Îndată ce Simon a venit la Isus, el a primit un nume nou.
- Un alt nume care nu-l avuseseră până atunci!
- Tu te vei chema Petru - au fost primele cuvinte pe care i le-a spus Mântuitorul Isus, lui Simon, îndată ce l-a văzut.
Tu ești o piatră pe care voi întemeia Biserica Mea - i-a zis ceva mai târziu Isus iarăși, atunci când Petru în numele celor doisprezece a făcut acea mărturisire revelatoare: Tu ești Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16, 16).
Aceea era Credința - Piatra - Credința - Temelia.
Domnul a voit să arate prin acest nume și prin aceste cuvinte că credința mărturisită de sfântul apostol Petru atunci, este piatra de temelie a Bisericii Creștine. Că nu omul - Petru, ci credința mărturisită de el în Dumnezeirea Mântuitorului Isus Hristos, este temelia Bisericii Sale. Și atâta vreme cât aceasta va rămâne temelia Bisericii, nici porțile iadului, adică nici cea mai mare putere a răului, nu va putea-o doborî.
Nu Petru - omul, ci Petru - Credința,
căci omul se schimbă,
omul este slab,
omul este trecător și neputincios... Dar credința lui este o piatră nebiruită!
Omul, în firea lui, ușor se poate schimba. Când pierde credința omul poate cădea în stări chiar foarte rele. Iată aceluiași apostol, îndată după aceea Mântuitorul i-a spus un cuvânt greu:
Nici într-un caz, nici în celălalt, Domnul nu vorbea despre ființa apostolului, ci despre cele exprimate de dânsul. În primul caz, credința lui. În al doilea caz, necredința sa.
și dacă am fost aleși să fim împreună lucrători cu Domnul și pietre și stâlpi în Templul Său (1 Petru 2, 5; Apoc. 3, 12),
- atunci noi trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamă la gura și la inima noastră, ca să nu ne îngâmfăm și să cădem în osânda diavolului (1 Tim. 3, 6),
să recunoaștem greșelile și marginile datoriilor noastre, ca să nu ne întindem unde nu se cade să ne amestecăm,
- ci să rămânem mereu la locul nostru cu smerenie și cu ascultare. Oricât ni s-ar părea că suntem de aleși și de iubiți înainte Domnului.
Ca nu cumva să ajungem niște pietre de poticnire pentru Lucrarea Domnului, pentru Biserica Sa și pentru copiii Săi.
Apoi aceasta ni s-a păstrat și pentru ca să ne dăm seama cât de primejdios poate fi pentru noi gândul că la temelia Bisericii Sale ar putea fi un om care, ca orice om, totdeauna poate fi slab și schimbător.
Cât de primejdios este ca cineva să-și întemeieze credința și mântuirea sa pe vreun om sau pe vreo învățătură și interpretare omenească. Singura temelie care a fost pusă și e de neînlocuit pe vecii vecilor, este și rămâne numai Hristos (1 Cor. 3, 11).
- sau o piatră de poticnire pentru Domnul și pentru ai Săi?
Ești piatră frumoasă, dreaptă, sănătoasă și așezată, care stă la locul ei, tare și liniștită, întărind și înfrumusețând zidul Bisericii și adunării?
- sau ești o piatră colțuroasă, făcând mereu spărturi, tulburare, certuri și nemulțumiri?
Ești o piatră ascultătoare și smerită, așezată frumos?
sau ești o piatră umflată de mândrie și de iubire de sine, un neînduplecat și un ambițios, între ceilalți?
Ești o piatră sănătoasă în credință și în învățătură?
sau o piatră plină de crăpături, de păreri deosebite, de nisip, de nestatornicie, de dungi de păcate ascunse și de materii străine, de obiceiuri rele și stricate?
Ești o piatră tare și solidă?
- sau una slabă, fricoasă și ușoară, cu care fiecare poate face ce vrea, o rupe și o strică oricine și cu orice învățătură.
Și orice atingere o doboară. Orice mustrare și lovitură o sfarmă și o mișcă?
- Căci dacă nu poate face nimic bun din tine Marele Meșter Zidar, Hristos, te va arunca în curând din Casa Lui. Și te va lepăda din Lucrarea Sa.
Vei rămânea apoi pe vecii vecilor cu numele păcatului tău.
Doamne Duhule Sfinte,
Tu care ești Meșterul Cel Sfânt ce zidești acum Biserica și cioplești mereu pietre vii pentru a le așeza în Casa Ta,
Te rugăm lucrează mereu cu puterea Ta asupra noastră și cioplește-ne mereu până va cădea de pe făptura noastră cea duhovnicească tot ce este rău și nedesăvârșit și care împiedică sau face neplăcută la vedere Lucrarea Ta.
Alege, Te rugăm și așează în Biserica Ta numai pietre vii nu moarte,
- numai suflete ascultătoare și lucrătoare, nu lăsa neascultarea și tulburătorii în ea,
pentru ca Numele Tău să fie slăvit și Lucrarea Ta să fie împodobită cu frumusețe
și ajută-ne și nouă să fim așa.
Amin.