Îndată ce Simon a venit la Isus, el a primit un nume nou.
- Un alt nume care nu-l avuseseră până atunci!
- Tu te vei chema Petru - au fost primele cuvinte pe care i le-a spus Mântuitorul Isus, lui Simon, îndată ce l-a văzut.
Tu eşti o piatră pe care voi întemeia Biserica Mea - i-a zis ceva mai târziu Isus iarăşi, atunci când Petru în numele celor doisprezece a făcut acea mărturisire revelatoare: Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16, 16).
Aceea era Credinţa - Piatra - Credinţa - Temelia.
Domnul a voit să arate prin acest nume şi prin aceste cuvinte că credinţa mărturisită de sfântul apostol Petru atunci, este piatra de temelie a Bisericii Creştine. Că nu omul - Petru, ci credinţa mărturisită de el în Dumnezeirea Mântuitorului Isus Hristos, este temelia Bisericii Sale. Şi atâta vreme cât aceasta va rămâne temelia Bisericii, nici porţile iadului, adică nici cea mai mare putere a răului, nu va putea-o doborî.
Nu Petru - omul, ci Petru - Credinţa,
căci omul se schimbă,
omul este slab,
omul este trecător şi neputincios... Dar credinţa lui este o piatră nebiruită!
Omul, în firea lui, uşor se poate schimba. Când pierde credinţa omul poate cădea în stări chiar foarte rele. Iată aceluiaşi apostol, îndată după aceea Mântuitorul i-a spus un cuvânt greu:
Nici într-un caz, nici în celălalt, Domnul nu vorbea despre fiinţa apostolului, ci despre cele exprimate de dânsul. În primul caz, credinţa lui. În al doilea caz, necredinţa sa.
şi dacă am fost aleşi să fim împreună lucrători cu Domnul şi pietre şi stâlpi în Templul Său (1 Petru 2, 5; Apoc. 3, 12),
- atunci noi trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamă la gura şi la inima noastră, ca să nu ne îngâmfăm şi să cădem în osânda diavolului (1 Tim. 3, 6),
să recunoaştem greşelile şi marginile datoriilor noastre, ca să nu ne întindem unde nu se cade să ne amestecăm,
- ci să rămânem mereu la locul nostru cu smerenie şi cu ascultare. Oricât ni s-ar părea că suntem de aleşi şi de iubiţi înainte Domnului.
Ca nu cumva să ajungem nişte pietre de poticnire pentru Lucrarea Domnului, pentru Biserica Sa şi pentru copiii Săi.
Apoi aceasta ni s-a păstrat şi pentru ca să ne dăm seama cât de primejdios poate fi pentru noi gândul că la temelia Bisericii Sale ar putea fi un om care, ca orice om, totdeauna poate fi slab şi schimbător.
Cât de primejdios este ca cineva să-şi întemeieze credinţa şi mântuirea sa pe vreun om sau pe vreo învăţătură şi interpretare omenească. Singura temelie care a fost pusă şi e de neînlocuit pe vecii vecilor, este şi rămâne numai Hristos (1 Cor. 3, 11).
- sau o piatră de poticnire pentru Domnul şi pentru ai Săi?
Eşti piatră frumoasă, dreaptă, sănătoasă şi aşezată, care stă la locul ei, tare şi liniştită, întărind şi înfrumuseţând zidul Bisericii şi adunării?
- sau eşti o piatră colţuroasă, făcând mereu spărturi, tulburare, certuri şi nemulţumiri?
Eşti o piatră ascultătoare şi smerită, aşezată frumos?
sau eşti o piatră umflată de mândrie şi de iubire de sine, un neînduplecat şi un ambiţios, între ceilalţi?
Eşti o piatră sănătoasă în credinţă şi în învăţătură?
sau o piatră plină de crăpături, de păreri deosebite, de nisip, de nestatornicie, de dungi de păcate ascunse şi de materii străine, de obiceiuri rele şi stricate?
Eşti o piatră tare şi solidă?
- sau una slabă, fricoasă şi uşoară, cu care fiecare poate face ce vrea, o rupe şi o strică oricine şi cu orice învăţătură.
Şi orice atingere o doboară. Orice mustrare şi lovitură o sfarmă şi o mişcă?
- Căci dacă nu poate face nimic bun din tine Marele Meşter Zidar, Hristos, te va arunca în curând din Casa Lui. Şi te va lepăda din Lucrarea Sa.
Vei rămânea apoi pe vecii vecilor cu numele păcatului tău.
Doamne Duhule Sfinte,
Tu care eşti Meşterul Cel Sfânt ce zideşti acum Biserica şi ciopleşti mereu pietre vii pentru a le aşeza în Casa Ta,
Te rugăm lucrează mereu cu puterea Ta asupra noastră şi ciopleşte-ne mereu până va cădea de pe făptura noastră cea duhovnicească tot ce este rău şi nedesăvârşit şi care împiedică sau face neplăcută la vedere Lucrarea Ta.
Alege, Te rugăm şi aşează în Biserica Ta numai pietre vii nu moarte,
- numai suflete ascultătoare şi lucrătoare, nu lăsa neascultarea şi tulburătorii în ea,
pentru ca Numele Tău să fie slăvit şi Lucrarea Ta să fie împodobită cu frumuseţe
şi ajută-ne şi nouă să fim aşa.
Amin.