa, ei strică mereu alte adunări ale Domnului,
caută să mute mereu alte lumini din locul unde le-a aprins Domnul să lumineze și smulg mulți altoi ai Domnului de unde i-a sădit El, ca să rodească acolo.
În loc ca aceștia să îndemne sufletele întoarse la Dumnezeu, să rămână acolo unde au fost puse de Domnul de la început, iar printr-o putere mereu mai sfântă să dea o tot mai bună mărturie prin viața lor despre Hristos,
acești dărâmători de suflete și de adunări, umblă numai să facă pe copiii lui Dumnezeu să părăsească adunarea și biserica lor și să plece cu ei, numai ca ei să aibă un folos material din aceste plecări.
O, cum îi va nimici odată Dumnezeu pe acești dărâmători de temple ale Lui și pe toți cei care îi ajută în lucrul lor nelegiuit!
Căci și ei pe mulți au mai nenorocit. Cât de multe suflete curate și cât de multe adunări frumoase ale Domnului le-au nimicit ei fără nici o milă și fără nici o teamă (1 Cor. 3, 16).
Suflete credincios, rămâi cu Domnul Isus în starea în care erai când ai fost chemat (1 Cor. 15, 1-2).
Rămâi și mărturisește pe Domnul tău în casa ta, în biserica ta, între frații tăi și surorile tale dintâi, în învățătura dintâi (1 Ioan 2, 24).
Și nu pleca nicăieri, până când te vor da afară din locul unde trebuie să mărturisești statornic și luminos.
Mai mult: nu pleca nici după ce te vor da afară. Ci revino din nou și din nou.
Până când mărturisirea ta va fi încheiată între oamenii aceia la care te-a trimis Dumnezeul tău care te-a născut acolo - și acolo te-a împlântat ca pe o stâncă și ca pe un pom.
La capătul misiunii tale, de acolo să te mute Domnul tău la El.
Iar tu, care ai plecat înainte de a te fi dat cineva afară,
tu care ți-ai părăsit locul tău, familia ta, adunarea și biserica ta, călcând învățătura, stricând credința și lepădând legământul tău,
tu care te-ai despărțit de frații tăi, de surorile tale, de credința ta, călcând porunca statorniciei și jurământul unic pe care l-ai făcut față de Dumnezeul tău,
- nu te mira că nu mai ai pace și nu mai ai bucurie în inima ta!
Și nici nu întreba de ce n-are odihnă sufletul tău și duhul tău,
nici de ce n-are liniștire conștiința ta,
nici de ce nu-ți mai afli locul nicăieri.
Nici nu-l vei mai afla niciodată, căci tu ți-ai călcat legământul, ți-ai părăsit locul unde le-ai fost primit pe toate acestea odată pentru totdeauna (Iuda 3)
și ai făcut de ocară Numele și Evanghelia Domnului în fața oamenilor!
Dacă crezi însă că povara aceasta îți va mai cădea de pe conștiință, prin faptul că mai faci și pe alții să te urmeze, trăgându-i după tine,
dacă crezi că mai făcând și pe alți frați să mai plece unde ești tu, vei afla în sfârșit liniștea,
dacă crezi că făcându-i și pe alții de rușine în fața oamenilor și de neascultare în fața lui Dumnezeu, vei fi mai puțin vinovat și îți vei afla în sfârșit pacea,
- atunci te înșeli și mai rău. Atunci adaugi și mai multe rele, mărind răul.
Nu poți afla nici o binecuvântare prin călcarea vreunei porunci din Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar când din pricina ta își mai pierd și alții sufletele și mântuirea lor, nu există nici o osândă pe care să n-o meriți (Marcu 9, 42) - și pe care să n-o primești odată din partea lui Dumnezeu și a celor pe care i-ai nefericit.
Când rămâi în Lucrarea Domnului numai ca s-o dezbini și ca să o poți rupe sau abate la rătăcirea învățăturii străine căreia îi slujești în ascuns,
atunci îngrozește-te de mânia lui Dumnezeu, oricine ai fi tu.
Nu clătina temelia credinței nimănui
și nu îndemna pe nici un suflet de om să-și părăsească adunarea și locul său.
Nu dezbina cu învățături străine și cu purtare vrăjmașă, lucrări și familii duhovnicești, pentru nici un interes și nici chiar pentru un gând care ție ți-ar părea bun.
Fiindcă nu există un mai mare păcat ca dezbinarea fraților
și nici un motiv cât de biblic, care să-l îndreptățească.
Doamne Isuse, Judecătorul conștiinței și lucrărilor noastre, văzute și ascunse,
Te rugăm nu ne lăsa să ne amăgim că slujim Adevărului când stricăm învățătura care ne-a rămas de la înaintașii noștri din Biserica Ta,
nici nu ne lăsa să ne pierdem prin neascultarea de adevărații noștri îndrumători duhovnicești, atunci când, din grija față de Adevăr, ei mustră și osândesc învățăturile străine, care s-ar fi strecurat și în noi.
Iar pe cine tot nu vrea să le lase nici mustrat, nici sfătuit, nici îndreptat,
ci continuă cu îndărătnicie să facă răul păgubind Lucrarea Ta, pe acela, oricine ar fi el,
- Viule Dumnezeu, scoate-l Tu afară cu Judecata Ta și cu puterea Ta, cum vei știi Tu.
Amin.