... Tu, te vei chema Petru...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Îndată ce Simon a venit la Isus, el a primit un nume nou.
Cum a primit şi Natanael (
Matei 10:3 – Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
Matei 10, 3). Cum a primit şi Levi (
Matei 9:9 – De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
Matei 9, 9). Cum a primit şi Saul (
Faptele Apostolilor 13:9 – Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
Fap. Ap. 13, 9)... - Un alt nume care nu-l avuseseră până atunci!
- Tu te vei chema Petru - au fost primele cuvinte pe care i le-a spus Mântuitorul Isus, lui Simon, îndată ce l-a văzut.
Tu eşti o piatră pe care voi întemeia Biserica Mea - i-a zis ceva mai târziu Isus iarăşi, atunci când Petru în numele celor doisprezece a făcut acea mărturisire revelatoare: Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (
Matei 16:16 – Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
Matei 16, 16). Aceea era Credinţa - Piatra - Credinţa - Temelia.
Domnul a voit să arate prin acest nume şi prin aceste cuvinte că credinţa mărturisită de sfântul apostol Petru atunci, este piatra de temelie a Bisericii Creştine. Că nu omul - Petru, ci credinţa mărturisită de el în Dumnezeirea Mântuitorului Isus Hristos, este temelia Bisericii Sale. Şi atâta vreme cât aceasta va rămâne temelia Bisericii, nici porţile iadului, adică nici cea mai mare putere a răului, nu va putea-o doborî.
Nu Petru - omul, ci Petru - Credinţa,
căci omul se schimbă,
omul este slab,
omul este trecător şi neputincios... Dar credinţa lui este o piatră nebiruită!
Omul, în firea lui, uşor se poate schimba. Când pierde credinţa omul poate cădea în stări chiar foarte rele. Iată aceluiaşi apostol, îndată după aceea Mântuitorul i-a spus un cuvânt greu:
- Înapoia Mea Satano, - tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine (
Matei 16:23 – Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano , tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”
Matei 16, 23). În
Matei 16:18 – Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru , şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Matei 16, 18 îi spune o piatră pentru zidirea Bisericii! În
Matei 16:23 – Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano , tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”
Matei 16, 23 îi spune aceluiaşi apostol Petru, că este o piatră de poticnire pentru Domnul. Nici într-un caz, nici în celălalt, Domnul nu vorbea despre fiinţa apostolului, ci despre cele exprimate de dânsul. În primul caz, credinţa lui. În al doilea caz, necredinţa sa.
Ca din amândouă acestea noi să învăţăm că dacă Domnul ne-a dat numele Său cel nou (
Apocalipsa 2:17 – Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’
Apoc. 2, 17), dacă am ajuns să ne bucurăm de încrederea Sa (
1 Tesaloniceni 2:4 – Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
1 Tes. 2, 4), dacă am primit descoperirile Sale minunate (
2 Corinteni 12:7 – Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
2 Cor. 12, 7) şi dacă am fost aleşi să fim împreună lucrători cu Domnul şi pietre şi stâlpi în Templul Său (
1 Petru 2:5 – Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
1 Petru 2, 5; Apocalipsa 3:12 – Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.»’
Apoc. 3, 12), - atunci noi trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamă la gura şi la inima noastră, ca să nu ne îngâmfăm şi să cădem în osânda diavolului (
1 Timotei 3:6 – Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.
1 Tim. 3, 6), să recunoaştem greşelile şi marginile datoriilor noastre, ca să nu ne întindem unde nu se cade să ne amestecăm,
- ci să rămânem mereu la locul nostru cu smerenie şi cu ascultare. Oricât ni s-ar părea că suntem de aleşi şi de iubiţi înainte Domnului.
Ca nu cumva să ajungem nişte pietre de poticnire pentru Lucrarea Domnului, pentru Biserica Sa şi pentru copiii Săi.
Apoi aceasta ni s-a păstrat şi pentru ca să ne dăm seama cât de primejdios poate fi pentru noi gândul că la temelia Bisericii Sale ar putea fi un om care, ca orice om, totdeauna poate fi slab şi schimbător.
Cât de primejdios este ca cineva să-şi întemeieze credinţa şi mântuirea sa pe vreun om sau pe vreo învăţătură şi interpretare omenească. Singura temelie care a fost pusă şi e de neînlocuit pe vecii vecilor, este şi rămâne numai Hristos (
1 Corinteni 3:11 – Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
1 Cor. 3, 11). Dragă suflete, tu ce fel de piatră eşti? (
2 Corinteni 13:5 – Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
2 Cor. 13, 5). O piatră vie, sfântă, curată şi preţioasă în zidul şi temelia Bisericii Domnului (
1 Petru 2:5 – Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
1 Petru 2, 5), - sau o piatră de poticnire pentru Domnul şi pentru ai Săi?
Eşti piatră frumoasă, dreaptă, sănătoasă şi aşezată, care stă la locul ei, tare şi liniştită, întărind şi înfrumuseţând zidul Bisericii şi adunării?
- sau eşti o piatră colţuroasă, făcând mereu spărturi, tulburare, certuri şi nemulţumiri?
Eşti o piatră ascultătoare şi smerită, aşezată frumos?
sau eşti o piatră umflată de mândrie şi de iubire de sine, un neînduplecat şi un ambiţios, între ceilalţi?
Eşti o piatră sănătoasă în credinţă şi în învăţătură?
sau o piatră plină de crăpături, de păreri deosebite, de nisip, de nestatornicie, de dungi de păcate ascunse şi de materii străine, de obiceiuri rele şi stricate?
Eşti o piatră tare şi solidă?
- sau una slabă, fricoasă şi uşoară, cu care fiecare poate face ce vrea, o rupe şi o strică oricine şi cu orice învăţătură.
Şi orice atingere o doboară. Orice mustrare şi lovitură o sfarmă şi o mişcă?
- Căci dacă nu poate face nimic bun din tine Marele Meşter Zidar, Hristos, te va arunca în curând din Casa Lui. Şi te va lepăda din Lucrarea Sa.
Vei rămânea apoi pe vecii vecilor cu numele păcatului tău.
Doamne Duhule Sfinte,
Tu care eşti Meşterul Cel Sfânt ce zideşti acum Biserica şi ciopleşti mereu pietre vii pentru a le aşeza în Casa Ta,
Te rugăm lucrează mereu cu puterea Ta asupra noastră şi ciopleşte-ne mereu până va cădea de pe făptura noastră cea duhovnicească tot ce este rău şi nedesăvârşit şi care împiedică sau face neplăcută la vedere Lucrarea Ta.
Alege, Te rugăm şi aşează în Biserica Ta numai pietre vii nu moarte,
- numai suflete ascultătoare şi lucrătoare, nu lăsa neascultarea şi tulburătorii în ea,
pentru ca Numele Tău să fie slăvit şi Lucrarea Ta să fie împodobită cu frumuseţe
şi ajută-ne şi nouă să fim aşa.
Amin.